Articol de Iulia Radu
Joi seară, m-am întors (mai repede decât mi-aș fi închipuit) în Tribute Club. Între noi fie vorba, după experiența trăită în același club la concertul Jennifer Batten & Co, DOAR Adrian Berinde m-ar fi determinat să cobor din nou în „beciul” de lux de pe Calea Victoriei. Am regăsit aceiași atmosferă, doar că de data aceasta erau mai multe mese. Evident, toate rezervate! Ceea ce m-a bucurat pentru că Adrian Berinde merita un club plin. Emilia a ochit o masă pe care nu trona plăcuța „rezervat”, așa că ne-am decis să ne încercăm norocul. Am întrebat un chelner dacă putem sta acolo. Răspunsul a fost „servit” scurt și sec: „dacă e lumânarea aprinsă, atunci este rezevată”. Având în vedere că stăm bine ci spiritul de observație, nu a durat mult până când am văzut o altă măsuță, fără lumânare și fără plăcuță. Parcă îl prinsesem pe Dumnezeu de-au picior. Ne-am repezit într-acolo, dar nici nu am apucat să ne apropiem bine, că un alt chelner „drăguț” ne-a spus pe un ton semi-răstit: „nu mai e nicio masă liberă!!”. Știam eu că trebuia să venim cu una de acasă! Data viitoare așa fac! Resemnate, ne-am mai învârtit un pic printre mese, până când un alt chelner ne-a întrebat câte persoane suntem și ne-a condus la o masă. A fost un gest drăguț și absolut neașteptat pentru care îi mulțumim! Acum că aveam și loc la masă, nu avea sens să mai deschid meniul ca să îmi stric (din nou) seara! Am așteptat cuminte să înceapă concertul! Este a doua oară când îl văd live pe Adrian Berinde. Pe măsură ce derulam în minte „filmul” primului concert la care fusesem (în Silver Church în 2011), eram tot mai nerăbdătoare!
La 21.20 artiștii au urcat pe scenă! Clubul era plin, iar publicul i-a asigurat o primire călduroasă lui Adrian Berinde. Emoționat, Adrian tresărea și zâmbea din tot sufletul de fiecare dată când recunoștea în public un prieten. Au fost pe scenă alături de el: Jimmy El Lako la chitară și vioară, Claudiu Purcărin la tobe, Grunzo Geza la clape şi Lucian Pop la chitară bas.
M-a impresionat și de data aceasta Jimi El Laco – The Master Of Guitars! M-am dus mai aproape de scenă tocmai pentru a vedea și eu mai bine un Fender Telecaster „în acțiune”. Avea și o paletă de efecte pe care le-a folosit din plin spre bucuria noastră. Din când în când ne-a fermecat și cu acordurile calde ale viorii. Și, ca orice chitarist adevărat, la un moment dat, a lăsat arcușul deoparte și a cântat la vioară folosind pana chitarei.
Și ca să nu credeți că nu există și lucruri bune în Tribute Club, vă spun chiar acum care a fost punctul forte: sunetul! S-a auzit foarte bine (este și meritul lui Tudor Bâlcu pentru asta), iar piesele interpretate în această formulă sună bestial. Îmi place și faptul că există ecrane pe toți pereții clubului, astfel încât oriunde stai vezi ce se întâmplă pe scenă.
M-a amuzat când l-am văzut pe Andrei Partoș intrând în club exact în momentul în care Adrian Berinde interpreta piesa „Captiv în inutil”, pe care i-o dedicase lui Andrei la vremea lansării ei.
Din când în când Adrian Berinde întreba dacă spectatorii se simt bine, dacă se aude bine. M-am bucurat sincer să văd un public atent la piese (au cântat alături de el multe dintre piese), la artiștii de pe scenă, receptiv.
Concertul a avut și o scurtă pauză. Adrian Berinde a revenit pe scenă singur și a interpretat o piesă nouă, acompaniindu-se la chitară. A mărturisit că este în primă audiție absolută, „o voi compune pe scenă, alături de voi, pentru că nu am apucat să o termin. Este despre condiția artistului. Țin foarte mult la această piesă, sau ca să fiu mai exact, țin foarte mult la acest text”. După această piesă, i s-au alăturat și colegii de scenă.
Seara s-a încheiat cu două bisuri cerute insistent și cu piesa „Absent” cântată alături de toți cei prezenți în club!
Pe link-ul de mai jos puteți citi și o mini-cronică scrisă de Andrei Partoș:
http://andreipartos.ro/adrian-berinde-20-de-ani-18-06/
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
