Mireille Mathieu, dovada că pasiunea menține spiritul viu (Sala Palatului, 22.02.2026)

0
874
Mireille Mathieu, dovada că pasiunea menține spiritul viu (Sala Palatului, 22.02.2026)
Galerie foto aici – click

„Relația” mea cu artista Mireille Mathieu e cel puțin stranie. Intră în categoria acelor puțini artiști pe care eu nu îi asociez cu niciun cântec. Da… din păcate, mintea mea nu face o conexiune clară între Mireille Mathieu și un cântec anume. Eu am asociat-o încă din fragedă copilărie cu… tunsoarea. Și asta pentru că prin clasa a doua am fost tunsă ca Mireille Mathieu. Și nu a fost alegerea mea. Bunica mi-a spus într-o zi: „Mergem la tanti Leu (n.r. – nu era vecina mea preferată) pentru că trebuie să te tunzi și s-a oferit să te tundă ea”. Țin minte că am protestat pe drum, spunându-i bunicii: „Dar de ce să mă tundă ea? Nu suntem săraci… putem să mergem la coafor!” Zadarnic. Așa m-am „căptușit” cu tunsoarea a la Mireille Mathieu. Ce să zic… bretonul nu m-a avantajat niciodată. Deci… a fost o mică traumă la vremea respectivă.

Plimbând această amintire prin minte (între noi fie vorba, acum mi se pare amuzantă), m-am dus duminică seară la Sala Palatului pentru a o revedea pe Mireille Mathieu. Prima dată, am văzut-o pe 24 martie 2014. Atunci, organizatorul (VreauBilet.ro) ne-a oferit șansa să facem un interviu cu artista. Andrei Partoș l-a înregistrat la radio și a fost un dialog extrem de interesant și viu, plin de informații (îl puteți citi/asculta pe link – click). În 2014, nu am povestit despre experiența concertului. Nu mai știu de ce… Dar mie mi se mai întâmplă astfel de blocaje când ceva nu face click interior. De data asta, însă, a făcut!

Paradoxal, astăzi, când comunicarea ar trebui să fie simplă și ușoară (la un click distanță, nu?!), concertul susținut de Mireille Mathieu n-a avut parte de promovare. Eu am aflat că urmează să aibă loc de pe un afiș rupt. Habar n-am cine a organizat acest eveniment. Am decis duminică dimineață să merg. M-am trezit veselă, era cerul senin, se aliniaseră planetele și aveam chef să fac ceva. Și mă tot întrebam ce să fac? Mi-am amintit de afișul rupt. Am căutat pe Internet… Prețuri barosane. 280 lei în loja 6. 400 de lei în față. Excelent gândit pentru publicul artistei. Cine are bani în țara asta?! Pensionarii! Că ăștia strâng banii la ciorap! Chiar și în aceste condiții vitrege (bilete scumpe, promovare săracă, deplasare grea din cauza condițiilor meteo), au fost în sală aproximativ 3.000 de oameni. M-am bucurat să îi văd acolo, fericiți, fredonând cântece care le provoacă amintiri frumoase.

Eram în sală și câțiva mai tineri (pentru a coborî media de vârstă din sală). Un băiat (mai mic ca vârstă decât mine), care stătea în spatele meu, își întreabă grupul de prieteni (trecuți de prima tinerețe), alături de care venise: „ați aflat de ea după 1990, nu?”. Un domn, ușor jignit de întrebare (adevărul e că și mie îmi crescuse tensiunea când am auzit-o), îi spune ferm: „Știam de ea de când s-a lansat. Eram la curent cu tot pe timpul comunismului. Muzica nu ne lipsea. De la Mireille, la Smokie și la Pink Floyd , știam tot”.

La ora 19.35 au venit pe scenă muzicienii din orchestră, dar lumina a rămas aprinsă. Au fost aplauze răzlețe, nimic convingător! Mireille fie se lasă așteptată, fie vrea aplauze furtunoase. Dar… la cum aplaudă publicul, cineva aflat în culise, poate crede că sunt vreo 30 de inși în sală… Poate au adormit de nu aplaudă mai convingător?!, mă întreb eu în sinea mea. Scanez sala cu privirea și înțeleg și motivul pentru care aplaudau doar doi din 10 spectatori… Nu mai există diferență între publicul în vârstă și cel tânăr. Pensionarii folosesc telefoanele mobile la fel de bine ca nepoții lor. Mulți erau pregătiți să surprindă intrarea în scenă a artistei favorite. Au filmat în draci pe tot parcursul concertului. La un moment dat, m-am simțit jenată că nu filmam și eu, așa că am scos telefonul, am înregistrat două momente scurte și i le-am trimis lui Andrei.

Concertul a început la 19.40 cu un colaj foto-video care conținea imagini și filmări din emisiuni de varietăți și sesiuni foto din trecut. Mireille are o privire pătrunzătoare, dar dură. Chiar și când zâmbește, are un aer tăios, dar nu e rece. M-a impresionat Mireille Mathieu prin naturalețe, simplitate și prin felul în care trăiește cântecele. După fiecare cântec a primit cel puțin un buchet de flori pentru care a mulțumit în repetate rânduri și în franceză și în română. Are fan-club care călătorește după ea pentru a o vedea în concert. Ni l-a și prezentat pe Marcel (a se citi cu accent francez) venit din sudul Franței.

La ora 20.33, s-au aprins luminile brusc. Nu știam că e concert cu pauză. N-a spus nimeni cât durează pauza. Oamenii erau ușor confuzi. La intrarea în sală, oamenii puteau cumpăra CD-uri (100 lei) și o mapă care avea multe fotografii cu artista (50 de lei), dar care nu conținea informații despre concert. Am crezut că dacă tot au făcut economie la promovare, le-au rămas organizatorilor bani pentru a pune o voce din off care să spună că urmează o pauză de X minute. Dar se vede treaba că nu au alocat buget nici pentru asta. Spectacolul a fost reluat la 20.58 și s-a încheiat la ora 22.00. Printre cele mai emoționante momente, a fost cel în care a interpretat piesa „Maman, la plus belle du monde”, când pe ecrane au fost proiectate fotografii cu Mireille și mama ei.

Mireille Mathieu este un exemplu că pasiunea, bucuria de a fi pe scenă, arta, frumosul – toate acestea păstrează spiritul viu, chiar dacă corpul dă semne de oboseală. M-a impresionat forța ei interioară, modul în care „arde” pe scenă. Mireille Mathieu pune forță în fiecare cuvânt rostit. Are o dicție impecabilă. Rostește atât de clar cuvintele încât timp de două ore am avut impresia că știu franceză din nou, atât de ușor îmi era să înțeleg ce spune. Și țineți cont de faptul că majoritatea cântecelor erau prime audiții pentru mine, mai puțin coverurile din repertoriul lui Edith Piaf, ABBA și Yazoo. Chiar mă întrebam la pauză când o să cânte ceva ce știu și eu… apoi m-am gândit mai bine. De fapt, ce ar putea să cânte ca să știu și eu?! Apoi mi-a venit în minte „Ciao, bambino, sorry”, dar acesta este un cântec pe care am început să îl ascult după ce am văzut-o prima dată în concert, deci este o descoperire relativ recentă.

Am plecat de la Sala Palatului cu bucuria că am văzut un om care își trăiește cu pasiune viața, și cu speranța că voi reuși să fac la fel. Vă las mai jos setlistul concertului și o galerie foto.

Made In France
La paloma adieu
Tous les enfants chantent avec moi (Bobby Goldsboro cover)
La première étoile
Pourquoi le monde est sans amour
Au nord du nord
L’aveugle
Una canzone (Annarita Spinaci cover)
L’amour en robe noire
On est bien (Yazoo cover)
Hymne à l’amour (Édith Piaf cover)
Paris en colère
Mon credo
Santa Maria de la mer
Donne ton cœur, donne ta vie
Un dernier mot d’amour
Acropolis adieu
La voix de Dieu
Ma mélodie d’amour (Elfi Graf cover)
Tu es celui
On ne vit pas sans se dire adieu (Ciro Dammicco cover)
Pardonne-moi ce caprice d’enfant
Non, je ne regrette rien (Édith Piaf cover)
Maman, la plus belle du monde (Marino Marini ed il suo Quartetto cover)
Mille colombes
Bravo tu as gagné (ABBA cover)
La Vie en rose (Édith Piaf cover)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here