N-ajung des într-o sală de teatru, dar când o fac mă încarc cu o energie deosebită. Mereu m-am gândit la teatru ca la un spațiu aflat la granița dintre realitate și vis, o trecere spre o altă lume, unde timpul nu există. Simpla prezență într-un teatru mă deconectează total de la vâltoarea vieții de zi cu zi. Aseară, am fost pentru prima oară la Teatrul Metropolis, un spațiu cochet, curat, bine întreținut. Eu m-am dus la teatru ca să-l văd în concert pe Nicu Alifantis. Era al doilea concert prin care artistul a marcat 50 de ani de la lansarea cântecului „Decembre”, pe versurile lui George Bacovia. Mi-am găsit rapid numele pe lista invitaților și am primit box-set-ul aniversar. Având în vedere că am ajuns puțin mai devreme, iar artiștii făceau ultimele probe de sunet, am profitat și am cercetat în amănunt locul în care mă aflam. Afișele expuse pe pereții din hol îți provoacă imaginația și te atrag ca un magnet. Canapelele roșii, bine îngrijite (par noi) se bucură de mare succes la spectatorii care au început deja să își facă apariția.
N-am mai zăbovit mult în hol. Ușile sălii „Olga Tudorache” s-au deschis larg, iar oaspeții au fost poftiți înăuntru. Am intrat printre primii și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că pe fiecare scaun (mai puțin pe scaunele de pe scenă) era așezată o nuielușă. Poate părea ciudat, dar e prima nuielușă pe care o primesc. O priveam lung și încercam să îmi amintesc dacă am făcut vreo năzbâtie care să atragă după sine această „pedeapsă”. N-am găsit nimic. Eram atât de concentrată la nuia, încât nici nu l-am observat pe Marinică Eremia care a venit pe scenă și a început să învârtă manivela pornind astfel mașina de vânt. Era 19.05. Vuietul specific iernii m-a aruncat în trecut, mi-a amintit de iernile petrecute la bunici, când vântul rece spulbera zăpada, iar lupii urlau la marginea pădurii, când mergeam cu colindul, făceam oameni de zăpadă, sau când mă uita Dumnezeu până spre seară pe derdeluș alături de ceilalți prieteni. Era atât de real șuieratul vântului produs de mașinăria magică de pe scenă, încât parcă mi s-a făcut frig.
Pe acest fundal vijelios, s-au stins pe rând luminile în sală. Dintr-un colț al scenei a apărut Nicu Alifantis. Și-a scos pălăria în semn de respect față de spectatori. S-a așezat pe scaun. Și-a luat chitara. Între timp, vântul vuia, iar pe mine m-au năpădit amintirile și un mare dor (aproape dureros!) de copilărie. Ușor-ușor m-am lăsat pierdută printre amintiri, iar muzica lui Nicu Alifantis a devenit focul din soba copilăriei care alimenta visul.
Concertul a început cu un fragment din piesa „Decembre”, apoi am aflat de la Nicu Alifantis că acea mașină de vânt este una adevărată, care a aparținut Teatrului Casandra și care a fost recondiționată.
Nicu a fost foarte generos cu noi. A cântat în limba aromână și a dedicat momentul bunicii lui care ținea tradițiile vii în casă. De asemenea a cântat și în limba greacă și a făcut-o în memoria tatălui lui, mărturisind că acesta și-a dorit mereu să-l audă cântând mai des în greacă. Aici a încurcat puțin textul și a reluat strofa. Noi nu ne-am fi dat seama dacă nu i s-ar fi colorat obrajii și nu ar fi spus, pe muzică, „Of Doamne, o să reiau strofa asta”. Sincer, noi ne-am bucurat, prea era frumos cântecul!
Invitatul special din această seară a fost Silvan Stâncel, venit special de la Alba Iulia pentru acest concert. Trebuie să vă spun că Silvan oferă o nouă dimensiune cuvântului talent. A interpretat un cover instrumental după „Decembre” și ne-a lăsat cu gura căscată pe toți. Își mișcă degetele pe corzile chitarei de parcă aruncă vrăji non-stop asupra lor.
Au fost pe scenă, alături de Nicu Alifantis, următorii domni extrem de talentați: Virgil Popescu (chitara bass, voce), Sorin Voinea (keyboards, voce), Razvan Mirica (chitara electro-acustica, sitar, mandolina, voce), Lyuben Gordievski (acordeon, keyboards), Relu Bitulescu (tobe) și Mihai Neniță (vioară). La pupitrul de sunet a fost un alt profesionist desăvârșit: Victor Panfilov. Toți au pus umărul pentru a ne oferi nouă, spectatorilor, o seară minunată.
Sorin Voinea și Mihai Neniță ne-au răsfățat, la rândul lor cu o versiune instrumentală a cântecului „Decembre”.
N-au lipsit din recital: Poștalionul, Rrrrock (o altă premieră pentru mine, pentru că nu o mai ascultasem live până acum), Pasul tău, Ploaie în luna lui Marte, Cântec de iubire, Ajunul din copilărie, Nu mă întreba, Rar, Epilog.
Întorcându-mă pentru două ore în copilărie, cred că am deslușit și misterul nuielușei. Mi-am amintit că, în copilărie, orice băț găseam prindea puteri magice și se transforma pe rând în cal, în baghetă magică, în sabie, etc. Poate că nuielușa primită-n dar de la bunicul Nicu Alifantis, nu se referă la ceva ce am făcut, ci este un semn care nu ne lasă să uităm de copilărie, un stimul permanent pentru imaginație.
Nu pot să închei această pseudo-cronică fără să spun câteva cuvinte despre box-set-ul „Decembre 50 Collection”. Așa cum ne-a obișnuit artistul, grafica este excepțională. Găsiți înăuntru un CD, un DVD, o carte care conține info despre George Bacovia, un plic personalizat (ba chiar la Poștă găsiți și timbru cu Nicu Alifantis care costă 2 lei), ceai (apropo, astăzi, 15 decembrie, sărbătorim Ziua Internațională a Ceaiului), cărți poștale cu George Bacovia. Nu vreau să vă răpesc bucuria de a descoperi singuri minunățiile care se ascund în acest box set, așa că vă spun doar atât: cumpărați-l pentru că face toți banii!
Profit de ocazie pentru a-i mulțumi lui Nicu Alifantis pentru un concert deosebit, o seară minunată și pentru frumosul box-set!
Galerie foto găsiți aici (click!).
- Ministerul Educației și CNA-ul nu pot dormi de grija horoscopului - iunie 26, 2025
- Psihologul Muzical (ediția 1184 – 21.06.2025): Baba Novak, Top Nonconformist „Songs with heart, corazon, cuore, coeur, herz, inimă în titlu” (partea a II-a) - iunie 26, 2025
- Mike Godoroja & Blue Spirit lansare album Viata-Iubire, Armonie, Zbor la Sala Radio 22 iunie 2025 - iunie 25, 2025
. Concertul a început cu un fragment din piesa „Decembre”.){kind=link}