Articol de Iulia Radu
Iată că am ajuns și în acest punct! Mai nou, creatorii trebuie să lanseze o melodie / o poezie / o carte / o operă de artă însoțită neapărat de un desen și o notă explicativă. Altfel, există riscul unor reacții extreme din partea celor care nu cunosc sensul cuvintelor, care n-au citit în viața lor o poezie (altă explicație nu văd pentru lipsa lor de deschidere), care nu știu ce înseamnă toleranța, respectul față de opiniile celuilalt și care n-au nici simțul umorului. Puși în fața faptului împlinit, Dan Teodorescu și Mircea Cărtărescu explică ce a vrut să spună „poetul” în textul piesei „Despre smerenie”.
*Atenție!! Pentru o bună informare: Figurile de stil (personificarea, alegoria, repetiţia fonetică/ aliteraţia, metafora, hiperbola, epitetul, comparaţia, repetiţia, enumeraţia, antiteza) sunt studiate în clasa a VIII-a. De unde deducem că unii (mulți!) au trecut prin școală ca gâsca prin apă (adică, n-au învățat). 🙂
Aveți mai jos explicațiile celor doi:
Dan Teodorescu Constat, cu părere de rău, că n-am fost în stare să transmit în mod corespunzător un mesaj foarte simplu. Și un apel foarte simplu.
Îmi cer scuze si încerc așa:
– această piesă este o parabolă. Iar asta – cu profundă tristețe și amărăciune remarc – a fost o mare problemă.
– am afirmat – foarte clar, în cea de-a două strofă – că sunt creștin. Cred cu tărie în Dumnezeu.
– niciodată pe parcursul piesei nu am spus „eu știu”. Niciodată. Am spus întotdeauna „eu cred”. N-am spus că știu, pentru că n-am de unde să știu; cred doar.
– am spus că L-am găsit pe Dumnezeu într-o biserică din lemn pentru că eu cred (nu spun că știu; cred doar) că Dumnezeu preferă simplitatea și modestia. Nu am spus nicăieri, niciodată, pe parcursul piesei că Dumnezeu poate fi găsit numai în biserici din lemn. Nu. Dimpotrivă; am afirmat – foarte clar, în prima strofă – că sunt convins că Dumnezeu era în Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Pentru că sunt ferm convins că Dumnezeu este peste tot.
– piesa nu este un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului Românesc.
– piesa nu are cum să fie un manifest pentru simplul motiv că un manifest presupune determinarea unor acțiuni imediate. Or nicăieri, pe parcursul piesei, nu am spus că n-ar trebui construită Catedrala. Nu am spus nicăieri că ar trebui sistate lucrările. Nu există, la final, niciun link către nicio petiție împotriva Catedralei. Nu. Există doar un citat din Sfânta Scriptură.
– dacă aș fi vrut să lansez un manifest, aș fi făcut acest lucru – în mod evident – înainte de începerea construcției.
– mesajul piesei este următorul: cred că opulența și trufia nu au legătură cu credința.
– piesa este, în același timp, un apel la smerenie adresat tuturor: „și toți, unii față de alții, îmbrăcați-vă întru smerenie” (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 5, 1-5)
– am făcut această piesă pentru că am crezut că am dreptul să-mi exprim opinia.
– sunt convins că sunt un păcătos. Sunt convins că noi toți, absolut toți cei prezenți în piesă avem păcate mai mici sau mai mari. Vă rog frumos ca după ce ne judecați pe noi, așa cum se cuvine, să vă gândiți la mesajul piesei.
Vă mulțumesc, Doamne ajută!
Mircea Cărtărescu Dragii mei, apelez din nou la rațiune, cu speranța că totuși mai există așa ceva la noi. Clipul formației ”Taxi” nu e în realitate nici un manifest, nici un atac la Catedrala Mântuirii Neamului, nici o teză de doctorat. E doar o poezie cântată. Clipul nu cere oprirea lucrărilor la catedrală și nu jignește credința nimănui. Nu e o poziționare atee, cei pe care-i cunosc dintre participanți sunt creștini ortodocși, ca și mine. În clip e vorba de un om care-l caută pe Dumnezeu. Nu-l găsește în Catedrală din cauza spațiilor prea largi, dar îl vede imediat într-o biserică mică. E o metaforă, nu o dispută ideologică și nici o lucrare de istoria religiilor sau de geo-politică gen Huntington. Lemnul și spațiile mici nu trebuie luate literal, ele sunt simbolul intimității actului de credință. De fapt, toate acestea există în textul cântecului, dar cei care s-au inflamat nu le-au observat. Dumnezeu există și în catedrală, cum există pretutindeni, spune cântecul în mod expres și literal. Pe scurt, eu am participat la un eveniment estetic, cu un mesaj poetic (ambiguu prin excelență) și nu la unul tăios ideologic. În ceea ce mă privește, o altă perspectivă nu mă interesează. Războiul iscat din senin și prostește din neînțelegerea unui poem cântat nu e războiul meu. Eu nu urăsc nimic altceva decât ura (cum cânta Bob Dylan).
Sociologii vor avea mult de lucru să explice enorma discrepanță dintre un mesaj ambiguu și understated al unui cântecel și masiva overreaction pe care a provocat-o. După mine, asta arată că ne scăldăm în ape foarte tulburi, din care-ar putea ieși oricând o fantomă a trecutului.
”E clar ca Facebook a picat testul discutiilor despre religie si politica. Propun sa ne intoarcem la pisici. Cu ele e mai usor decat cu iubirea aproapelui”, scrie prietenul Radu Enescu.
Eu cred ca FB a reusit totusi la test – au postat zilele astea mult mai multi oameni educati si cu cap decat extremisti. Totusi… nu stiu cum… pisicile inseamna, pe FB, normalitate si reconciliere, asemenea curcubeului biblic. Epocile cu pisici sunt fericite; când pisicile dispar, inseamna ca ne-au coplesit necazurile. Si nu e bine. Prin urmare, eu de-acum nu mai vorbesc despre niciun clip, m-am săturat. In schimb o pun aici pe draga mea Cindy si sper sa vina si altele, ale voastre, pâș-pâș, dupa coada ei.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
Eu cred ca piesa este de mare bun simt! Faptul ca a creat agitatie pe site-urile de socializare e un lucru chiar foarte bun. Exceptand unele reactii cam exagerate, discutiile in contradictoriu duc in cele din urma, la progres.
Dan Teodorescu este un compozitor si interpret foarte sensibil. Versurile din melodia in discutie sunt suave, pline de caldura si smerenie.
Abia acum am citit explicatia lui Dan Teodorescu. E de bun-simt. Nu am fi cu adevarat crestini daca am tine-o intr-o dusmanie.
Frumos scrie si Carta. Asa ii spuneam noi, colegii lui de an sau de grupa, in facultate. Pacat ca ne-a uitat, de unii probabil ca s-a dezis chiar, ma rog, e alegerea lui. In calitate de lider al generatiei si de valoare nationala, i-ar fi fost extrem de usor sa organizeze macar o intalnire de 20 de ani de la absolvire, daca la 10 ani am avut ghinion cu mineriada…Dar, vorba apostoluli, \”unde dragoste nu e…