PENSIONAR DE ROMANIA

aprilie 14, 2016

Articol de Dara Codescu
Sunt unul dintre pensionarii din Romania. Sunt si unul dintre diabeticii din Romania. Ca urmare a dublei ipostaze in care ma gasesc, ma bucur…asta… ar trebui sa ma bucur de o pensie „decenta” (asta e termenul, nu?) si de o asigurare medicala compatibila cu metehnele de care sufar. Pai, sa vedem de ce nu pot sa iau bucuria la brat si sa tin de ea pana ajung la poarta cimitirului – varianta finala, adica dus si lasat acolo?
Pentru ca, dupa mai mult de 40 de ani de serviciu, pensia este pur simbolica. In invatamant, salariile au fost intotdeauna mici. Ori, dintr-un salariu mic, de unde sa iasa o pensie mare? In presa, am avut salarii mari. Numai ca, pe cartea de munca era trecut ala minim pe economie, ca atat a vrut trustul sa plateasca impozit. Pentru drepturile de autor, incasam sume frumusele. Si, desi am platit in fiecare an impozit pe frumuselele astea, nu mi s-au calculat la pensie decat uratelele din cartea de munca.
Pentru ca, un diabetic ajuns in stare stabila trebuie sa-si repete analizele, la un interval de sase luni. Teoretic, cu trimiterea de la medic, aceste analize sunt gratuite. Practic, beneficiezi de gratuitatea lor, daca ai norocul sa nimeresti in ziua cand inca mai exista fonduri. Daca nu, le platesti. Daca nu le platesti, nu le faci. Ca sa va suprim uimirea, va precizez ca, intr-o luna, zilele cu gratuitati sunt intre una si patru, plecand de la intai ale lunii. In aceste zile, la usa laboratoarelor sunt sute de pacienti. Pe culoare, nu sunt si sute de scaune, logic! In consecinta, cei mai multi bolnavi (ca acolo nu vine nimeni de flori de mar) stau sleiti de pereti, prelingandu-se incet, ca si cum s-ar pregati pentru Judecata de Apoi si s-ar teme pentru pacatele savarsite in timpul vietii.
Oricat de dimineata ma duc, tot am cel putin 30 de persoane in fata. Mai, sa fie! Am intrebat discret care este explicatia si mi s-a racnit ca la miting: lumea sade la coada, de la patru dimineata, doamna!”. Unde? Ca policlinica se deschide la ora 7! „Afara! Auzi, unde!”.
Pentru ca, astazi, nu mai aveau „plafon”, deci adio gratuitati, am cerut sa mi se calculeze pretul analizelor. Imediat: 275 de roni.
Intrebare retorica 1: de ce am platit eu, peste 40 de ani, pentru asigurari de sanatate?
Intrebare retorica 2: de ce platesc si din pensie, lunar, CASS?
Intrebare retorica 3: ce fac pensionarii care nu-si permit costul analizelor?
Sunt unul dintre pensionarii Romaniei, acea categorie de oameni de care guvernantii nu au nevoie (decat din patru in patru ani) si pe care-i trateaza ca pe niste poveri ale neamului. Prea multi… Prea bolnavi…