Am postat ceva zile în urmă un text despre generozitatea care se formează în fragedă pruncie ! A scris Vio frumos despre asta. Ieri a fost Ziua cea mare. Ne-am dus în parc să întâlnim familia care prelua motorul mult iubit de Andrei. Am luat şi trotineta, ca să nu rămână pieton. A vrut să se mai dea o tură cu motto! A donat şi un set de cărticele pe care nu le mai răsfoieşte.Din acelea care scot sunete (dacă au baterie nouă).
Vedea pentru prima oară copilul care-l prelua. Igor are un an şi 7 luni. Nu va călări prea curând obiectul, dar peste o lună -două se lungeşte şi va reuşi. A vrut să meargă şi cu trotineta lui Andrei. Aici a trecut graniţa. Al nostru n-a fost încântat defel. Îl înţeleg cu mintea mea de azi, dar cred că reacţionam ca el la anii respectivi (3 ani şi 7 luni). Despărţirea de un obiect drag n-a fost dureroasă, n-a comentat ulterior nimic. Poate într-o zi se va trezi să ceară o plimbare şi atunci va realiza că s-a dus. Poate n-o va face. Aseară ne-am uitat la minibusul Tayo. L-am oprit pentru că era ora de somn. Dimineaţa la 8,30 a vrut să vadă continuarea. Deci e unul care nu uită!
- MAI CONTEAZĂ SIMBOLURILE NAȚIONALE SAU NU? - mai 20, 2022
- EBU explică de ce a eliminat juriul din România de la Eurovision - mai 19, 2022
- Compozitorul Vangelis a murit la 79 de ani. R.I.P! - mai 19, 2022
