ARTIȘTII PROPUN (ep. 17): MIRCEA RUSU, muzica și cărțile care mi-au marcat viața

martie 14, 2017

Pentru această săptămână, l-am rugat pe Mircea Rusu (solist, compozitor, producător, scriitor) să propună muzica și cărțile care l-au marcat.
Aflați mai multe despre activitatea artistică a lui Mircea Rusu pe pagina de Facebook:
https://www.facebook.com/Mircea-RUSU-BAND-715836558543298/

Aveți mai jos propunerile:
Salut cu entuziasm inițiativa! Dacă nu bizara, cel puțin singulara din cate știu, ideea reîntoarcerii, fie și asa, ca într-o joaca, la importanta, necesitatea și rostul cărților, a cititului ca act de normalitate , într-o era a stomacului și avantului tehnologic depersonalizant. Îmi face placere în acest context sa -mi amintesc Idiotul lui Dostoievski. Singur personaj eminamente pozitiv din istoria literaturii universale, printul Miskin, ma urmărește și ma „sfatuieste” în diverse ocazii particulare.

Chiar asa, făcut de Cioran al nostru, scriitor cu nivelul cultural al unui învățător de la țară, Camus cu Străinul e următoarea carte pe care o pomenesc aici. Luciditatea ce nu se lasă păcălita de concepte, care nu face loc speranțelor cu zulufi domnisoresti , singurătatea în mod esențial a fiecărui individ pe traseul grădiniță- cimitir. De folos mi-a fost în tovarasismul nivelator comunist. Seara, în perna, îmi spuneam în gând, nu ma faceți voi tovarăș pentru ca eu sunt… Străinul. 🙂

Scrisoare catre tata a lui Kafka…mi-e ciuda si-acum ca n-am scris-o eu 🙂 Dincolo de toată scriitura kafkiana, scrisoarea asta a punctat cerul inimoasei noastre familii… deși paream prin năzuințele mele muzicale, un intrus venit să-i distrugă pacea și armonia, sa rupă firul devenirii cu diploma în favoarea autodidacticismului. Și tot șirul nesfârșit de întâmplări ce-au făcut posibila împăcarea târziu, foarte târziu, cu tatăl meu.

Nu era chip sa agăți o domnișoară de la „filo” dacă nu aveai temelie cartea. Întreg pachetul introductiv și orice strategie se frangeau fără dovezi clare ca ești la zi cu lectura… Asa se face ca într-o ocazie cat se poate de personala mi-a rămas aproape Prima iubire a lui Beckett. Un mărunțiș de cărțulie poate, pentru omenire dar pentru mine… eheee… multe cântece de dragoste ce-au ieșit din pieptul meu i le datorez unei distinse domnișoare „filo” de dragul căreia am urmat cărticica asta.

Bun prieten cu Eliade, având el însuși o prima soție româncă și eu prieten cu nepoata soției, stabilita în Alba Iulia… Saul Bellow cu Herzog rămâne un foarte apropiat al inimii mele. Un destin strivit de pragmatismul societății de consum, un personaj excentric prin normalitate, o tema de meditație de tot mai acuta actualitate.

Într-o restrânsă enumerare, ma opresc asupra unor albume întregi ce m-au marcat și format.

Genesis – Salling England By The Pound

Pink Floyd- Dark Side Of The Moon

Yes – Fragile

Sfinx- Zalmoxe

Jon Anderson – Olias Of Sunhillow

Adaug doar ca restrânsele enumerari- propuneri sunt porții din hrana mea spirituala. În muzica mea ma străduiesc să-mi păstrez identitatea și sa fiu prin urmare ușor recognoscibil.
Și poate ca n-am nimerit astfel chiar pe întrebare dar măcar sa fie cu folos cuiva.