ARTIȘTII PROPUN (ep 53): Ilie Stoian vă recomandă muzică, film și carte

aprilie 21, 2018

274

În această săptămână, Ilie Stoian (compozitor, interpret și jurnalist) vă recomandă muzică, filme și cărți. Găsiți mai multe informații despre activitatea lui pe pagina persoanlă de Facebook (click aici). Aveți jos mesajul primit de la Ilie. Mulțumim!

Cântece:

Jockerman – Bob Dylan (Infidels-1983, Columbia; Producători Mark Knopfler și Bob Dylan) Din două motive: 1-Extraordinara orchestrație a lui Mark Knopfler; de sesizat amploarea pe care cântecul o capătă măsură cu măsură, datorită foarte subtilei modificări/”multiplicări” a partiturii basului, tobelor și clapelor, dar și a păstrării caracterului folk, prin muzicuța lui Dylan care amintește de anii 60; 2-Pentru că ilustrează perfect lumea de azi.

Close to the Edge – Yes (Close to the Edge-1972, Altantic Records) Ca piesă, îmi pare capodopera absolută a muzicii progresive, deși este extrem de greu ales dintre multe alte piese și albume uriașe. Dar această piesă sintetizează la superlativ toate elementele genului.

The Boho Dance – Joni Mitchell (The Hissing of Summer Lawns-1975, Electra/Asylum) De o extraordinară delicatețe și melodicitate, cântecul are și o orchestrație pe măsură. De altfel, The Hissing of Summer Lawns îmi pare a fi cel mai bun album din toată muzica, alta decât clasică, sintetizând la modul magistral compoziția, textul, orchestrația, mixajul și diversele stiluri abordate: folk, folk progresiv, jazz, blues. (De ascultat, obligatoriu, la căști!)

Știma casei – Phoenix (Cantafabule-1975, Electrecord) Pentru că îmi pare a fi cea mai bună lecție de contrapunct din întreg rock-ul românesc, de această performanță bănuindu-i pe Iosif Kappl și Gunther Reininger.

Ombra mai fu (Arie, opera Xerxe, Actul I-George Friedriech Handel, 1738) Pentru că AȘA SUNĂ PERFECȚIUNEA. De recomandat interpretările lui Philippe Jarousski, Andreas Scholl sau, pentru cei mai romantici, Franco Corelli.

Cărți:

1-Aventurile lui Tom Sawyer, Mark Twain: Nu doar pentru că e prima carte citită de mine, pe când aveam 6 ani, și pe care o recitesc mereu cu aceeași plăcere, dar și pentru că îmi pare a fi cea mai candidă descriere a copilăriei, oriunde și oricând aș plasa-o.

2-Frații Karamazov, Fiodor Dostoievski: Prin personajul Alexei, Dostoievski a îndumnezeit literatura lumii cu o forță care nu a fost și nu cred că poate fi egalată vreodată.

3-Biblioteca din Alexandria, Petre Sălcudeanu: O extraordinară relatare metaforică a dezastrului cultural din România anilor 50-60, cu un final în care decăderea și dezumanizarea, descrise în cel mai dramatice detalii, învăluie lumea.

4-La lilieci, Marin Sorescu: Mai trebuie să motivez!? De fapt, dacă-i iau în calcul și poezia filosofică și dramaturgia, pentru mine, Sorescu e peste Eminescu.

5-Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda: Dacă Victor Hugo spunea despre Mizerabilii că ”Această carte este un munte”, cu siguranță, putem spune că romanul lui Preda este ”muntele” literaturii române.

Filme:

1-Du-te și vezi-Regizor Elem Klimov, 1985: Pentru mine, acest film este capodopera absolută a cinematografiei mondiale. Totul e la superlativ: scenariul (cu o sublimă metaforă despre pierderea copilăriei dar și cu un cutremurător gest final al iertării), imaginea, jocul actoricesc, totul. Interzis timp de opt ani de autoritățile sovietice, filmul a fost difuzat, inclusiv la noi, în 1985. A fost singura peliculă regizată de Klimov, acela care, întrebat de ce nu a mai făcut nimic după aceea, a răspuns: ”După ce faci un asemenea film, nu mai ai puterea să spui nimic”.

2-Cetățeanul Kane (Citizen Kane): Regizor Orson Welles, 1941: Capodoperă a cinematografiei americane, o peliculă care ar trebui să fie temă obligatorie pentru oricine vrea să devină bogat. Welles îl folosește ca model pe Randoph Hearst, magnatul presei americane antebelice, filmul prezentându-i rapacitatea, creșterea, dorința de putere și prăbușirea.

3-Jeux d’enfants-Regizor Yann Samuell, coproducție franco-belgiană, 2003: O excepțională și nebună poveste de dragoste, cu Marillon Cotillard și Guillaume Canet în două roluri la fel de excepționale și nebune, o poveste care se termină prin ”încremenirea” în dragoste, prin ”așezarea” eternă a celor două personaje la temelia unei construcții. Cum o fac? Dacă nu ați văzut filmul, este obligatoriu să o faceți și veți afla cum.

4-Jezebel-Regizor: William Wyler, 1938: Cu Bette Davis, actrița mea preferată, într-un rol perfect în care își demonstrează întreaga paletă actoricească, de la candoare, la fățărnicie, de la nesupunere, la hotărârea de a înfrunta prejudecățile. Filmul este un puternic manifest artistic pentru emanciparea femeilor.

5-Star Wars (părțile I, II și III, originale)-Regizor George Lucas: Pentru că este cea mai frumoasă poveste modernă, iar puștiului din mine îi plac poveștile, ba, mai mult, spune că ”Atunci când o să mă fac mare, am să mă fac copil”.