A fost lansat DVD-ul „Pro Musica Live In Prison”, primul concert rock susținut într-un penitenciar din România (27.02.2017)

Articol de Iulia Radu

Într-o industrie muzicală decentă, membri trupei Pro Musica ar avea parte de respectul cuvenit și i-am vedea cel puțin o dată pe an la Sala Palatului din București. Nu știu ce fel de organizatori și promotori de concerte avem, dar dacă nu sunt în stare să „vândă” o trupă care are și istorie și mesaj și atitudine și muzicieni de excepție (sună foarte-foarte bine live), poate ar trebui să se lase de meserie. În plus, dacă putem asculta la radio de dimineață până seara versuri scrise de artiști precum Smiley, Inna, Delia, Carla’s Dreams, Direcția 5, Voltaj etc, mă gândesc că am „suporta” măcar o dată la două zile și muzică pe versuri scrise de Mihai Eminescu sau George Bacovia. Desigur, asta ar putea fi posibil doar într-o industrie în care contează ȘI bunul gust muzical, ceea ce la noi nu este cazul. M-am gândit mult la aceste lucruri după ce am părăsit luni seară Clubul Țăranului. E păcat ca publicul larg să nu se poate bucura de un concert Pro Musica. Este o experiență muzicală pe care niciun iubitor de muzică nu trebuie să o rateze.

După ce Ilie Stepan a intrat în direct prin telefon vineri, în cadrul emisiunii lui Andrei Partoș, „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) pentru a anunța apariția mult-așteptatului DVD, luni, 27 februarie, am fost în Clubul Țăranului. Acolo a avut loc lansarea DVD-ului „Pro Musica Live In Prison”. Între noi fie vorba nu am mai fost la o conferință de presă de… de mult prea mult timp. Tocmai de aceea m-am uitat lung la mapa de presă, frumos aranjată, aproape neștiind ce să fac cu ea. Am citit cu nesaț toate paginile, am deschis DVD-ul și am răsfoit booklet-ul cu atenție. Citez din mapa de prezentare:

Să nu uităm că muzica rock nu a făcut compromisuri majore niciodată. Muzica rock nu a creat falși idoli și nu s-a înclinat în fața sistemului, cum ar fi vrut sistemul să se încline. Și de aceea sunt mândru să spun oricui mă întreabă de ce am ales rock-ul și de atâția ani îl practic în muzica mea: pentru că rock-ul este o formă de protest a unei generații, NU ÎMPOTRIVA ALTEI GENERAȚII, ci împotriva tarelor și a lucrurilor care nu funcționează în societatea în care acea generație trăiește”. (Ilie Stepan)

Pro Musica – Live In Prison este primul concert de muzică rock din România desfășurat într-un penitenciar, în care s-a utilizat toată logistica aferentă unui spectacol în aer liber, de mari dimensiuni. Reprezintă un eveniment unic, desfășurat în Penitenciarul din Timișoara, un concert de o importanță covârșitoare în lumea muzicii rock nu doar din punct de vedere muzical, ci și social – o dovadă că arta și cultura, și în acest caz muzica trebuie făcute în orice spații (convenționale sau nu, deschise sau nu, social acceptate sau nu), iar trăirea pe care rock-ul o presupune și o transmite poate transcede nu numai zidurile de piatră, care ascund deținuții de ochii societății, ci și zidurile gândurilor, preconcepțiilor și indiferenței, atunci când muzica pornește din credință și dăruire.

După aproape 45 de ani de muzică, Pro Musica înseamnă: liniștea lui Bujor Hariga. Dăruirea lui Horea Crișovan. Încrâncenarea sinceră, când muzica o cere, a lui Doru Eugen Iosif. Simplitatea demnă a lui Doru Apreotesei. Firescul lui Dixie Krauser, într-un spațiu cu totul nefiresc. Siguranța lui Lică Dolga. Intervenția elegantă a lui George Găină. Sinceritatea lui Bogdan Bogy Nagy. Culoarea Danei Borteanu. Lumina lui Ilie Stepan. Ce obții când le pui pe toate la un loc, și le alături viziunii cineastului Gheorghe Șfaițer? Un DVD memorabil în care totul în jur devine prea fals, prea lipsit de trăire, și avem nevoie să ne întoarcem în noi înșine, măcar pentru un timp… Și mai ales, când e necesar să ne amintim că s-ar putea să nu fim nici noi atât de liberi precum credem…

Motto-ul acestui eveniment a fost „Și între ziduri sunt inimi”.

 

Revederea cu Ilie Stepan a fost o reală plăcere! Gazdă perfectă, mereu amabil, zâmbitor, Ilie are o vorbă bună pentru fiecare, te întâmpină la intrare și îți face cunoștiință rapid cu prietenii aflați deja în club. Are grijă ca toată lumea să aibă un loc la masă și să primească DVD-ul și mapa de presă. Abia când ești pus în fața unui astfel de „munte” de diplomație, modestie și bunătate, îți dai seama că nu mai știi să reacționezi normal la sentimente firești. M-am bucurat să văd în club atât colegi de breaslă ai celor de la Pro Musica cât și jurnaliști: Ducu Bertzi, Eugen Mihăescu, Anda Pittiș, Anca Lupeș, Ștefan Naftanailă, Liviu Zamora, Ovidiu Mihăilescu, Leluț Vasilescu, Raul Cârstea, Teo Boar, Vlady Cnejevici, Mircea Baniciu, Mircea Florian, Constantin Neculae, Mihai Cosmin Popescu, Vali Stoian, Maria Gheorghiu, Mugurel Vrabete, Alex Revenco. A lipsit generația tânără de rockeri, dar încep să mă obșnuiesc încet-încet cu absența lor de la astfel de evenimente. Păcat! Încă avem multe de învățat de la Pro Musica și Ilie Stepan.

Mi-au rămas în minte cuvintele lui Ilie Stepan din timpul conferinței de presă: „Cei care se află în pușcării sunt produsul societății noastre. Nu trebuie să le întoarcem spatele”. Are dreptate. Degeaba ne grăbim să-i grațiem, dacă nu îi ajutăm să se reintegreze în societate. Iar la acest capitol mai avem mult de lucrat. Iar cultura, și în special muzica, poate juca un rol important în reeducarea lor.

Am urmărit proiecția DVD-ului și m-am simțit ca la un concert adevărat. Îmi venea să mă manifest c la un concert pe bune, îmi venea să aplaud după fiecare piesă. Ba mai mult decât atât, mă enerva că cei din jur își țineau în frâu impulsul de a aplauda. DVD-ul „Live In Prison” este o lecție de muzică, de atituine și de simț civic. Vi-l recomand cu căldură, nu veți regreta că l-ați achiziționat! Urmăriți pagina de Facebook a lui Ilie Stepan și veți afla detalii despre modalitatea de a intra în posesia acestei pagini de istoria a muzicii rock românești (https://www.facebook.com/ilie.stepan).

Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe și fotografii. Ilie Stepan este genul de artist care acordă timp tuturor celor care îi cer un autograf. Îi privește în ochi, vorbește cu ei, le răspunde la întrebări, îi întreabă cum îi cheamă (îi întreabă cum li se spune în cercul de prieteni, „„ca să nu fie așa formal autograful”), le dă autografe personalizate. Ba chiar, la cerere le face și desene (cineva l-a rugat să îi deseneze o inimă), deși după cum a mărturisit chiar el: „nu-s prea talentat la desen”.

Mulțumesc, Ilie Stepan! Închei acest text cu video despre acest DVD:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 × = forty

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>