Gânduri între 20 de documentări cinematografice și literare, Cristian Tudor Popescu

Există o graniță profundă între lumea ideilor și cea a zgomotului, o demarcație clară între zona culturală — guvernată de nuanță, reflecție și respect — și cea politică, adesea marcată de tensiune și strigăte. Cultura nu ridică ziduri și nu caută să distrugă, ea construiește punți și oferă un spațiu sigur în care avem voie să gândim diferit, în limitele decenței umane și empatiei. Când mecanismele agresive ale politicului încearcă să invadeze și să intimideze reperele din zona culturală, datoria civică e de a lua atitudine contra normalizării agresivității.

Ca jurnalist multimedia, specializat pe documentare de teren, menirea mea e de a fi acolo unde ideile prind viață, să filmez și să editez momente care definesc spiritul vieții culturale, afectate desigur de zona politică, dar nu definită de aceasta, cel puțin nu aici pe micul meu canal bilingv, Verbs describe us cultura ca stil de viață art goes on.

Am onoarea de a fi realizat 20 de  documentări video, în 4 orașe și 11 locații diferite, la serile literare și cinematografice cu domnul Cristian Tudor Popescu, prezent în calitate de scriitor și filmolog. După anii de festivaluri și conferințe,  credeam că le-am trăit și le-am văzut pe toate dat fiind diversitatea contextelor artistice și literare. Însă viața te surprinde în cele mai contrastante moduri, arătându-ți că dincolo de armonia din sălile de cultură, realitatea străzii poate deveni brusc violentă și absurdă.

Acest articol este dedicat în totalitate recunoștinței și admirației mele, dincolo de o împrejurare nefastă și revoltătoare.

Nu voi găsi vreodată cuvintele adecvate de mulțumire pentru domnul Cristian Tudor Popescu pentru tot ce m-a învățat indirect, prin simpla participare la toate cele 20 de dialoguri cu spectatorii și artiștii invitați. Au fost și rămân o imensă sursă de energie terapeutică despre dragostea față de împărtășirea ideilor. Sharing is caring, Share an idea. A dignity idea, with love.  Lecția demnității, pasiunea față de intelect, răbdarea cu fiecare interlocutor,  sunt aspecte  factuale pe care le- am remarcat încă de la primele mele documentări  fie la cinema, parc, librării sau halele târgurilor de carte.

Totodată, de-a lungul anilor, am asistat la o veritabilă lecție de supraviețuire în fața valurilor de ură din mediul online. Răspunsul dânsului la acest fenomen toxic nu a fost izolarea sau polemica sterilă, ci simpla continuitate a profesiei. Faptul că a ales să meargă înainte, neschimbat, scriind și vorbind cu aceeași rigoare, reprezintă cel mai frumos gest de devotament față de profesia sa, iar eu am învățat că pasiunea se transformă, dar rezistă în timp deși felul în care îți exerciți meseria diferă. Aș minți dacă aș spune că am același entuziasm ca acum 12 ani când am început documentările video, dar pasiunea e aceeași iar emoțiile și mai mari, pentru că așteptările sunt copleșitoare… E o luptă pe toate fronturile.

Nu mi-am propus acest număr de 20 de evenimente cu domnul Cristian Tudor Popescu, lucrurile s-au petrecut pur și simplu. Ca la orice  act cultural live, m-a interesat mai ales  interacțiunea cu publicul, pentru că acest schimb de energie nu funcționează mereu cu toți artiștii și scriitorii, din ce am observat.  Gentilețea, noblețea, forța ideilor pe care dânsul le emana, în afara expunerilor laborioase despre subiectele abordate,  au fost motorul meu de inspirație și fascinație.  Fie că era vorba despre literatură sau despre cinema — așa cum s-a întâmplat și în cazul evenimentelor remarcabile documentate alături de regizorul Cristian Mungiu, despre al cărui film, „Fjord„, dânsul a scris atât de profund în cronica sa de pe Republica.ro —, dincolo de rigoarea de la microfon, am descoperit o armonie  între latura profesională și cea personală, o energie veritabilă dintre scriitor și spectatori din care am desprins multiple sensuri ale comunicării intelectuale. Această decență caldă din interacțiunile directe, atenția acordată oamenilor și respectul profund față de public au oferit întotdeauna o valoare inestimabilă fiecărei întâlniri.

Tot ce tastez aici poate fi probat de materialele mele video, preluate pe pagina oficială, gest absolut onorant și copleșitor, care m-a motivat să merg mai departe cu demersul meu cultural de documentare video. Pentru că nimic nu te motivează de fapt în meseria ta, e important să găsești susținere morală în persoanele pe care le admiri dincolo de magia profesiilor lor. După atâția ani, am curajul să privesc mai ales omul dincolo de meserie și să nu mă las dezamăgită de aparențe pe care le înfrunt din primul cadru.

Pentru mine, întreaga experiență din acești ani a însemnat o călătorie profesională profundă, întinsă pe parcursul unui deceniu. Zece ani în care, din spatele camerei, am captat esența vieții culturale comprimate la întâlniri cu iubitorii de cinema și literatură, care s-au desfășurat cu o incredibilă dragoste pentru dezbatere cu fiecare dintre spectatorii care au participat respectuos la evenimente. Fiecare seară documentată a fost o mărturie de efervescență culturală altfel. Aceste schimburi de idei curate și nuanțate rămân pentru totdeauna în inima mea, precum și pentru cei care vor dori să le vadă și asculte.

Nu voi fi capabilă să îi mulțumesc îndeajuns  vreodată pentru aceste daruri neprețuite care au întregit proiectul meu cultural,  pentru generozitatea timpului acordat și, mai ales, pentru pasiunea dânsului față de tot ce face parte din viață, care ne influențează și afectează, fie cu intensitate sau cu subtilitate. Mi-aș dori să am setea cunoașterii permanente și dorința de a mă informa constant despre toate subiectele actuale, dar și cele care mă pasionează la nivel personal, pe care să le împărtășesc apoi prin filtrul propriu. E o reală provocare pentru mine de a-mi păstra relevanța în sectorul neesențial (conform unora) pentru care vibrez și acum după un sfert de viață în slujba lui: cultura e muncă!

Îmi răsună și acum în minte citate de la întâlnirile pe care le-am filmat, idei precum cea că „mintea nu este condiționată decât de vremurile în care trăiește”  Astăzi, vremurile noastre încearcă să condiționeze brutal libertatea de exprimare prin frică, iar datoria mea este să nu fiu nepăsătoare față de aceste abominații.

Atunci când un reper al presei, al filmului și al literaturii este atacat în acest hal, datoria mea este să îi aduc aminte publicului de lumina pe care aceste seri culturale au lăsat-o în atâtea orașe. Susținerea mea pentru CTP este, în egală măsură, o susținere pentru libertatea creativității profesionale  cu demnitate, fără teamă și mai ales, în spiritul legii.