EXCLUSIVITATI

AMBRA MARIE BAND LA HARD ROCK CAFE (22.01.2011)

decembrie 23, 2012

112

Am fost la primul concert în 2011. Nici nu-mi pot imagina un început de an mai bun. Dacă toate concertele vor fi aşa de acum înainte, atunci măcar din punct de vedere muzical vom avea doar satisfacţii.

Sâmbătă, 22 ianuarie. Hard Rock Cafe

Nu mai fusesem de luni bune la Hard Rock Cafe, aşa că până când a început concertul am profitat pentru a căsca ochii prin magazinul de suveniruri şi pe pereţii localului. Da, toate sunt la locul lor, aşa cum mi le aminteam. De data aceasta am zăbovit mai mult în faţa chitării lui Tony Iommi. Motivul este unul cât se poate de simplu. În luna august Tony Iommi a anunţat că i-a fost furată chitara RED CUSTOM SHOP IOMMI SG. Cea agăţată pe peretele din HRC, este un RED JAYDEE CUSTOM SG DOUBLE CUTWAY, chitară pe care a folosit-o în 1981 în cadrul turneului Mob Rules. Mă gândeam că dacă află că are aici una dintre chitări, poate vine să şi-o ia înapoi şi cu ocazia asta susţine şi un concert… Zic şi eu… nu dau cu parul!
Am fost trezită brusc din visare când muzicienii italieni au luat cu asalt scena.

Ambra Marie Band ne-a oferit o porţie sănătoasă de rock servită cu trăire, energie şi pasiune. După ce vineri noapte a stat până la ora 2.00 alături de Andrei Partoş şi ascultătorii Psihologului muzical (puteţi asculta ediţia aici: http://www.romania-actualitati.ro/la_psihologul_muzical_ambramarie_italia-24591 ), iar sâmbătă a avut probe de sunet şi a ţinut să îşi pregătească show-ul în cel mai mic detaliu (cronomentrându-şi ieşirile şi revenirile pe scenă, drumul până în cabina de probe pentru a-şi schimba costumele), Ambra Marie a urcat pe scenă cu aceiaşi poftă de viaţă şi dragoste pentru muzica rock pe care le afişase şi la Radio.

A cântat şi a dansat timp de două ore lăsând impresia că nu a depus nici un efort. A avut două piese lente, spre finalul recitalului grupate într-un moment acustic (a acompaniat-o doar de Hristo Lepri la chitară): Time After Time şi Wish You Were Here. Atunci a stat chiar şi pe scaun. În rest, rock în forţă! De la Highway To Hell, You Shook Me All Night Long, Gimme Some Lovin’, Proud Mary, Paradise City, Knocking On Heaven Door, Sweet Dreams, Hit The Road Jack, I Love Rock N Roll, Welcome To The Jungle, Because The Night, la câteva compoziţii proprii: Viola, Guardami, Cielo Di Ruggine. Toate au prins viaţă în interpretarea lui Ambra Marie.

Are alături de ea pe scenă nişte instrumentişti foarte buni: Miguel Vanelli (chitară) – el a şi cântat o piesă cu vocea (Blitzkrieg Bop) pentru a-i da timp solistei să îşi schimbe ţinuta din nou; Hristo Lepri (chitară); Raffaele D’Abrusco (bas) şi Mattia Degli Agosti (baterie).

În prima parte a recitalului, Ambra Marie a invitat-o pe scenă pe Silvia Ştefănescu. S-a descurcat bine, dar emoţiile şi-au spus cuvântul şi diferenţa de trăire, de prezenţă scenică s-a văzut. La finalul momentului Silviei, cele două fete au cântat şi în duet, piesa What’s Up.

În timpul emisiunii, Ambra şi-a mărturisit admiraţia faţă de Axl Rose, iar sâmbătă seară am văzut şi cu câtă bucurie interpretează piesele G’N’R. La un moment dat, a venit şi cu bandană (care a zburat de pe cap în momentul în care „nebunia” din Paradise City s-a înteţit), s-a mişcat mult şi a reuşit să surprindă exact atmosfera din videoclipurile formaţiei americane. Şi asta fără să pară o copie a lui Axl. Nu! Pe scenă era Ambra, o artistă cu personalitate care cântă ceea ce i se potriveşte de minune.
Cum te simţi după o seară în care ai avut ocazia să asculţi şi să fredonezi piese din repertoriul Guns, AC/DC, Pink Flyd, Ramones, Nirvana, Tina Turner, Joan Jett, Queen, asta ca să enumăr doar câţiva? Cu bateriile încărcate! Cu o poftă de viaţă de care nu te credeai capabil.
Un singur regret pot exprima: faptul că publicul nu a venit în număr mare… Probabil, ninsoarea, frigul i-a ţinut în casă pe unii. Mare păcat! Aţi ratat un concert de nota 10!

MICI ADĂUGIRI DE ANDREI PARTOŞ

N-am fost la Hard Rock Cafe de multă vreme. Dana Cristescu a făcut un gest superelegant, pe care alţi organizatori nu-l fac. M-a invitat, dar s-a ocupat să pot ajunge acolo. Jos pălăria! N-o spun ca s-o flatez, dar eu aşa cred că e decent. Alţii te invită şi nici măcar nu-ţi explică pe unde să ajungi. Nu toţi avem maşini, iar sezonul de iarnă e dificil pentru oricine. Dacă-ţi doreşti pe cineva alături, te străduieşti. O scriu pentru cine e dispus să înţeleagă… N-aş vrea s-o consideraţi aroganţă sau vreo fiţă de moş (ceea ce sunt, dar numai ca date din buletin).
M-a impresionat şi faptul că AmbraMarie şi trupa au venit fără a cere bani! Disciplina ei din culise (relatată de Dana) nu mă miră. Aşa am perceput-o şi eu în emisiune. Cineva care ştie exact ce vrea şi cum se obţine. Cu muncă, trăire, sinceritate bine dozată! Fata asta emană rock şi plăcerea de a cânta. Era o sală nepregătită pentru cântarea ce avea să vină. Unii-şi serbau ziua de naştere, alţii stăteau la şuete. Prin energia transmisă de pe scenă, oamenii au devenit atenţi, au venit în faţă, au cerut şi bis autentic. Dacă trupa va reveni, va putea avea o sală de concert de 2-3000 de locuri fără dificultăţi.
Trebuia să existe şi un mic neajuns. Sonorizarea! Era a clubului. Probleme clare cu microfoanele, neatenţie la mixer, vocea voalată cu un delay greşit dozat…Vocea acoperită de instrumente… reglaj inegal când au cântat impreună, AmbraMarie cu Silvia Ştefănescu… Fire întrerupte, lipite la pauză cu scotch, nu prea cadrează cu un club, care face parte dintr-un lanţ de renume mondial. Nu e o cârciumă, are istoria rock-ului pe pereţi!
AmbraMarie, ca să închei scurta completare, a cântat fără greşeală toate piesele amintite de Iulia, iar cover-urile aveau sens, se potriveau unei trupe foarte tinere, care nu venea din spaţiul anglo-saxon. Italienii ar trebui să-i acorde mai multe şanse pentru că sigur e peste media soliştilor de acolo.
Grazie!