Hai să omorâm! Și după aceea, să mai omorâm puțin!

mai 6, 2021

202

Săptămâna trecută, Arthur era un anonim care trăia în pădurile patriei noastre. Azi e vedetă, este parte din „familia” noastră. Îi spunem pe nume de parcă îl știam de când era mic și am mâncat împreună din aceiași strachină. Azi ne mândrim cu ceva ce am avut până de curând: unul dintre cei mai mari urși din țară. Din nou suntem cu un pas în urma Morții. Devenim conștienți de ceea ce avem, abia după ce acel suflet dispare.

Tot astăzi, a fost un dezastru ecologic pe râul Bicaz. Toți peștii aflați în două păstrăvării din comuna Tașcă au murit. Toți! La tv se vorbește despre sute de kg de pești morți…

Cîți ca ei?!

L-am văzut pe premierul Cîțu în conferință de presă astăzi. A fost întrebat și de povestea lui Arthur. Nu prea voia să comenteze, el venise pregătit pentru chestiuni economice, dar fie… dacă tot l-au întrebat a răspuns. Se pare că nu toate informațiile din spațiul public sunt corecte… se pare că nu era cel mai mare urs din România, a zis Florin Cîțu (am citat din memorie). Este o anchetă în curs, care, probabil, ca multe alte anchete, va rămâne fără un rezultat concret.

Așadar, tot ce a reținut prim-ministrul României este că sunt informații eronate în spațiul public și că nu era chiar cel mai mare urs. De parcă ar știi exact câți urși există și ce mărimi au. De parcă ar conta că e urs mare sau mic!!! E mort. A fost împușcat. Nicio urmă de empatie, nicio intenție de a condamna vânătoarea de trofee. Nici măcar o minimă grijă față de sătenii din Ojdula, județul Covasna, care au rămas cu problema pe cap. Nimic. Nu era chiar cel mai mare urs, deci putea să moară.

Despre poluarea râului Bicaz nu l-a întrebat nimeni. Poate e mai bine așa, cine știe ce ar mai fi zis?! Și-apoi, nu-i pasă lui de un urs mare, d-apăi de niște pești mici? Time is money, iar premierul știe asta mai bine ca oricine, deci să nu-l mai deranjăm cu subiecte d-astea.

Mă gândesc totuși, că ar fi bine să îl evalueze pe mistrul mediului, Tanczos Barna. Poate cine știe, UDMR-ul găsește un om mai competent și-l înlocuiește. Citiți ce a spus ministrul mediului și vă minunați: https://www.g4media.ro/ministrul-tanczos-barna-despre-ursul-impuscat-de-printul-austriac-nu-stiu-daca-era-cel-mai-mare-sau-cel-mai-mic-nu-stiu-daca-il-chema-arthur-sau-ionita-nu-stiu-care-este-persoana-care-poate-spune.html

Ministrul mediului nu spune nimic despre vânătoarea de trofee. Habar n-are dacă-l chema Arthur sau Ioniță. Nu l-a cunoscut, deci n-are de unde să știe. Era un urs… Asta declară ministrul mediului… încă un om lipsit de empatie, pus în fruntea unui minister. Mai sunt mulți?!

Cinismul vânătorului

Din punctul meu de vedere, vânătoarea este crimă. Nu are nicio legătură cu sportul. Știm cu toții că totul se reduce la bani, nimic mai mult. De altfel, o confirmă și Marcos Barna, președintele asociației de vânătoare din zonă. Iată o parte din dialogul pe care l-a avut cu reporterii Pro TV:

”– Asta e imediat după vânătoare, nu?
– Da, da. E ditamai ursul, e mare. Am avut un client.
– Și ați luat și bani?
– Am luat, da.
– Și de exemplu, acesta?
– Ăsta a ajuns la 7.000.
– Câți ani avea?
– 7 ani.
– 1.000 de euro pe an?”.

Uitați-vă și la rânjetul vânătorului. Găsiți video aici – click.

De ce în 2021 este încă legală vânătoarea de trofee?!

Dacă poate să îmi dea cineva un răspuns argumentat la această întrebare, îi rămân recunoascătoare. Care este diferența dintre un braconier și un vânător de trofee? Vreau să știu! N-am înțeles niciodată ce înseamnă „vânătoare, activitate recreativ-sportivă”. În 2021, plăcerea de a ucide ființe nevinovate e legală. Ba chiar este o adevărată industrie. Mi se pare îngrozitor că tolerăm acest lucru în condițiile în care dispar specii de animale! Chiar și dacă nu ar fi vorba despre specii pe cale de dispariție, tot îngrozitor este.

Și eu mă mai mir că „bizonii” din orașe lovesc cu mașina câini, pisici, vulpi, porumbei, etc și nici măcar nu opresc să vadă ce au făcut, să vadă dacă mai poate fi salvat animalul respectiv. E plăcerea lor nevinovată! Se pregătesc să devină vânători!

Despre ONG-urile inutile

Eu aș face un ONG pentru Obligațiile și Responsabilitățile Omului. Că pentru Drepturile Omului sunt destule, iar oamenii au început să creadă că au doar drepturi. E bine să li se amintească și obligațiile și responsabilitățile care vin cu drepturile și libertățile.

Voi ați înțeles ce fac de fapt ONG-urile care chipurile protejează animalele?! Eu nu! Câinii și pisicile sunt tot pe drum, spitalele veterinare sunt puține și foarte scumpe, adăposturile de stat sunt în marea majoritate niște lagăre, grădinile zoologice sunt vai de mama lor, animalele sălbatice sunt lăsate în voia puștilor de vânătoare… Tot ce știu este că văd în newsfeed anunțuri postate de diverse ONG-uri că e nevoie de bani pentru cazul X, cazul Y, cazul Z, etc. Iar oamenii donează și apoi au impresia că au făcut o faptă bună. Și se simt bine în pielea lor.

Unde sunt campaniile de adopții? Unde sunt campaniile de educare a oamenilor privind îngrijirea animalelor?! În 30 de ani, nu s-au putut organiza aceste ONG-uri astfel încât să vină cu propunerea să existe în programa școlară o oră în care elevii să învețe despre drepturile, ocrotirea și îngrijirea animalelor? În alte țări, există zile în care elevii pot veni la școală cu animalul de companie. În alte țări există un animal de companie al clasei, iar cei mici au grijă de el pe rând. Se numește EDUCAȚIE.

Uniunea Europeană alocă fonduri speciale pentru despăgubirea oamenilor care au probleme din cauza animalelor sălbatice protejate de lege. Păgubiții pot primi bani, trebuie doar să îi ceară! Ce fac autoritățile? De ce nu îi ajută pe oameni, de ce nu aplică pentru aceste fonduri? Ce fac ONG-urile? De ce nu îi informează pe oameni?! De ce nu îi ajută să acceseze fonduri europene? De ce nu pun presiune pe autoritățile locale să obțină acele fonduri?!

Au trecut 3 decenii și acești luptători pentru drepturile animalelor nu au fost în stare să educe populația și să pună presiune pe clasa politică pentru a avea legi clare.

La Poliția Animalelor s-a terminat vacanța de Paște?

Nici nu vreau să mai amintesc despre Poliția Animalelor. Am impresia că e o instituție născută moartă. Îl aștept pe domnul Lucian Bode să-și facă o poză și cu un urs, eventual să îl adopte la distanță, pentru că dă bine pe Facebook.

Singura soluție găsită de autorități pentru animale este MOARTEA. Atât are de oferit un stat impotent.

O să treacă valul de emoție generat de Arthur, așa cum au trecut și cele generate de puiul de urs împușcat într-un ghiveci în Sibiu, așa cum s-a întâmplat cu ursul șchiop și neagresiv din Predeal, așa cum s-a întâmplat cu ursul lovit de mașină și lăsat să agonizeze mai bine de o zi pe șosea.

Eu zic să nu-i uităm și să învățăm, dacă suntem în stare…