GYURI NU MAI E! 26.09.

Nu pot să cred ce văd pe ecranul televizorului!  Facebook-ul e plin. Fotografii, piese, regrete, rar am văzut asta la vreun dispărut din lumea artistică. Pentru că GYURI E IUBIT. Ne cunoșteam din anii 80. De la Cluj, de la Costinești. Ne-am simpatizat de la bun început. Nu numai pentru că avem sânge unguresc în vine. Pe Gyuri nu poți să nu-l placi.Este printre puținii artiști care a fost de multe ori acasă la mine, în redacțiile revistei Vox Pop Rock, a fost invitat la absolut toate posturile de radio la care am colaborat.  Am făcut nenumărate interviuri, am colaborat în toate evenimentele organizate de BTT la Costinești sau în țară. Își dorea mult să fie perceput și altfel decât unul care te face să râzi. Fiind un talent nativ fantastic, putea imita, putea improviza oricând. Cânta operă, folk, reggae, pop, blues, rock, orice…Scria poezie, scria de toate, adora teatrul, filmul. Am avut și spectacole în doi la Deva sau la Hunedoara, iar publicul era în delir pentru că totul era spontan, nepregătit, eu neavând nicio valență actoricească. Gyuri umplea scena. Colegii lui de atunci, de la Divertis, l-au folosit din plin.I-au pus în valoare unele valențe, dar nu pe toate. L-am simțit mereu că el vrea și altceva, nu doar să-i facă pe oameni să râdă. Mi-a și spus-o de multe ori. A avut momente de depresie, pe care le-a depășit parțial.* A compus piesa ”Gizzi”, care a devenit și imnul Serbărilor de la Costinești în 1987. Atunci a devenit component Divertis. Serbările fără Gyuri Pascu n-ar fi avut același succes. Apoi la Izvoru Mureșului, Șuior, Predeal, peste tot. Cânta, juca pe scenă, apoi o făcea și la chermezele de după. Toată lumea îl iubea, dar îl și folosea. Asta l-a consumat teribil.* El nu dorea să fie clown, ci ARTIST.*După 1990 a avut Casa lui de discuri, Tempo Music. Lucra alături de soția sa, Daniela. Și-a dorit enorm să ajute și alți artiști tineri. Am fost parteneri, cu revista mea ajutând toate manifestările, lansările sale. * S-a luptat și s-a impus atât ca solist, compozitor, textier, cât și ca actor. Mulți erau cei care nu-l luau în serios. Asta l-a durut. Cu timpul a convins.*Era pasionat de sport, a jucat handbal, iubea fotbalul, și-ar fi dorit să fie și comentator. Cunoștea jucătorii echipelor mari, era atent la tot. Juca fotbal cu dăruire totală.*  Modest și perseverent, a scris poezie, a tradus cărți, avea un simț al limbilor străine uluitor.* A făcut și radio, la Romantic, când l-a invitat Oltea Șerban Pârâu să susțină o oră de dupăamiaza. O făcea meticulos și atent. * Fusese angajat o vreme, cam doi ani, la TVR, la Divertisment.* Grija pentru sănătate n-a fost cea mai potrivită, dar nu vreau să scriu despre asta, pentru că acum nu mai contează. El a vrut să trăiască intens, s-a odihnit foarte puțin. Un om care a distrat, bucurat mii, sute de mii, milioane de oameni, a murit singur, neîmplinit…avea mult de oferit, avea multe de spus. *Pe blogul lui scria despre Dumnezeu, era preocupat de legătura cu Divinitatea (în ultimii ani), a scris cărți despre spiritualitate (din 2005 încoace), dar și cărți pentru cei mici.* După accidentul vascular din 2010, Gyuri s-a schimbat. Fusese și divorțul înainte de acest moment de cumpănă. Și-a revenit remarcabil, a redevenit hiperactiv, căuta echilibrul cu sine. Teatru, film cântări cu The Blue Workers, prezențe în emisiuni, în evenimente, o relație bună cu presa, toate consumă energie… Legătura cu Daniela și copilul lor, Iarina, a rămas una foarte specială, ca dovadă că și acum, la final de drum, Gyuri locuia la ea. *Nu voi căuta explicații pentru plecarea lui , dar e lesne de dedus… Viața lui a fost plină de bucurii și tristeți, de succese și eșecuri, a ars fantastic de intens, de rapid, s-a consumat pentru tot ce se petrecea în jurul lui. Am pierdut un OM CU SUFLET IMENS, un UN MARE TALENT și un PRIETEN! Poate noi, cei rămași, nu l-am meritat! R.I.P.