ANTI-GALUSTE CU CONTRA-PRUNE

august 10, 2016

125

Articol de Dara Codescu
Raspund amabilitatii Danei Fodor Mateescu, multumindu-i pentru evocare si asigurand-o de toata dragostea mea. Asa.
Ma apuca un zvac creator, la pachet cu o mustrare de constiinta pentru ca sunt o nevasta ingrata si nu i-am facut galuste cu prune omului de langa mine, stiind cat de mult ii plac. Galustele. Acum, eu va spun drept: stiu sa gatesc o gramada de lucruri si alte multe gramezi, nu. Din alea si mai multe fac parte si afurisitele de galusti cu prune.
Si: iau reteta Fodoroacei, o citesc, mai citesc vreo cinspe, mi se amesteca toate in cap si ma pornesc, in ideea ca o combinatie nu strica.
Desfasurarea actiunii: pun untul la topit intr-o tigaie – imi amintesc ca nu am pregatit si nucile – iau tigaia de pe foc, trantesc nucile intr-un prosop si le bat la cap cu ciocanul de snitele (sigur ca am aparat de maruntit legume, fructe, nuci, covrigi, dar ma grabeam) – pun la loc tigaia cu untul, care se incapatana sa nu se topeasca, dar se ardea pe margine – torn pesmetul, amestec cu o lingura si, pentru ca untul se facuse nevazut, pun niste ulei – tot un rumegus parea, asa ca torn si zaharul – rumegusul devine prietenos, dar zaharul are o criza de nervi si incepe sa se intareasca – eu ma opun, amestec furibund, cu textele de rigoare. Si consider ca maclavaisu’ de tavalit e gata!

Trecem la galuste. Rad cartofii, pun faina, pun grisul, pun ouale. Invarteste in ele, daca poti! Mai pun un ou. Cu chiu, cu vai, mermelesc un aluat care nu prevestea nimic bun. Iau prunele pudrate cu zahar si incerc sa formez o galusca: intind un petic de aluat, pun pruna in mijloc si incerc s-o invelesc. Mai ramanea sa vrea si ea. Pruna. Pe o parte o acopeream, pe alta scotea cate un ochi si ma privea chioras. Cum-necum, fauresc vreo cinci cocomarle de-astea si le dau drumul in apa fiarta. Astept eu sa se ridice la suprafata…nimic. Iau o paleta si le ajut, tot cu textele de rigoare. Constat ca se lipisera. Reusesc sa le conving sa iasa la suprafata si-mi zic ca o fi focul prea mic. Il dau mai tare. Bvfuoaiiiii! Unde n-au inceput sa se dea peste cap, isterice, nu mai aveau loc una de alta, au inceput scandalul, s-au certat ca mahalagioaicele si si-au rupt aluatul de pe ele. Las’ca si prunele abia asteptau sa iasa, ca tipasera pana atunci, ca Ana lu’ Manole in zid! In oala clocoteau, intr-un balamuc desavarsit, bucati de aluat si bucati de prune.
Cand am vrut sa le tavalesc prin pesmetul prajit (pe cele cateva ramase intregi), constat ca, in tigaie, se formase o talpa groasa de zahar ars si intarit, cu nuci caramelizate si bolovanoase. Nu m-am lasat, am trecut la spart pralinata asta, dar nu se mai punea problema tavalitului galustelor prin acest asfalt decopertat. Am pus galustile pe un platou si am turnat peste ele dezastrul zaharos, acoperind dezastrul subteran. Erau niste movile suparate, intunecate, zdrentuite si, inevitabil, depresive.

Iti place, Dana Fodor Mateescu?