„Family Affairs” la Festivalul de Teatru Pledez pentru Tineri la Piatra Neamt (8.11.2016)

Articol și foto de Brândușa Balan
De azi stiu cum arata familia perfecta …dupa ce am vazut spectacolul de teatru FAMILY AFFAIRS  ‘a lui Afrim … Acum totul imi este clar …cateva repere le aveti si vizual in acest albumul de familie …
FAMILY AFFAIRS – Teatrul Odeon București 
de Rosa Liksom, un spectacol de Radu Afrim
cu: Cezar Antal, Antoaneta Zaharia,  Marius Damian, Pavel Bartos, Vlad Birzanu , Ruxandra Maniu,
Nicoleta Lefter, Virginia Rogin, Mihai Smarandache, Rodica Mandache, Dan Iosif, Nicu Coman
 
Family Affairs este teatru trash autentic şi spumos, o operă junk, care ia în răspăr toate tabu-urile. Tratând despre drepturile animalelor, schimbările climatice, economia bazată pe o piaţă insaţiabilă, mişcarea de eliberare a bărbaţilor exploataţi de soţii şi de copii, Family Affairs este o satiră contemporană originală, rar întâlnită pe scenele noastre.
 
„Nina este baba-„dirijor” și exponent, de la început, al întregii familii, un soi de mediator ce împărtășește din excentricitățile tuturor; Fernando întruchipează, în variantă contemporană, tipul sclavului asuprit care nu poate nici măcar mânca împreună cu ceilalți, dar și bărbatul dorit prin excelență, îmbârligat în legături amoroase cu aproape fiecare prezență feminină, tocmai prin „șarmul” său debordant; Reiska este, în teorie, pater familias, de fapt un bărbat abulic, lipsit de forță ori caracter și pornit în (re)găsirea virilității; Jaana deține frâiele afacerii de familie și controlează întreaga gospodărie asemeni unui tartor, se îmbracă în blanuri extravagante și le depășește în feminitate (țipătoare) pe fiicele sale; Buni, bunica drogată al carei traseu prin casă este monitorizat cu ajutorul unor fire ce îi îngrădesc libertatea, nostalgica unor epoci de mult apuse – poate tocmai de aceea atât de întreprinzătoare către tot ceea ce este legat de obscur(antism) – și părtașă la degringolada generală. Deloc întâmplător, adulții casei au corespondenți antagonici în persoana copiilor, conflictul bazându-se tocmai pe această ciocnire ideologică, dincolo de acumularea evenimențială și de minorele înfruntări fizice: Isadora este „școlărița” supraponderală răsfățată abuziv care se iubește cu toți bărbații locuinței până în pragul incestului; sora sa Tina reprezintă opusul acesteia – ecologistă anorexică pentru care alegerile vestimentare ale mamei sunt sursă constantă a apoplexiei; Mika – fiul mămos beneficiind de o falsa independență, dar extrem de iute la manie împotriva părinților fără de care de fapt nu s-ar putea descurca (ca o notă personală, mi s-a părut reprezentarea celui mai larg răspândit tip uman ce este portretizat în piesă, cel mai de actualitate personaj dintr-o galerie a cărei trăsătură principală exact aceasta este, camuflarea în contemporan). Deasupra acestei faune eterogene se plasează Mohaci, un Pavel Bartoș inedit, tipul bărbatului viril, amenințare directă pentru Reiska, dar și un client, subiect al experimentului de familie condus de mamă, „liposubțierea”.” – https://victormorozov.wordpress.com/2015/10/24/cronica-de-teatru-family-affairs-de-radu-afrim/