ZOOM INTERVIU – ANDREI PARTOŞ

octombrie 14, 2014

230

Andrei Partoș devine cunoscut prin activitatea sa de DJ la cluburi studențești din București și pe litoral (începând din 1970), prezentator radio și la TVR, amfitrion la 500 de spectacole pop-rock din țară, redactor muzical (fiind fondator al revistelor Metronom în 1991 și Vox Pop Rock în 1993) și membru în juriile mai multor festivaluri/concurs (începând din 1975), precum la Festivalul Om Bun (2003), Eurovision România (2002-03/2006), Mamaia 2011 şi 2012 (când s-a introdus Secţiunea Rock).

Andrei Partoş a ajuns la Costineşti în august 1971, la iniţiativa lui Laurenţiu Toma, directorul Casei Studenţilor București. DJ-ul a fost trimis pe litoral cu două boxe şi cu două magnetofoane, ca să pună muzică pentru turiştii români şi străini. Rezidența cea mai importantă pentru cariera lui a fost însă la Vox Maris Costinești (1982-1990).
–
RiCo de la CZB: De ce v-a fost interzis accesul in Radio Televiziune între 1984-89?
Andrei Partoș (Psihologul muzical): N-am primit prea multe explicaţii. Am fost chemat în biroul lui Dumitru Moroşanu de la TVR şi m-a informat că regretă, dar trebuie să returnez legitimaţiade colaborator. Aşa a vrut Securitatea, zicea şoptit. Era perioada în care cei cu rude afară n-aveau voie în RTV. Eu aveam o soră plecată din 1976. Au fost şi persoane amabile care au insistat să atragă atenţia conducerii asupra originii mele etnice nesănătoase (de naţionalitate maghiară). Am continuat să fac emisiuni în direct la Radio Vacanţa Costineşti. Un paradox al vremurilor. La postul public era totul înregistrat, vizat, verificat.
–
RiCo de la CZB: Ați lucrat la Radio Vacanța, Radio Total, Radio 21, Activ FM, Romantic FM, Radio Romania Actualitati – unde considerați că ați avut cea mai mare libertate artistică?
Andrei Partoș (Psihologul muzical): La Radio Vacanţa Costineşti, fără ezitare. Între 1983-1989. Eram propriul şef, funcţiona doar autocenzura. Chiar dacă am avut numeroase şi mărunte şicane din partea unor redactori RTV trimişi pe sezon, sau cu unii securişti în slipi, am avut maximă libertate pentru muzică, pentru comentarii, invitaţi în studio. Totul era live! Este şi meritul celor de la B.T.T. Nici la Radio România Actualităţi nu există restricţii, dar epocile sunt total diferite.
–
CZB: Care este diferența dintre un DJ de radio din 1990 cu un DJ de radio din 2014?
Andrei Partoș: Nu prea pot răspunde, pentru că eu am lucrat mai tot timpul cu om la pupitru. DJ-ul de radio îşi alege singur muzica, mixează , vorbeşte…Nu ştiu dacă soarta DJ-ului de radio s-a schimbat în România în aceşti 24 de ani. Deduc că unii s-au specializat intens, au devenit profesionişti în toată regula, iar alţii nu. Eu sunt realizator, moderator, producător, dar nu-s DJ în aceşti ultimi ani!
–
CZB: Eu nu am auzit de emisiuni muzicale de 5 și 6 ore lungime în direct; vă obligau patronii sau o făceați din plăcere, din anumite considerente personale?
Andrei Partoș: Categoric nu mi-a impus nimeni aşa ceva. Am început o astfel de emisiune în 1991 la Radioteleviziunea Română, cu Lucica Popescu Moraru corealizator.Era o emisiuneaproape nocturnă de 4 ore. A devenit de 5 ore. Apoi, pe unde am fost, am prezentat acest proiect de emisiune de seară-noapte. Au fost cazuri în care începea la 20,00 şi se termina după 6-8 ore. Am avut şi un record de 12 ore la Activ FM. Grila de acum m-a împins după miezul nopţii ca oră de începere. 5 ore nu-s multe. Eram obişnuit cu programele de discotecă de la mare. Era şi este dorinţa mea să pot oferi diversitate, iar pentru invitaţi e o şansă imensă de a se face cunoscuţi fără grabă, fără presiunea secundelor! Se cântă live, se poate dialoga cu ascultătorii (nicio emisiune nu ajunge la 200-400 de mesaje pe noapte).
–
CZB: Cum s-a înființat revista muzicală Metronom în 1990 și câte numere a rezistat / de ce nu a reușit să fie mai longevivă?
Andrei Partoș: Îmi doream din anii 80 o revistă muzicală dar nu speram că se va putea realiza. În ianuarie 1990 am înfiinţat cu câţiva oameni de muzică Societatea Metronom. Apoi a venit nevoia unei publicaţii care s-a numit Metronom. Am pus câţiva oameni bani şi am scos 3 numere. Nu prea ştiam cum se face, nu cunoşteam sistemul de lucru cu tipografiile…Am făcut şi un poster cu The Beatles, care s-a dat ca pâinea caldă! Despre distribuţia presei nu ştiam nimic, am stat la mâna celor de la Rodipet, care te jefuia zâmbind. În scurt timp ne-am despărţit. Colegii şi-au recuperat banii, eu am rămas cu amintirile.
–
CZB: Aveați o rubrică muzicală cotidiană la Curierul Național …în prezent nu mai există așa ceva! După VPR (închisă în 1999), Evenimentul muzical (2001) și Sunete (care din 2010 nu se mai comercializează pe plan național) nu a mai apărut nicio revistă muzicală, în format tipărit, pentru adulți… În același timp, există mai multe concerte cu vedete străine la București în fiecare lună și scena muzicală autohtonă s-a dezvoltat exponențial și pe plan comercial, și în underground… cum vă explicați lipsa de interes a patronilor de publicații pentru promovarea celei mai bănoase arte din lume?
Andrei Partoș: Da, am avut rubrică la Curierul naţional în timp ce scoteam săptămânal Pop Rock & Sport devenit Pop Rock & Show. Din 1993 am scos VoxPopRock…Am scris o vreme zilnic la Ziua. O revistă muzicală pe hârtie s-ar justifica din plin. Am mai avut pagini multe în Universul Radio şi în Qmagazine, dar n-a durat mult. Ediţiile de colecţie ale Jurnalului naţional au avut intenţii bune şi au realizat portrete de artişti importanţi. Evenimente sunt multe, dar patronii de presă nu înţeleg câtă nevoie e de cronici, recomandări, fotografii. Fără difuzare foarte agresivă nu poţi face nimic. Iar dacă organizatorii nu aduc şi sponsori, dacă revista nu-şi vinde suficiente pagini, nu rezistă pe piaţă. Astfel de reviste, devenite lunare, supravieţuiesc în lume în colaborare cu casele de discuri, cu promotorii de evenimente.
–
CZB: Critica muzicală… la VPR ați început târziu să faceți critică muzicală, și chiar și atunci, erați foarte diplomatic și vă alegeați cuvintele atent… de ce?
Andrei Partoș: Eu nu fac critică muzicală pentru că nu am calificarea necesară. N-am făcut Conservatorul, nu pot fi “critic muzical”, ci doar comentator al fenomenului. Alţii-şi zic cum vor ei, dar nu e corect! Am apelat la specialişti care o făceau cu decenţă şi echilibru. În anii 90 când apărea revista era mai important să cultivi un public inteligent şi atent la exprimare decât unul tabloidizat. Cronica TV de atunci, Mă holbez şi eu nu era deloc amabilă cu nimeni. Unele cronici scrise de mine, după festivaluri, concursuri, n-au fost defel agreate de cei vizaţi!
–
CZB: De ce considerați că în prezent cele mai multe formații tinere autohtone de muzică pop-rock compun versuri exclusiv în limba engleză?
Andrei Partoș: Nu pot spune ce consider eu, dar pot spune ce afirmă ei. Speră să ajungă cât mai repede pe piaţa internaţională, fie şi-n circuite de cluburi sau festivaluri. A fost şi greşeala TVR care a cultivat această tendinţă la Eurovision, unde puteau cânta în limba română şi totuşi n-o făceau. Substanţa textelor se pierde treptat şi sunt tot mai puţini cei care spun ceva şi pentru publicul din ţară. Mulţi se gândesc şi la circulaţia pe YouTube, la numărul de Like-uri. Cel mai sănătos ar fi să existe şi versiuni în limba română. Engleza este, fără îndoială, o limbă extrem de muzicală…
–
CZB: Ce părere aveți de multiplele emisiuni TV de descoperire de talente – și de mare succes la public, dar care nu reușesc să lanseze adevărate vedete, precum se întâmplă în concursurile omonime din țările occidentale?
Andrei Partoș: Emisiunile la care te referi sunt doar produse TV, formate cumpărate şi valorificate intens pentru rating. Nu există nici cel mai mărunt interes de a-i promova pe cei talentaţi, sau pe cîştigători. De multe ori cei care au ieşit din concurs, ajung mai sus. LaVocea au participat şi consacraţi, care căutau expunere pe ProTV. Unii au ieşit din anonimat, au obţinut unele contracte cu televiziuni (adesea concurente), s-au bucurat de câteva articole în presă (tabloidizată masiv), de câteva cântări prin cluburi şi cam atât. Cei fericiţi au prins un backing vocals pentru un nume cunoscut, câteva cântări mai consistente. Nu ştiu prea multe cazuri în care producătorii să se fi luptat pentru un contract cu un câştigător. YouTube geme de cîştigători şi participanţi la astfel de concursuri din întreaga lume. Datele lor apar pe listele de Calendar, alături de marile vedete mondiale. Adică sunt susţinuţi de mai mulţi factori pentru a-şi menţine cota de celebritate conjunctural obţinută la TV.
–
CZB: De ce considerați că nu există niciun interes să se relanseze Cerbul de Aur?
Andrei Partoș: Cred că sunt mai mulţi factori. Primăria Braşov este cea care trebuie să vrea aşa ceva. Să investească, să valorifice turistic, cultural, economic, să se implice în organizare. Apoi TVR nu prea mai are oameni devotaţi şi pricepuţi pentru a organiza şi menţine un astfel de concurs-festival. Este un brand de ţară puternic care trebuia păstrat cu orice preţ. Este mult mai important decât palidele noastre prezenţe la Eurovision. Nu pot spune care conducere a TVR a luat decizia de a nu mai organiza Cerbul de Aur, dar acela e primul vinovat. Dacă pe vremea lui Ceauşescu s-a născut şi apoi a murit puţin Cerbul, apoi în anii “democraţiei” a fost ucis de mai multe ori prin deciziile discreţionare ale unor manageri incapabili. Cumpărăm cu bani grei formate când avem un Festival unic, al nostru! Şi ajungem la substanţa răspunsului. Nu ieşeau bani destui pentru decidenţi! Era de alergat, de atras sponsori puternici…Nu era comod! Au fost câteva ediţii excelente la începutul anilor 90. Acela era etalonul! Ştacheta se ridicase prea sus!
–
CZB: Vox Pop Rock este publicația cu care vă asociez automat numele; care a fost locul de muncă la care nu ați fi renunțat niciodată?
Andrei Partoș: Dacă te referi la anii de după 1989 atunci n-aş fi renunţat niciodată la Vox Pop Rock şi la emisiunea de vineri noaptea. Locul meu de muncă a fost, din 1993 încoace,acasă. N-am fost angajatul nimănui. Am avut colaborări, contracte. Revista am abandonat-o din motive strict financiare. Emisiunea de radio am produs-o şi realizat-o din 1991 încoace peste tot unde s-a putut. De 11 ani e difuzată la Radio România Actualităţi şi mă bucur că este acolo unde are cea mai mare audienţă. Nu înţeleg nici azi cum se fac studiile de audienţă, odată ce ascultătorii noştri nocturni sunt din toate colţurile lumii (ne urmăresc prin internet). Mi-aş fi dorit să mai existe Radio Vacanţa Costineşti, dar aşa cum a fost ea până-n 1989. Măcar câte o lună pe vară!
–
CZB: Care considerați că sunt personalitățile autohtone autentice care pot fi date ca exemplu pozitiv pentru tinerele speranțe muzicale?
Andrei Partoș: Presupun că te referi la lumea muzicală, la cea despre care vorbim. Sunt multe personalităţi din mai multe generaţii, demne de respect, modele de urmat. Fiecare în felul său a contat şi contează pentru tinerii de azi. Unii sunt prezenţi şi azi, alţii ne-au părăsit prea devreme. Fiecare dintre cei la care mă gândesc a însemnat, înseamnă ceva pentru acest fenomen. Voi scrie câteva nume pentru a onora întrebarea: Angela Similea, Mihaela Runceanu, Margareta Pâslaru, Dan Andrei Aldea, Jolt Kerestely, Marius Ţeicu, familia Ionel, Andreea şi Andrei Tudor, Cornel Fugaru, Alexandru Andrieş şi ceilalţi trei corifei, Holograf (ca personaj colectiv), Valeriu Sterian, Tudor Gheorghe, Cargo, Andra, Loredana, Marina Voica, Paula Seling, Zoia Alecu şi mulţi alţii!
–
În prezent, Andrei Partoș prezintă emisiunea Psihologul muzical la Radio România Actualități. Vineri noaptea, de la 00.05, ascultătorii pot comunica cu Psihologul muzical la telefon, prin sms sau pe forum.

sursa: czb.ro

Pe link găsiţi şi prezentarea:
http://czb.ro/articol/7801/