INTERVIU EXCLUSIV – MICHAEL ANGELO BATIO LA PSIHOLOGUL MUZICAL (26.04.2014)

0
290
Michael Angelo Batio in studioul RRA

Michael Angelo Batio (n. 23 februarie 1956 în Chicago) a revenit în România pentru un recital care prefațează Ziua Chitarelor 4 (cronică și galerie foto aici!). Încă de când fusese anunțat acest concert, l-am contactat pe Corrado Sgandurra (chitarist și organizator al evenimentului) pentru a-i propune să vină alături de Michael Angelo  în studioul RRA. Invitația a fost acceptată cu promptitudine, așa că, după întâlnirea cu publicul bucureștean (care a avut loc în  clubul Stuf Vama Veche), cei doi muzicieni au salutat ascultătorii postului public de radio.
Michael Angelo Batio a adus cu el două albume: Hands Without Shadows și Intermezzo (cel mai recent CD, lansat în 2013). Mai mult decât atât, ne-a oferit tuturor câte un exemplar cu autograf, rugând pe fiecare să îi spună pe litere cum să îi scrie numele.
Cei doi au rămas alături de noi o oră și 30 de minute (puteți asculta aici!). Michael Angelo Batio a răspuns cu bucurie tuturor întrebărilor, a glumit și a promis, la final, că va reveni în studioul „Psihologului muzical” atunci când va mai ajunge la București.

Mai jos puteți citi transcrierea interviului.

Michael Angelo Batio si Corrado Sgandurra

Andrei Partoș: În umă cu câteva ore a avut loc un eveniment special într-un loc pe care-l știu foarte aproape de casa mea, așa că am să îi spun bun venit lui Corrado Sgandurra, omul care înseamnă Ziua Chitarelor. El vorbește și în italiană și în engleză și chiar și în română.
Corrado Sgandurra: Pot vorbi și în română, stricat dar pot.
A.P: Vorbești foarte bine! Unde a avut loc evenimentul?
C.S: Evenimentul a avut loc în clubul Stuf Vama Veche și totul a fost foarte ok, sper că ascultă și cei care au fost acolo.S-a desfășurat sub numele Ziua Chitarelor… Nu știu cum să vorbesc pentru că dacă vorbesc în română Michael nu înțelege.
A.P.: Salut Michael Angelo Batio! Corrado ne-a vorbit puțin despre evenimentul din această seară.
Michael Angelo Batio: Da!
C.S: Voi vorbi și eu în engleză. Așadar, spuneam că evenimentul din această seară a fost încălzirea pentru Ziua Chitarelor 4.
A.P: Michael, tu vii pentru a doua oară în România, nu-i așa?
M.A.B: Da, așa este.
C.S: Da, prima dată a venit în aprilie 2010. Era atunci a doua ediție a acestui eveniment. Alături de Michael a mai fost Andy Timmons (SUA), Bret Garsed (Australia), Greg Howe (SUA), Richard Hallebeek (Olanda). Sunt foarte fericit că Michael a revenit pentru că, pe lângă faptul că îmi este prieten, este unul dintre chitariștii care m-au influențat când eram copil. Ne-am împrietenit prin intermediul unui prieten comun, Dave Martone.
A.P: Și Dave Martone este italian?
C.S: El pretinde că este italian.
A.P: Michael este italian, dar este născut la Chicago.
MAB: Da, așa este!
C.S: Italienii sunt renumiți pentru mafie și pentru chitariști.
MAB: Noi suntem și una și alta!
A.P: Da, amândoi sunt din Sicilia. Dar Michael este născut la Chicago, în februarie. Îți spui vârsta?
MAB: Da, sigur. Am 57 de ani, de fapt 58 acum.
C.S: Cum adică? Nu ai 21 de ani? (râde)
MAB: Am 21 de ani pentru a treia oară.
A.P: Așadar, Dave Martone v-a pus în legătură.
C.S: Da. Ne-am împrietenit foarte rapid, după prima conversație.
A.P: Este un tip prietenos.
MAB: Iubesc foarte mult muzica..
A.P: Și tocmai de aceea ești și un om foarte deschis.
MAB: Exact. Iau muzica în serios, dar, în același timp, îmi place foarte mult să cânt.
A.P: Ți-ai început cariera muzicală la o vârstă foarte fragedă.
MAB: Da. Aveam 5 ani când am început să cânt la pian, iar la 10 ani am început să învăț să cânt la chitară.
A.P: De ce ai schimbat instrumentul?
MAB: Datorită muzicii. Ascultam muzică în care chitara avea un rol principal.
A.P: Ce muzică ascultai la vremea respectivă?
MAB: Ascultam muzică rock, dar în paralel studiam și chitara de jazz. Și mi-a plăcut foarte mult cum sună chitara.
A.P: Ai povestit în timpul recitalului din această seară despre modul în care țineau chitările cei de la Beatles, pe piept, spre deosebire de Jimmy Page care o ținea undeva aproape de gleznă…
MAB: Da, îmi place să glumesc pe această temă. Pe măsură ce rockul s-a maturizat chitara a coborât din ce în ce mai mult, ajungând aproape de gleznă în cazul lui Jimmy Page. Așa că îmi place să glumesc pe acest subiect. Eu am ales să țin chitara undeva între John Lennon și Jimmy Page.
A.P: Jimmy are brațele lungi, așa este? L-ai cunoscut?
MAB: Da, l-am cunoscut, dar nu am veificat dacă are brațele mai lungi decât ale mele.
A.P: Uite și Corrado are brațele lungi și are degete teribil de lungi… Tu cânți și la chitară?
C.S: Da, doar asta fac.

A.P: Michael, tu ai inventat o nouă chitară.
MAB: Da, eu sunt stângaci și inițial am învățat să cânt cu dreapta. Dar datorită faptului că știam să cânt la pian, aveam abilitatea de a cânta cu ambele mâini. Așa că am inventat chitara dublă.
A.P: Dar de ce ai avut nevoie de chitara dublă?
MAB: Am vrut să fiu altfel decât ceilalți. Am vrut ca oamenii să spună: „uite, nimeni nu mai face acest lucru”.
A.P: Acesta a fost singurul motiv? Erai foarte tânăr când ai avut această idee…
MAB: Da, eram tânăr și… glumind, desigur, m-am gândit că dacă voi avea două chitări o să am mai mult succes la fete. Dar nu s-a întâmplat acest lucru. (râde)
A.P: Și nu ai avut mai mult succes?
MAB: Nu, nu, nu. Glumesc…
A.P: Serios, poți să spui orice.
MAB: M-am gândit așa: Jimi Hendrix distrugea chitarele. Pete Townsend la fel. Toți artiștii mari au făcut ceva specific cu chitara în timpul concertelor. Iar eu am vrut să fiu un artist mare care face ceva unic pe scenă. Nu am vrut să copiez pe nimeni. Când am inventat chitara dublă, oamenii au fost uimiți și au devenit curioși, au vrut să mă vadă. De-a lungul timpului, câțiva artiști mari, actori, muzicieni, au vrut să folosească chitara dublă.
A.P: Cine sunt acei artiști?
MAB: De exemplu, Steve Vai. „The Heart Guitar” este inspirată din chitara dublă.
C.S: Dar este o mică diferență. Tu ești singurul chitarist care cântă pe o chitară ale cărei grifuri nu sunt așezate simetric, unul sub altul.
MAB: Da, așa este. La chitara mea grifurile sunt în formă de V. În urmă cu doi ani chitara mea a fost introdusă în Rock N Roll Hall Of Fame.
A.P: Dar tu, nu?
MAB: Sunt și eu acolo cu chitara… dar nu e ca în cazul Kiss… Am fost prezent la ceremonia de introducere… Ei au considerat că această chitară este unică. De altfel, una dintre chitarele mele a fost folosită în celebrul film „The Pick Of Destiny”.
A.P: Dar are un nume chitara ta?
MAB: Eu îi spun chitara dublă. (râde) Atâta tot.
A.P: Deci nu i-ai pus un nume… Eu m-am gândit că partea stângă se numește într-un fel, iar dreapta are alt nume…
MAB: Aș fi putut să fac asta (râde), dar am rămas la demunirea oficială, „chitară dublă”. (râde)
A.P: Ai cântat într-o trupă glam, Nitro. Cum erați îmbrăcați atunci?
MAB: Am debutat în anii 80, pe scena de rock din Los Angeles. Obținusem un contract cu o casă de producție mare. Aveam un solist care arăta foarte bine, eu aveam o chitară dublă, a fost o perioadă extraordinară. Iar muzica era ok, totul era distractiv. Eram muzicieni foarte buni și ne simțeam bine pe scenă. Iar publicul era format din 65% femei. Aveam un designer special. Era un om care se ocupase de ținuta lui Ozzy, a celor de la Judas Priest. Eu aveam părul lung până la brâu. Aveam un costum alb pe care pictasem numele „Michael Angelo”.

A.P: Am primit deja o mulțime de mesaje de la ascultători. Cineva te întreabă cine te-a determinat să alegi chitara? Care sunt chitariștii tăi preferați?
MAB: Jimi Hendrix, Eric Clapton, de la ei am început. Îmi plăcea și Deep Purple. Dar mai apoi am început să cânt jazz. Îmi plăcea foarte mult George Benson. Așa mi-am îmbunătățit tehnica. Am fost puternic influențat de muzica jazz și de tehnica chitariștilor de jazz. Nu am o tehnică de chitarist de rock, mai degrabă sunt apropiat de jazz din acest punct de vedere.
A.P: Ce înseamnă „shred”?
MAB: „Shred” este un concept care a apărut mai târziu. În Los Angeles aveam o expresie: „Dude, he shreded, dude” și asta însemna că respectivul cânta foarte bine. În anii 90 au început să fie numiți așa toți chitariștii care erau extraordinari, precum Steve Vai, Joe Satriani și mulți alții. Aceștia au dus chitara spre limitele extreme.
A.P: Un alt ascultător te întreabă dacă îți place și blues-ul.
MAB: Da, sigur că da.
A.P: Ai aici o altă întrebare d la un prieten al emisiunii: cine crezi că a inventat genul heavy-metal: Sabbath sau Zeppelin?
MAB: Este foarte greu de spus. Eu aș spune că Black Sabbath a pus piatra de temelie, dar alții mă vor contrazice cu siguranță. Să zicem, mai bine că ambele trupe au avut un cuvânt de spus.
A.P: Acum că ești artist solo poți să spui orice. (râde)
MAB: Da (râde)
A.P: O ascultătoare te întreabă dacă există o diferență între chitara dublă și chitara cu două grifuri.
MAB: Da, chitara dublă are formă de V, în timp ce cealaltă are grifurile poziționate pe aceiași parte, unul sub altul.
A.P: Îți place să cânți acustic?
MAB: Da, îmi place foarte mult și sunt și foarte bun la chitară acustică. Sunt postate pe youtube o mulțime de videoclipuri în care cânt acustic. Iubesc chitara acustică.
A.P: Îți place atât de mult, dar nu ai adus-o cu tine.
MAB: Nuu, am adus doar o chitară electrică simplă și chitara dublă electrică.
A.P: Glumeam desigur. Vin mesaje foarte multe în continuare. O domnișoară îți spune că îi place foarte mult părul tău și și-ar dori să obțină aceiași culoare neagră.
MAB: Mulțumesc! Du-te la cel mai apropiat magazin și cumpără vopsea de păr. (râde)
A.P: Altcineva te întreabă dacă tu consideri că Johnny Ramone a adus ceva nou în muzica rock?
MAB: Ramone?
A.P: Da.
MAB: (râde) Nu știu dar… oamenii îmi spun că arăt ca cei de la The Ramones (râde). Eram tuns oarecum asemănător cu tunsorile lor, așa că mi se spunea Mikey Ramone. (râde) Revenind la întrebare, ei au adus muzica punk. Dar la fel au făcut și Sex Pistols din Marea Britanie. Îmi place formația Ramones, dar la fel de mult îmi plac și alte trupe din acea perioadă.

A.P: Ai un album nou. Cum se numește?
MAB: Se numește „Intermezzo”. Este un cuvânt italian care înseamnă „între”… De exemplu, dacă ai o operă lungă și ai o pauză între partea I și partea a-II-a, compozitorii scriu o bucată care să acopere acea pauză.
A.P: Ai și foarte mulți invitați pe acest album.
MAB: Da, așa este. Piesa pe care am ales-o pentru a o difuza se numește „8 Pillars Of Steel” unde îi am invitați pe Elliott Dean Rubinson, deținătorul Dean Guitars, care cântă la bas, și mai am încă șase chitariști care cântă alături de mine în această piesă.
A.P: Cine sunt aceștia?
MAB: Am să îi spun în ordinea în care apar în piesă: Dave Reffett, un chitarist tânăr care scrie și articole în Guitar World Magazine…
A.P: Și tu ai publicat articole în reviste de specialitate.
MAB: Da, am semnat o rubrică de chitară în Guitar World Magazine mulți ani. Peste 5 ani am scris pentru revista respectivă. Apoi, urmează cu solo de chitară Jeff Loomis, eu, al 4-lea este Rusty Cooley, al 5-lea este binecunoscutul chitarist George Lynch, apoi urmează un chitarist italian Andrea Martongelli și lista se încheie cu Craig Goldy, chitaristul care a colaborat cu Ronnie James Dio. În această piesă sunt și chitariști consacrați, dar și reprezentanți ai noului val.
A.P: Corrado, cum poate procura cineva albumul lui Michael?
C.S: Michael are o casă de producție proprie, iar albumul se poate procura prin intermediul site-ului lui. Acolo se pot face comenzi. Avem și câteva albume aici în București, iar dacă cineva dorește un album le poate obține chiar și cu semnătură, dacă se grăbesc să facă comanda.
MAB: Toți cei care doresc să achiziționeze albumul, pot intra pe site-ul meu, www.angelo.com.

AP: Te întreabă un ascultător dacă ai cântat cu orchestră?
MAB: Da, dar nu cu chitara. Eram în cor. (râde) Dar am studiat muzica, sunt licențiat în muzică și am scris pentru orchestră. Îmi doresc să cânt într-o bună zi alături de o orchestră, dar vreau să fie ceva spectaculos.
AP: Se pare că astăzi trupele tinere de rock compun piese fără solo-uri de chitară. Crezi că vor dispărea solo-urile de chitară? Este o întrebare venită de la alt ascultător.
MAB: De fapt nu cred că mai este adevărat. Era adevărat în urmă cu câțiva ani. Astăzi toți chitariștii tineri fac solo-uri. Solo-ul de chitară nu va dispărea.
AP: Care este prima piesă pe care ai învățat să o cânți la chitară? Dacă îți amintești…
MAB: Îmi amintesc… era o piesă simpatică… Se numește „Secret Agent Man”. Este o piesă surf-rock, din zona Beach Boys. Am început să învăț astfel de piese, de genul „Pipeline”, pentru deși erau simple și melodice, la bază, aveau un tremolo care îmi plăcea foarte mult.
A.P: De ce crezi că muzica lui Mozart este atât de iubită de rockeri?
MAB: Mozart este compozitorul meu preferat. Știu foarte multe despre acest compozitor. Perioada clasică este definită de schimbări… Muzica lui Mozart este „fericită”, îți crează o stare de fericire când o asculți. Mozart a fost un geniu înzestrat și cu simțul umorului.
C.S: Apropo de Mozart eu am citate din el lipite pe frigider. Mozart avea mentalitate de star rock. Bach era un preot, Vivaldi la fel, dar Mozart își cheltuia toți banii pe prostituate, pe haine. Motto-ul lui era să aibă tot ce e mai frumos și mai bun.
MAB: Așa este. Avea atitudine și știa să facă show. Asta mi-am dorit și eu atunci când am inventat chitara dublă, să vin cu un show bun. Când te uiți la Paganini, la Mozart, la Elvis Presley, la Beethoven, toți aceștia aveau atitudine de star rock. Erau niște personaje. De la ei am învățat că muzica este elementul central căruia i se adaugă elemente de show care dau unicitate unui artist. Este foarte important să te definești prin ceva unic, să ieși din tipare. Eu sunt de părere că dacă ești serios, dacă exersezi și cânți bine, atunci totul vine de la sine.

A.P: Cum alegi numele pentru o piesă instrumentală?
MAB: Este o întrebare foarte bună. Am o stare anume atunci când compun o piesă. E o trăire intensă. În secolul al XIX-lea muzicienii încercau să exprime prin muzică imagini. De exemplu luau o temă precum „natura” pe care încercau să o redea prin muzică. Asta încerc să fac eu. Vreau să creez imagini prin muzica mea.
A.P: Care este solistul tău preferat? Este o întrebare venită de la ascultători.
MAB: Am foarte mulți soliști preferați. Unul dintre ei este Andrea Bocelli. Din muzica rock îmi place Chris Cornell de la Soundgarden. Îmi plac toate genurile muzicale și am o grămadă de soliști preferați. De obicei prefer vocile care cântă cu atitudine.  Îmi place Elvis Presley, Paul McCartney, îmi place și Pink, este o solistă foarte bună. Îmi plac vocile cu personalitate.
A.P: Scrii și versuri?
MAB: Da, scriu. Dar cele mai bune piese ale mele cu text, sunt cele la care am colaborat cu solistul. Atunci când scriu un text cu altcineva, partea la care mă pricep eu cel mai bine este să vin cu refrenul.

A.P: Ce părere ai despre fetele care cântă la chitară, crezi că ele pot fi la fel de bune ca băieții?
MAB: Da, în special fetele din generația nouă. Ele nu cântă soft la chitară. Fetele știu foarte bine să cânte și agresiv. Singura problemă pentru fete este că trebuie să își taie unghiile. În urmă cu câțiva ani am produs albumul unei chitariste tinere. Fata era și foarte drăguță, dar cânta foarte bine și foarte agresiv.
A.P: Am ascultat „Dream On” în interpretarea lui Michael Angelo Batio. Este piesa ta preferată din repertoriul Aerosmith?
MAB: Da. Alături de ei am fost în primul meu mare turneu.
A.P: Este greu să lucrezi cu Aerosmith?
MAB: Păi… eu eram foarte tânăr la vremea respectivă, iar ei veniseră după o perioadă de tratament, așa că se simțeau bine. (râde)
A.P: Te întreabă ascultătorii noștri dacă îți plac animalele și dacă ai vreunul acasă?
MAB: Da, îmi plac animalele și am acasă un ciobănesc german.
A.P: O altă ascultătoare te întreabă care este mâncarea ta preferată?
MAB: Mie îmi plac toate genurile de bucătărie. Am mâncat mâncare românească și mi-a plăcut foarte mult…
C.S: Da, a mâncat sarmale.
MAB: Da, îmi plac toate felurile de mâncare.

A.P: Ai cântat deja în peste 50 de țări.
MAB: Da, am cântat în 54 de țări. Iar acum plec în Polonia pentru prima dată, așa că pot spune că am susținut concerte în 55 de țări.
A.P: Ce vei face în Polonia?
C.S: În Polonia va susține un concert special, va fi doborât un record mondial: 10.000 de chitariști vor cânta împreună. Vedetele show-ului vor fi Michael Angelo Batio și Steve Vai.
A.P: Ce vei cânta cu Steve Vai?
MAB: Vom cânta o piesă clasică de rock, „House Of The Rising Sun” și o vom cânta alături de Eric Burdon & The Animals, sunt și ei prezenți la acest eveniment.
A.P: Succes! Sper să vedem și noi imagini pe youtube pentru că va fi un eveniment important. Este prima dată când intri în Cartea Recordurilor?
MAB: Nu, am mai fost, cu același eveniment, care a avut loc prima dată în Canada, dar atunci au participat doar o mie de chitariști. Iar eu am cântat cu Bruce Kulick de la Kiss. Atunci am cântat „Rock N Roll All Night”, piesa formației Kiss, timp de o oră și jumătate alături de 1.000 de chitariști canadieni beți. (râde) Iubesc Canada, dar la vremea respectivă se consuma multă băutură acolo.

A.P: Dintre chitariștii de blues, care este preferatul tău?
MAB: Îmi place unul mai puțin cunoscut, Mike Bloomfield. Este un chitarist foarte bun. Îmi plac doi, de fapt trei chitariști de blues foarte mult. Îmi place BB King, alături de care am și cântat, și îmi place și de Johnny Winter.
A.P: Îți place blues-ul cântat de chitariștii americani sau de cei britanici?
MAB: Îmi plac toți. Este greu de ales. Sunt atâția chitariști buni și într-o tabără și în alta… Este greu să spui că Eric Clapton este mai bun decât BB King. Îmi plac amândoi. Nu poți să îi compari.
A.P: Un alt ascultător te întreabă pe ce loc l-ai clasa pe Alvin Lee în topul tău personal?
MAB: Când aveam 13 ani a fost Festivalul Woodstock și eu am încercat să cânt piesa „I’m Going Home” și nu am reușit. Viața mea depindea de acel cântec și atunci am învățat să cânt rapid la chitară. Atunci am devenit un chitarist rapid. Am învățat piesa aceea notă cu notă. Îmi place de Alvin Lee, dar nu l-aș numi între primii 20 de chitariști preferați ai mei.
A.P: De ce crezi că jurnaliștii de la Rolling Stone l-au pus pe Kurt Cobain în Top 100 al celor mai buni chitariști din toate timpurile? Este o întebare venită prin sms.
MAB: Pentru că aveau nevoie de o controversă. El a fost un artist mare, dar nu a fost un mare chitarist. Sunt două lucruri foarte diferite. Mie nu mi-a plăcut deloc cum cântă el la chitară, dar mi-a plăcut muzica lui.
A.P: Rory Gallagher te-a infleunțat în vreun fel?
MAB: Nu. Mi-a plăcut, dar nu se află în sfera mea de muzică.

Michael Angelo Batio si Corrado Sgandurra in clubul Stuf Vama Veche

C.S: Sper ca acest eveniment să revină în forță la toamnă. Am o idee pe care o voi spune acum în premieră: aș vrea să dedic această ediție lui Jason Becker, care deși nu mai poate cânta deloc acum, fiind paralizat, compune în continuare muzică și o face cu ajutorul unui dispozitiv special. El mișcă ochii, vorbește și astfel compune muzică. Acum i-a scris o piesă nouă lui Marty Friedman. Eu îmi doresc să îi aduc la acestă ediție pe chitariștii care au colaborat cu Jason Becker de-a lungul timpului. Bineînțeles că îmi doresc ca Ziua Chitarelor să rămână un eveniment la care publicul participă gratuit. Eu cred cu tărie faptul că muzica și chitara trebuie să fie promovate. Eu provin dintr-un oraș foarte mic și de fiecare dată când vroiam să merg la un concert trebuia să mă rog de tata și de mama să îmi dea bani și să mă lase să mă duc la Roma. Când aveam 13 ani l-am văzut pe Steve Vai și pentru a putea ajunge la concert a trebuit să am note mari la școală, pentru că tata era profesor la facultate, a trebuit să mă învoiesc de la școală, să merg până la Roma, să plătesc drum și cazare și bilet la concert. Și mereu m-am întrebat, de ce nu face nimeni nimic pentru iubitorii de muzică. Dar uite că am ajuns în punctul în care pot organiza eu acest eveniment, Ziua Chitarelor. Practic, eu fac acum ce îmi doream să facă cineva pentru mine când eram mic. Și mai este un aspect important: la acest eveniment există meet & greet. Oamenii se pot întâlni cu artiștii, pot sta de vorbă, pot lua autografe, pot face fotografii.

A.P: Michael, au mai sosit întrebări pentru tine. Cineva vrea să știe dacă l-ai întâlnit pe Dave Mustaine și dacă îți place cum cântă la chitară?
MAB: Da, l-am cunoscut, îmi place cum cântă la chitară, mai ales că folosește Dean Guitars, brandul pe care-l folosesc și eu.
A.P: Sunt foarte multe mesaje și întrebări de la ascultători, sunt multe subiecte de abordat, așa că sper că atunci când vei veni din nou în România vei sta cu noi 5 ore. Îți mulțumim mult de tot!
MAB: Vă mulțumesc și eu și promit că atunci când voi reveni în România vom sta cinci ore împreună.

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here