1 NOIEMBRIE -13

noiembrie 1, 2015

Exact acum 13 ani începeam o nouă perioadă la Radio România Actualităţi. S-a nimerit să fie şi Ziua Radioului. Coincidenţă. Am plecat în 1994 de la R.R.A şi am revenit în 2002. Am revenit după concurs de proiecte. Cuiva (şef la acea dată) nu i-a plăcut numele de Vox Pop Rock şi atunci emisiunea a devenit Psihologul muzical. Domnul zicea că era un nume prea occidental!!! M-a cutremurat puţin acest naţionalism desuet, dar m-am adaptat din mers şi am găsit titlu nou pe loc, de faţă cu Comisia de examinare. A mai fost un concurs de care am trecut cu bine (la unul sau doi ani distanţă). Emisiunea a crescut în audienţă permanent, chiar dacă unora nu le place ce spun acum. Chiar dacă nu ne lăudăm destul cu asta. S-au schimbat considerabil ascultătorii. Media de vârstă a scăzut foarte mult. Am trecut de la telefoane, bileţele, scrisori, la SMS, facebook, mail. De aproape 8 ani lucrez cu Iulia Radu. Înaintea ei au fost Mihaela, Tanţa Andreea şi alţii care au ajutat sporadic. E o muncă grea, partea cu telefoanele, cu mesajele. Mai ales când eşti apelat de 3-4 persoane în acelaşi timp. Iulia era ascultătoare de R.R.A. şi a devenit om de radio, de presă apreciat. Şi pe mama lui Andrei-Ştefan, Violeta-Ştefana, am cunoscut-o tot datorită emisiunii, aşa că puteţi înţelege de ce sunt atât de legat de ceea ce fac. De-a lungul anilor am avut invitaţi din lumea muzicală prioritar, dar şi din cea a teatrului, filmului, sportului sau a presei. Ne putem mândri cu un mare număr de interviuri internaţionale (nu le amintesc aici, dar le găsiţi pe site curând şi grupate pentru că sunt peste 60!) care au dus în casele oamenilor vedete mondiale! Ne bucurăm de faptul că în fiecare noapte de vineri mii de români care trăiesc în S.U.A., Canada, Australia, China, Franţa, Germania, Olanda, Austria, Italia, Spania, Ucraina, Republica Moldova ş.a. ne ascultă pe internet. Ne putem mândri şi cu faptul că acest site a devenit un fel de revistă virtuală, o sursă de informare, chiar dacă nu e citată ca atare. Pagina emisiunii a ajuns la peste 7000 de prieteni. La 10.000 am putea încerca un concert, nu-i aşa? Glumesc, desigur. Am rămas interactivi, am rămas fidel ideii de a nu-i dezamăgi pe ascultători, de a-i sprijini pe artişti (consacraţi sau debutanţi, tineri sau maturi), am rămas fidel ideii de selecţie a muzicii astfel încât cele aproape 700 de ediţii să nu semene între ele. Diversitatea este esenţială pentru acest proiect. Nu lipsesc noutăţile, dar nu e uitat trecutul, istoria pop-rock. Nu ştiu cât voi mai fi lăsat să realizez această emisiune, dar cu siguranţă cât timp ea există o voi menţine la un nivel ridicat pentru că am ferma convingere că PUBLICUL DE RADIO ESTE UNIC şi că merită orice efort pentru a primi ce este mai bun! Nu vreau să vă flatez, pe voi ce de acasă care citiţi aceste rânduri, dar o astfel de emisiune (care la ora 4,30 are mai multe mesaje decât au alţii la ore de prânz), trebuie să trăiască.Anual poate fi sărbătorită. Nu pentru mine, ci PENTRU VOI! Vă mulţumesc pentru că sunteţi acolo! 🙂 E singurul CADOU pe care mi-l doresc!
P.S. Le mulţumesc din nou oamenilor din Radio, în special doamnelor (şi domnului) care lucrează nopţile de vineri cu noi (probabil că aţi observat că-s mereu alte nume)! Au grija butoanelor, a sunetului care ajunge acasă şi o fac bine, cu atenţie. Regia de emisie este vitală, e inima postului!