(Update 2021): AMINTIRI DESPRE SINESTEZIE 1971

martie 3, 2018

547

Pe 18.04.2021 am stat de vorbă la Foc de P.A.E. cu psihologul Dan Peter-Papy din S.U.A. În mai 1971 eram împreună pe scena Sălii Palatului participând la opera rock Sinestezie creată de Liviu Tudan și trupa Metronom. Eram un grup de studenți care asiguram mișcarea scenică, ba chiar și un recitativ antirăzboinic în deschidere. În prim plan îl vedeți pe Papy (era personajul principal al povestirii), iar în plan îndepărtat eram eu cu brațele sus. Despre Festivalul Club A și despre premiile obținute de Liviu Tudan am mai scris. Acum e vorba numai de amintirile unor studenți la psihologie, litere și teatru (cred). E amuzant să constat că la acea vreme Cornel Chiriac fugise deja din țară, iar emisiunea Metronom era percepută ca ”dușman al poporului”, dar vigilenții politruci ai vremii n-au reacționat la numele grupului în care Liviu Tudan cânta la bas, uneori la clape și vocal. E drept că nici Doru Ionescu Rocker nu s-a gândit la acest moment care s-a derulat pe scena Sălii Palatului (despre care a făcut un Remix remarcabil în 2022).

Articolul de mai jos e publicat din 2018 și semnalează repere inedite din viața noastră de studenți, iubitori de muzică și dans. Și mai ales, cum poți ajunge pe scena Sălii Palatului dintr-o întâmplare. Mi s-a mai întâmplat abia după 1990, ca prezentator.

Daniela Caraman Fotea despre ”Sinestezie”

Despre ”Sinestezie” Daniela Caraman Fotea scria în cartea Rock Pop Folk Remix din 2003 că benzile de la Radio au fost șterse, deși lucrarea fusese premiată pentru concepție de spectacol. Citez din carte, încă surprins:” benzile au fost șterse, lucrarea fiind considerată legionară (într-una dintre scenele-structuri, personajul Gînditorul era inundat de o pată de lumină verde, iar masa umană de lîngă el, acoperită de o lumină roșie!); lucrarea avea și o tentă mistică, religioasă (motiv pentru care a și fost prezentată în engleză-versiunea aparținând Feliciei Alexia)”.

Partea cu legionarii am aflat-o doar din carte. Atunci, în 1971, n-a zis nimeni așa ceva.Pe scenă eram cam mulți minoritari pentru a ne gândi la legionarism! Oricum eu consider că a fost vorba de talent, curaj, creativitate, iar interpretările au aparținut unor minți bolnave și periculoase.

Amintiri despre „Sinestezie”

Am avut o surpriză plăcută din partea prietenului Papi-Dan Peter, coleg de facultate, mai mare decât mine, psiholog autentic, acum pensionar tânăr în SUA. A povestit pe pagina lui de FB câteva momente despre implicarea noastră în lucrarea lui Liviu Tudan. Micuța noastră contribuție (mișcare scenică i se spunea, parcă) ne-a rămas în memorie, pentru că o astfel de experiență nu se uită. Redau postarea lui, inclusiv fotografiile unice din acea seară a lunii mai 1971.

Am postat pe pagina mea si iti scriu si aici . Vezi de unde poti prelua mai bine:Draga Andrei, era in 1971.Am ajuns la Sinestezie prin Liv, prietena lui Petrica Ionescu, care fugise in Franta impreuna cu Pierre Goldestein, prietenul sorei mele, Mori. Au avut o sansa: miscau oglinzile la piesa de teatru Nepotul lui Rameau (Esrig, Marinus Moraru, Dinica) care a plecat in turneu. Mori si Liv erau prietene, iar Liv era prietena cu Liviu Tudan, care a scris opera rock Sinestezie pentru al doilea Festival de Rock si Pop si cauta dansatori.

Nu voia profesionisti. Liv a adus-o pe Mori, Mori pe mine, eu pe Miki si pe tine, si mai era inca un baiat pe care l-am uitat. Festivalul era la Sala Palatului si oricine era cineva in rock-ul romanesc era acolo:Rosu si Negru, Phoenix, Cromatic, Olimpic 64 etc. Serile erau jam session-uri prin baruri –o vreme de poveste.

Tema spectacolului – cantat in engleza -era un fel de mesaj de protest pro iubire si anti razboi, un fel de make love not war, care se termina cu eroul (moi) strivit de societate.Spectacolul a avut mult succes, am luat si un premiu asa că am reluat spectacolul si la Gala de premiere.

Am dat si doua reprezentatii la Clubul Studentesc si eram in tratative pentru un turneu pe litoral. Mai mult, un impresar din Germania a vazut spectacolul si era interesat. Eu ma si vedeam plecat. Din pacate, Ceausescu s-a intors din Corea de Nord, si a dat “Tezele din Iulie” , drept care nici turneu nici impresar, nici student club. Ne-au ramas amintirile frumoase.

Repetiții la Clubul Medicinii la subsol

Da, parțial așa știu și eu. Repetiții la Clubul Medicinii la subsol, cu un regizor nevrotic, după care am rămas între noi. Chitic îl chema, parcă. Mai era în grup și Mariana viitoare Cernea. Aia e Liv? Ai dreptate au fost vizionări la Casa Studenților pentru R.D.Germană și Polonia, am folosit și lumânări. Tudan a ars partiturile când a aflat că nu mai plecăm. O mare pierdere pentru istoria muzicală a țării.

Au fost faze de neuitat. Catinca Ralea a plâns la terminarea spectacolului. Era în juriu. Tu ”mureai” , erai individul alienat , strivit de societate și noi am pus flori pe tine. Niște cale. Remember? La final, cu peste 4000 de oameni în picioare, furați de entuziasm și emoție, am luat florile și le-am aruncat în sală. În culise, un tovarăș ne-a certat pentru că am luat florile de pe ”mort” și le-am aruncat oamenilor!!! Securitatea nu dormea, dar nici nu gândea.

Peter Dan: Am dansat rock pe scena Salii Palatului, tu cu Miki, eu cu Liv, probabil singura dată când s-a intâmplat asa ceva inainte de ’89.

Da am dansat rock (de fapt, era swing) cu figuri inventate de noi la acea vreme, pentru că nu aveam de unde să le ”furăm”! În interiorul operei rock era și o piesă cântată de Liviu, numai voce și clape, ”God”. Pe scena Sălii Palatului!

De câte ori îmi amintesc de acel moment am fiori. Trimitere la Dumnezeu, în plin comunism, nu s-a prea auzit pe ”cea mai mare scenă a țării”. Mulțumesc Papi, pentru acest cadou! Dacă mai sunt și alții care au fost acolo, ar fi frumos să contribuie la reconstituirea unor clipe fantastice, neînregistrate audio sau video. Sau poate are cineva așa ceva?

Pozele le-a facut Costică Chelba, poate are el mai multe. Langa mine e Liv, la dreapta mea te zaresti tu. Nu au iesit multe pentru ca era lumina rosie si el fotografia alb negru. Titlul a fost al lui Liviu, si coreografia la fel. Am vrut sa folosim lumânări si la Sala Palatului, dar nu ne-au lasat. Tricourile le-am facut noi- Tie dye.