Morrissey: „Trăiesc în prezent, nu pot și nu vreau să mă rup de problemele sociale. Pasivitatea ne-a adus în punctul în care suntem acum”

august 26, 2015

Într-un interviu acordat în 2014 publicației La Repubblica din Italia, Morrissey a vorbit despre cartea autobiografică, politică, Italia, religie, Orientul Mijlociu și industria muzicală.

Reporter: Am citit despre problemele tale de sănătate. cum te simți acum?
Morrissey: Atâta vreme cât evit știrile de la TV, sunt bine.

Reporter: Ai mulțumit Italiei pentru că ți-a cumpărat albumul. Care este relația ta cu această țară?
Morrissey: Linder, o prietenă apropiată, mi-a spus chiar ieri că fericirea este o stare… geografică. Și cred că are dreptate. De fiecare dată când pun piciorul pe pământ italian, sunt fericit. Totuși, Italia l-a băgat într-o cușcă pe Ezra Pound timp de două săptămâni… Da, o cușcă! Astfel l-a pedepsit pentru că era un geniu. Cred că acesta a fost unul dintre cele mai slabe momente din istoria Italiei.

Reporter: Cartea ta autobiografică nu a fost publicată încă în Italia. Am citit că nu ai aprobat publicarea autobiografiei în unele țări pentru că nu erai mulțumit de traducere.
Morrissey: Cu siguranță a fost tradusă prost în engleza americană. Asta pot să o spun clar! Nimeni nu a înțeles nimic din cartea mea în Statele Unite. Am avut oferte din 19 țări, dar nu am pe nimeni în staff care să se ocupe de aceste detalii. Poate va apărea în China având pe copertă o fotografie cu trupa The Smiths. Afacerile și durerile de cap sunt sinonime.
Reporter: Te deranjează că au dispărut pasage din carte în versiunea americană?
Morrissey: Pasagele au rămas intacte în ediția britanică, așa că au fost scoase inutil în SUA. Dar dacă așa gândesc unii… n-ai ce face!

Reporter: Recent, ai menționat țările din Orientul Mijlociu în piesele dar și în declarațiile tale. Îți dorești să susții concerte acolo?
Morrissey: Da, îmi doresc să cânt acolo pentru că ei nu sunt obsedați de muzica „generației tinere”, așa că există speranță pentru alți artiști, ca mine. Abia aștept să cânt în Dubai.

„Puterea noastră de rezistență este pusă zilnic la încercare prin faptul că ne gândim prea mult la bani, la aparențe și la muncă”

Reporter: Unde locuiești? Atunci când scrii versuri te influențează locul în care ești?
Morrissey: Toată lumea mă întreabă unde locuiesc. Păi… trăiesc în prezent. Lumea întreagă este o singură țară. Asta este tot ce pot să vă spun. Nu am teorii false despre religie sau națiuni. Nu suport militanții religioși… Este destul de greu să fii om, fără să ai o grămadă de constrângeri care apasă pe fiecare gând care-ți trece prin cap.

Reporter: Versurile piesei „World peace is none of your business” nu sunt atât de subtile cum ne-ai obișnuit. Tu ți-ai dorit să exprimi lucrurile mai direct?
Morrissey: Cred că asta mi-am dorit întotdeauna. Nu am avut niciodată fantezii despre lume sau locul meu în lume. Da, lumea a devenit mai tensionată în ultimii ani și suntem cu toții afectați de tensiunile globale. Puterea noastră de rezistență este pusă zilnic la încercare prin faptul că ne gândim prea mult la bani, la aparențe și la muncă. Fericirea apare foarte rar în „meniul zilei”, trebuie să fii foarte, foarte norocos pentru asta.

Reporter: Este titlul albumului o invitație să ne pese mai puțin de ceea ce se întâmplă în jurul nostru?
Morrissey: Dimpotrivă! Eu sper ca toată lumea să spună răspicat: „Ba, pacea mondială este treaba mea!” Îmi doresc să facă fiecare ceva în loc să urmărească știrile de la TV. Ieșiți din carapace și creați chiar voi știrile. În fotografia de pe coperta albumului, ofer un stilou unui câine spunându-i: „Nu crezi că e timpul să acționezi în loc să stai acolo cu limba scoasă afară?!” Ca să fiu sincer, acest lucru mi-a fost spus adesea și mie.

Reporter: Ai ales titlul albumului înainte sau după ce ai cântat la Ceremonia Decernării Premiilor Nobel Pentru Pace?
Morrissey: Cu mult timp înainte! Discursurile lor sunt mereu pline de intenții bune, dar dacă m-ar invita pe mine să vorbesc – dar până la urmă de ce ar face-o?! – le-aș spune cât de infeciente sunt aceste discursuri care rămân la faza de intenție bună. Cu ce te ajută dacă repeți la nesfârșit: „trebuie să fie pace în lume”?? Dacă a trăi în armonie ar fi un lucru natural pentru oameni, atunci ar fi pace fără să facem niciun efort. Dar cred că violența este adânc înfiptă în societate, iar liderii lumii au o curiozitate științifică în ceea ce privește războiul și cât de mult pot întinde coarda într-o dezbatere. Simplul fapt că există arme nucleare așează lumea în mijlocul unei dragoste obsesive pentru autodistrugere și omor în masă. Aceste arme pot fi folosite o singură dată și ne-am „prăjit” cu toții. La ce ne ajută acest lucru?

„Oamenii nu au fost niciodată atât de nefericiți, atât de lipsiți de inițiativă, atât de presați din toate părțile”

Reporter: Ce fel de guvern ai susține?
Morrissey: Astăzi nu văd niciun guvern pe care l-aș susține. Urăsc mentalitatea nazistă, dar văd că este peste tot astăzi. Oamenii nu au fost niciodată atât de nefericiți, atât de lipsiți de inițiativă, atât de presați din toate părțile și încă nu s-a inventat nicio pastilă care să ne facă fericiți pe toți. Guvernele nu îi ascultă pe cei care i-au ales în funcții, iar polițiștii îi atacă pe oamenii care vor să protesteze liniștit. Sistemele noastre politice nu funcționează. Ieri o bătrână de 82 de ani a fost omorâtă în grădina ei din Londra… Se pare că aceasta este Cool Britannia…

Reporter: Dezamăgirea sau ura te fac să comentezi tot ceea ce se petrece în lume?
Morrissey: Trăiesc în prezent, nu pot și nu vreau să mă rup de problemele sociale. Lipsa de atitudine ne-a adus în punctul în care ne aflăm azi Nu este vorba de ură, dar știu că bunele intenții nu sunt suficiente. Nu suport nicio formă de dictatură, dar cu siguranță nu poți schimba ceva dacă nu ești dispus să îți asumi riscuri. De cele mai multe ori ne resemnăm în loc să luăm decizii. Nu crezi?
Reporter: În lumea ta ideală, cum ar fi viața?
Morrissey: Hmmm… Am face lucrurile de drag, nu din teama de a nu le face, așa cum cred că trăiesc azi aproape toți oamenii.

„Ramones? N-au pic de talent”

Reporter: Ai semnat un contract cu o casă de discuri, dar nu a ținut prea mult. Ce s-a întâmplat?
Morrissey: Au vrut un album credibil pentru a relansa Harvest Records, dar nu m-au vrut pe mine. Așa că au renunțat doar la mine fără să își dea seama că nu a fost respectat contractul. Nu puteau lansa albumul meu fără să aibă contract cu mine, așa că l-au retras de la vânzare. Pentru mine a fost o altă experiență groaznică. A trebuit să alerg de unul singur pentru a promova albumul. Cu o promovare corectă din partea casei de discuri putea să intre direct pe locul 1 în Marea Britanie, nu pe locul 2 cum s-a întâmplat. Mulți sunt de părere că albumul a fost „îngropat” intenționat. Și așa pare!

Reporter: Ai fost ales să participi pe o compilație dedicată trupei The Ramones. Dar îmi amintesc că în 1976, ai scris un text în Melody Maker în care spunea că băieții nu sunt prea talentați.
Morrissey: Nu, nu… Nu am spus asta! Am spus că NU AU PIC DE TALENT! După ce am trimis acea scrisoare către Melody Maker, m-am întors acasă și am ascultat din nou albumul Ramones și parcă m-a lovit fulgerul. Este minunat sentimentul pe care-l ai când realizezi că mai și greșești uneori. După ce Melody Maker mi-a publicat textul, am fost degustat de mine. Îmi venea să intru în pământ de rușine! A fost un sentiment copleșitor.

Reporter: Pentru câteva ore, toată lumea a crezut că ți-ai făcut cont pe Twitter. Persoana care scria acolo o făcea în stilul tău. Ce părere ai despre rețelele tip Facebook și Twitter?
Morrissey: Atât Facebook-ul cât și Twitter-ul sunt lucruri personale. Este enervant când oamenii deschid conturi pe Facebook cu numele meu. Sunt sigur că nu trebuie să explic de ce mă enervează acest lucru. Cred că și pe tine te-ar enerva dacă ai păți acest lucru!