ARTIȘTII PROPUN (ep. 9): MARIA MAGDALENA DĂNĂILĂ, muzica și cărțile care mi-au marcat viața

ianuarie 17, 2017

104

Maria Magdalena Danaila la Radio Romania

Maria Magdalena Dănăilă (actriță, solistă, compozitoare) ne propune în această săptămână piesele și cartea care i-au schimbat viața. Puteți afla mai multe despre activitatea artistică a Mariei pe pagina ei de Facebook ( https://www.facebook.com/mariamagdalena.danaila ) sau pe blogul https://mariamagdalenadanaila.wordpress.com/

1. “Colindul gutuii din geam” – Nica Zaharia

A fost prima piesă învăţată la chitară.

2. „Cronflake Girl” – Tori Amos

Piesa care m-a făcut să gândesc muzical un pic mai complex, mai desfăşurat. Până în acel moment nu mai ascultasem nimic care să justifice complexitatea în muzică.

3. „Unii spun că eşti încă frumoasă” – Poesis

Poesis a fost de fapt duetul folk pe care am început să-l ascult mai cu atenţie şi să-l apreciez cu adevărat după ce am cunoscut şi ascultat în concurs trioul ieşean Prefix 032 care au mărturisit că au ca trupă model duetul Poesis. I-am cunoscut pe cei de la Prefix 032 la Om Bun dar ei nu deţin trofeul acestui concurs. Acestui trio îi datorez de fapt tot progresul meu, orice m-a mai impresionat ulterior din folkul contemporan are ca element de comparaţie acest trio care din păcate s-a destrămat pentru că nu a existat un contract care să-i promoveze şi să-i oblige să rămână împreună. Nimic din ce a mai dat Om Bun nu se poate ridica la nivelul lor. Luaţi individual sunt artişti buni – dar numai împreună pot scrie istorie, din păcate sunt prea orgolioşi să recunoască asta.

4. Skid Row (Downtown) – din muzicalul „Little Shop of Horrors”

Momentul când am dat primul şnur la acest cântec cu colegii mei din Masteratul Internaţional de Teatru Muzical. Stăteam toţi în sala de repetiţie, până în acel moment lucraserăm piesa pe bucăţi, pe voci etc. Când am cântat prima oară acest cântec pe voci, cap coadă – m-am îndrăgostit cu adevărat de teatrul muzical.

5. „I Will Be Loved Tonight”

Momentul meu individual din spectacolul „I Love You, You’re Perfect Now Change” – pe care l-am jucat în sala de spectacole a Palatului Cotroceni ca examen de disertaţie a masteratului. E singura piesă pentru care a trebuit să mă antrenez vocal ca să-mi iasă, care m-a obligat să muncesc tehnic pentru a ajunge la performanţe vocale în care nu am crezut pentru că eu dintotdeauna am adorat basul, tonalităţile joase fiind mult mai pe placul meu decât tonalităţile înalte.

Piesele enumerate nu sunt neapărat piesele pe care le iubesc cel mai mult – dar ele chiar sunt puncte de cotitură din viaţa mea artistică.
Cartea mea de referinţă – după îndelungi frământări – rămâne „Poetica” lui Aristotel – pe care am citit-o în facultate la disciplina Estetică – pentru că definiţia tragediei din această carte – se aplică pe absolut orice compoziţie de calitate– fie cântec de 3 minute (legea de fier a Eurovizionului) – fie tragedie de 4 ore, definiţiile scrise în această carte sunt încă valabile, stau încă în picioare. Orice compozitor sau scriitor trebuie să aibă ca Biblie această carte. Şi pentru mine a rămas Biblia compozitorului.