ARTIȘTII PROPUN (ep. 40): NAVI vă recomandă muzică, film și carte

septembrie 13, 2017

În această săptămână, NAVI (solistă, compozitoare, textieră) ne recomandă muzică, film și carte. Despre activitatea artistică a lui NAVI, puteți afla mai multe de pe pagina oficială de Facebook: https://www.facebook.com/navisongs/?pnref=lhc
De asemenea, dacă ați ratat ediția când a fost invitata lui Andrei Partoș, găsiți înregistrarea aici: http://andreipartos.ro/navi-la-psihologul-muzical-editia-775-5-08-2017/
Iată mesajul primit de la NAVI:
Dintotdeauna am iubit cărțile și muzica, întâi în volume scorojite care abia se țineau în coperte și în casete cumpărate din piață cu banii de alocație. Mai apoi au început să-mi placă cărțile rare, vinyl-urile și vinurile bune, după care cutreier în fiecare vacanță și pe care le prefer oricăror suveniruri trecătoare. Dintre muzicile, cărțile și filmele frumoase care m-au marcat pentru totdeauna, vă spun astăzi despre…

Celine Dion – Destin

Celine e cântăreața mea preferată, am crescut ascultând casete cu ea și visând să ajung și eu într-o zi pe scenă, încercând să-i imit la început stilul, căutând sensibilitatea aceea care face pielea de găină. Celine a fost, într-un fel, fără să știe, prima mea profesoară de canto 🙂 “Destin” e favorita mea dintre toate melodiile pe care le-a scos vreodată, pentru că vorbește despre viața de artist, pentru că e compusă de Jean Jacques Goldman și pentru că e pur și simplu superbă!

Natalia Kills – Malboro Lights

O piesă de o sensibilitate extraordinară, pe care aș putea-o asculta pe repeat fără să mă plictisesc. Este profundă, dark, compusă și cântată minunat și, chiar dacă nu a fost single, pentru mine rămâne una dintre cele mai bune piese ale Nataliei Kills.

Romane Serda – T’etais pas la

Ascult foarte multă muzică franțuzească (de altfel, am învățat franceza mai mult ca să înțeleg ce spun artiștii mei favoriți), iar pe Romane Serda am descoperit-o întâmplător și i-am cumpărat de atunci toate albumele 🙂 La piesa asta îmi place TOT, de la linie melodică la versuri la poveste și clip… și mă regăsesc în ea 100%, pentru că e puțin (mai mult) și povestea mea.

Dream Theater – Wait for sleep

Orice aș spune despre cântecul ăsta, ar fi degeaba. Trebuie ascultat, simțit, ținut aproape de inimă… și atât. Pentru mine, e cu drag de Dream Theater și muzică minunată și sinceră, cu amintiri parcă dintr-o mie de vieți, cu o stare care mă prinde de fiecare dată.

Rock Filarmonica Oradea – A mea boemă

De la Rock Filarmonica aș fi putut să aleg orice piesă, pentru că-mi sunt atât de dragi iar muzica lor – atât de mult parte din mine și visele mele, încât nu pot să aleg doar un cântec. Am pus “A mea boemă” pentru că e pe versuri de Rimbaud (pe care îl ador!), pentru că e numai bună de ridicat moralul oricărui artist, oricând – și pentru că se potrivește cu toamna

CARTE: Cristina Nemerovschi – Păpușile

Am un mare noroc, acela de-a fi contemporană cu această ființă. În rest, toți autorii mei preferați sunt decedați de mult timp… Dar ea, Cristina, a reușit să mă surprindă și să mă captiveze de la prima carte. Am ales „Păpușile” ca recomandare pentru că este cartea care m-a ținut pe linia de plutire într-o perioadă scurtă, dar foarte urâtă din viața mea. Am râs și am plâns cu cartea asta în brațe și apoi i-am dăruit-o unei prietene, să dau mai departe minunea de-a citi o poveste de dragoste altfel, dar atât de… universală și umană în fiecare sens.

FILM: On the beach
Regia: Russell Mulcahy; an: 2000

Sunt mai multe filme care m-au marcat și pe care le-aș recomanda / revedea oricând, însă “On the Beach” se potrivește foarte bine cu contextul politic actual, cu ce se poate întâmpla în lume dacă lucrurile scapă de sub control. Povestea din film, pe scurt: un război nuclear a distrus întreaga emisferă nordică, iar valul de radiații se îndreaptă și spre Australia, ultimul avanpost al umanității. În așteptarea dezastrului, oamenii își reconsideră întreaga existență, își trăiesc ultimele povești, își pierd speranța… mai puțin Dwight Towers, căpitanul unui submarin american, care pornește într-o ultimă misiune care poate salva omenirea. Este un film incredibil, personajele sunt foarte frumos și complex construite, iar Armand Assante face, după părerea mea, rolul vieții lui.