A murit Camelia Dăscălescu (22.01.1921 – 30.12.2016). Dumnezeu să o odihnească în pace!

ianuarie 3, 2017

1116

Articol de Iulia Radu
Vestea tristă am aflat-o întâmplător, dintr-o postare pe Facebook a Ilenei Șipoteanu. Camelia Dăscălescu s-a stins pe 30 decembrie 2016, la vârsta de 95 de ani. Probabil că pentru mulți, acest nume nu înseamnă nimic. Nici eu nu-mi amintesc să o fi văzut vreodată la TV. Îi știu numele de la radio, i-am fredonat câteva piese. În urmă cu vreo 5 ani, am vrut să fac un interviu cu doamna Camelia Dăscălescu. Atunci am citit, m-am documentat și am aflat o mulțime de lucruri despre această mare personalitate de muzicii românești. Am vorbit la telefon pentru a stabili întâlnirea, din păcate, interviul nu a avut loc. Doamna Camelia Dăscălescu nu se simțea bine. Am regretat mult, dar citind biografia artistei am înțeles de ce era atât de puțin cunoscută de generația mea. Camelia Dăscălescu a fost un „bun național”. Și… ca orice „comoară”, ea a fost „îngropată” de mult! Din păcate pentru generația mea, a fost „îngropată” și „harta” către ea. Așa se explică și faptul că doar câteva ziare au semnalat dispariția artistei și au făcut acest lucru la 3 zile după deces. Rușinos! Din păcate, trăim într-o țară care-și reneagă trecutul, care refuză să-și recunoască și să-și prețuiască valorile. Avem „tabăra mainstream” și „restul lumii artistice”. Prăpastia este atât de adâncă încât abia ne mai recunoaștem unii pe alții stând pe maluri diferite. În breasla muzicienilor români, nu există ideea de tribut adus unui artist plecat la cele veșnice. Fiecare trăiește în „pătrățica” lui. Generația tânără e preocupată de milioanele like-uri și vizualizări pe Youtube. În „lumea lor” totul e roz. Nu e timp de postări In Memoriam. „Industria muzicală” nu i-a învățat să îi respecte pe cei care AU CREAT muzică mai multe decenii. La fel de adevărat este și faptul că nici soliștii de muzică ușoară și nici compozitorii (mă refer la generația de peste 40 de ani) nu s-au „îngrămădit” să îi aducă un omagiu. Probabil că asta se întâmplă atunci când artiștii pe care i-au lansat și pe care i-ai sprijinit au murit înaintea ta, sau nu au pagini de Facebook… Ghinion! Viața este chiar nedreaptă! Un gest de normalitate era ca toți artiștii (în special cei din zona pop, indiferent de vârstă) să reacționeze prompt. Doar așa generațiile tinere pot afla și pot înțelege cât de mult a contat un om într-un domeniu. Un alt gest de normalitate ar putea fi făcut de Uniunea Compozitorilor din România. O instituție… suspect de „tăcută”. N-am înțeles niciodată, cum poate permite ca astfel de artiști să fie uitați. Mă aștept ca Uniunea Compozitorilor din România să repare cumva nedreptatea care i s-a făcut Cameliei Dăscălescu (dar nu numai ei). Ar fi frumos ca breasla artiștilor să dea dovadă de solidaritate și să organizeze un eveniment In Memoriam. Sau măcar un CD!
De curiozitate, am dat o căutare pe Facebook, dorind să aflu câți au scris despre moartea uneia dintre cele mai importante compozitoare din România. Am găsit câteva postări, ale unor artiști cu care a colaborat:

Ionel Tudor S-a stins din viata compozitoarea Camelia Dascalescu, decan de varsta al sectiei de muzica usoara si jazz din cadrul Uniunii Compozitorilor, o prezenta sensibila in muzica usoara romaneasca. A lansat numeroase slagare, printre care „Amintiri, amintiri” sau „Nu-ti fie teama de-un sarut”. Ca profesor de canto a lansat voci de renume cum ar fi Dan Spataru, Cornel Constantiniu, Doina Spataru.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Stela Enache Am mai pierdut o VALOARE! Pe 22 ianuarie ar fi împlinit…96 de ani, dar, pe 30 decembrie 2016 a plecat în lumea fără dor şi durere, marele OM, Camelia Dăscălescu! Am colaborat împreună. Trebuie să-i mulțumesc pentru melodia piesei „Declarație de dragoste”, ce a fost interpretată de mine la Festivalul „Mamaia ’75”, dar, şi pentru multe altele din care amintesc „Ultimul tangou”, „Soarele meu”, „Tangoul dragostei”. Ultima dată am întâlnit-o vară trecută, la sediul UCMR, unde a primit diploma de excelență pentru întreaga sa carieră artistică. Revederea a fost…dulce… Ea s-a bucurat de întâlnirea noastră, după ani şi ani, iar eu, şi mai mult, deoarece am regăsit acel OM cu privirea caldă, vocea blândă, care ştie să dăruiască…iubire! Sunt profund dezamăgită de faptul că … NIMENI, din presă şi TV, nu a scris, spus ceva despre moartea sa, despre OMUL, profesionistul…CAMELIA DĂSCĂLESCU!!!! E trist, ruşinos, dureros că nu ştim să ne apreciem VALORILE cât sunt în viață si nici atunci când…nu mai sunt! Sincere condoleanțe familiei! Dumnezeu să o ierte!

Ileana Șipoteanu Pe primul meu disc vinil din 1989 , a apărut și o melodie semnată de una dintre marile compozitoare ale României CAMELIA DĂSCĂLESCU, intitulată ,,Bună seara fericire,, . Am auzit ( pe surse, că n-am văzut nicăieri știrea) că distinsa doamnă Camelia, a plecat dintre noi. Dumnezeu s-o odihnească și să-i fie drumul lin către cer !

Margareta Pâslaru Ne-a parasit compozitoarea Camelia Dascalescu. A fost onorata la Uniunea Compozitorilor in 2016…. Sa-i odihneasca sufletul Cel de Sus!

Ca să înțelegeți mai bine cine a fost Camelia Dăscălescu, aveți mai jos un articol scris de Mircea Nicolau și publicat pe site-ul TopRomânesc.ro:

Doamna Camelia Dăscălescu este una dintre puţinele femei-compozitor din România.
S-a născut la 22 ianuarie 1921, la Iaşi. A urmat cursurile Conservatorului de muzică şi artă dramatică din Iaşi (1937-1941), unde i-a avut ca profesori pe: Antonin Ciolan (dirijat), Eliza Ciolan (pian), Constantin Georgescu (teorie-solfegiu), Vasile Rabegea (canto), Alexandru Zirra (armonie). Şi-a continuat studiile la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Bucureşti (1942-1944), unde i-a avut ca profesori pe: Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Dimitrie Cuclin (estetică, forme muzicală), Mihail Jora (compoziţie).
Camelia Dăscălescu a debutat în calitate de compozitor relativ târziu, în anul 1958, cu piesele “Şoapte de dragoste” şi “Poştaşul” (interpretată de Roxana Matei).
Camelia Dăscălescu a scris sute de melodii de muzică uşoară, muzică de teatru, muzică şi spectacole de revistă. De asemenea, a compus muzica filmului “Ultimile zile ale verii” (premiera 27 septembrie 1976), în regia lui Savel Stiopul.
Puteţi afla mai multe despre activitatea de excepţie a doamnei Camelia Dăscălescu pe pagina web a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Compozitoarea a lucrat ca redactor muzical (muzică uşoară) la Casa de discuri “Electrecord” din Bucureşti (1957-1962) şi ca îndrumător artistic şi dirijor la Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” din Bucureşti (1957-1970).
A fost profesor de canto la cursurile de perfecţionare de pe lângă C.S.C.A. (1966-1970). Compozitoarea a contribuit la pregătirea şi afirmarea unor artişti ai muzicii romăneşti cum ar fi (în ordine alfabetică): Anca Agemolu, Lili Bulaesi, Anda Călugăreanu, Cornel Constantiniu, Ruxandra Ghiaţă, Puica Igiroşanu, Margareta Pâslaru (pregătire pentru prima ediţie a Festivalului Internaşional “Cerbul de Aur”), Dan Spătaru, Doina Spătaru, Pompilia Stoian, etc.
În 1968, compozitoarea devine membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
În 1974, Camelia Dăscălescu devine secretar cu problemele artiştilor liberi profesionişti în cadrul Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi Muzică (A.T.M.).
În perioada 1975-1977, Camelia Dăscălescu a predat cursuri de impostaţie la microfon, la Conservatorul de muzică uşoară din Berlinul de Est (fosta R.D. Germană).
Începând cu 1970, compozitoarea a activat în cadrul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi Univeristăţii Cultural-Ştiinţifice din Bucureşti.
Compozitoarea a făcut parte din juriul unor importante festivaluri internaţionale de muzică uşoară precum cel de la Dresda, R.D. Germană (1976-78), Zecchino d’oro, Italia (1979-82). De asemenea, Camelia Dăscălescu a participat ca observator la Festivalurile Italiene Lido de Venezia (1975-77) şi San Remo (1970-74, 1984).
A avut şi o bogată activitate discografică. Pe lângă cele 6 discuri de autor (dintre care un EP cu Margareta Pâslaru şi un LP cu Dan Spătaru) lansate de “Electrecord”, compozitoarea a a apărut pe un număr de peste 70 de compilaţii.
Compozitoare a fost trecută în cărţile “Parada muzicii uşoare” (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti 1968), scrisă de Edmond Deda şi “Merdianele cântecului” (Editura Muzicală, 1989), scrisă de muzicologul Daniela Caraman Fotea.
La rugămintea noastră, doamnele Margareta Pâslaru şi Pompilia Stoian au avut amabilitatea de a ne împărtăşi câteva gânduri despre doamna Camelia Dăscălescu.
“Faptul că doamna compozitoare Camelia Dăscălescu m-a onorat cu prezenţa la Uniunea Compozitorilor în 2008 – unde am fost sarbatorită la aniversarea a 50 de ani de la debut – a răscolit amintiri vibrante. Pe lângă piesele pe care mi le-a încredinţat în anii ’60, lucrări înregistrate la Electrecord şi la Radio, doamna Dăscălescu mi-a fost profesoară la cursurile de perfecţionare organizate de Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă – CSCA – în 1968. Cursurile intensive se ocupau de soliştii aleşi, pentru a reprezenta România la primul Festival Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov 1968: Dan Spătaru, Anca Agemolu şi, subsemnata :):) Doamna profesoară s-a bucurat, fireşte, în momentul în care juriul internaţional mi-a acordat “Menţiunea Cerbul de Aur”. Aceasta a înscris numele României în palmaresul primei ediţii, alături de vedete europene precum Josef Laufer, Gabi Novac, Jacques Hustin, Kalinka, Ursula Szpinska, Roddy McNeal, Katty Kovacs, Patricia Cahill, şi alţii. Cu preţuire, o felicit din suflet pe doamna Camelia Dăscălescu, a strălucit în societatea dominată de domni ” (Margareta Pâslaru)
“Ianuarie a lansat noul an cu sărbătorirea aniversării zilei de naştere a distinsei compozitoare Camelia Dăcălescu. În cinstea evenimentului m-am împodobit cu şiragul de mărgele al amintirilor. Fac parte din generaţia studenţilor pe care Doamna Camelia i-a iniţiat în muzică la Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” din Bucureşti, în ani’60. Imaginea Doamnei Camelia este unul din cele mai preţioase mărgăritare din şiragul de amintiri. Am avut cu toţii nevoie de mâini generoase care să ne susţină, de umeri puternici pe care să ne urcăm. Cine se uită la mânuţele Doamnei Camelia nu-şi poate închipui câtă energie se ascunde în ele. Numai cine le-a văzut zburând pe claviatură are o idee de focul creator pe care ele îl pot aprinde. Neuitate sunt sesiunile de vocalize din apartamentul cu pianină. Neuitat rămâne zâmbetul permanent cu care maestra ne întâmpina la uşă pentru a înmuia timiditatea proverbială a tandemului Dan Spătaru-Pompilia Stoian. Deceniile care au trecut nu a şters nici o notă muzicală, nici un gest de empatie.Am primit cadourile exigenţei, ale disciplinei, ale respectului, ale talentului pedagogic, pe care le-am dat şi noi mai departe. Cum am profitat din plin de căldura pe care o emana prezenţa Doamnei Camelia, aş dori să i-o retrimit cu o adâncă reverenţă şi cu dobânda imensă a anilor care au trecut de la prima noastră întâlnire. La mulţi ani fericiţi, Doamna Camelia!
Cu drag, Pompilia Stoian”
Textul în întregime aici:
http://topromanesc.ro/camelia-dascalescu-distinsa-cu-premiul-de-excelenta-pentru-intreaga-activitate-la-premiile-muzicale-radio-romania-actualitati/