CHRIS DE BURGH LA SALA PALATULUI (19.11.2015)

Articol de Iulia Radu
Primul șoc pe care l-am avut când am pășit în Sala Palatului, a fost să văd scena aproape goală: nu tu baterie, nu tu bas, nu tu instrumetele specifice unei trupe de acompaniament. Doar un pian și o chitară. Am căutat zadarnic din priviri un setlist lipit pe podea. Nu era! Apoi m-a „izbit” imensitatea scenei. Wow! Abia acum mi-am dat seama cât e de spațioasă! Întorcându-mi privirea spre sală, m-a încercat un sentiment de amărăciune. Prea puțină lume pentru un artist atât de special! Vreo 2.000 – 2.500 de oameni, de toate vârstele. Erau și ei puțin contrariați: „Am înțeles că vine Chris de Burgh, dar credeam că vine cu trupă, nu singur!”, spunea o doamnă. E drept că promovarea a fost subțire. Presa și-a arătat din nou „limitele”. Nu poți promova un artist cu ajutorul unei singure piese (Lady In Red), când acesta are 21 de albume de studio lansate! Nu s-a spus o vorbă despre faptul că irlandezul va urca singur pe scenă și că va cânta și coveruri, pe lângă hiturile din repertoriul lui generos.
Concertul a început la ora 20.00, exact așa cum fusese anunțat. Publicul s-a lăsat mai greu convins să participe la show. În schimb, Chris de Burgh a oferit o lecție de comunicare, de entertainment, oferind un veritabil one-man show timp de aproape două ore. Este foarte charismatic, are o voce caldă, simțul umorului și, poate cel mai important, are vorbele la el.
Hiturile proprii (Sailing Away, High On Emotion, Don’ t Pay The Ferryman, Borderline  sau Spirit) au alternat cu cover-uri sau dedicaţii. A vorbit frumos, impresionant chiar, despre tragedia de la Clubul Colectiv, și a dedicat victimelor piesa „Yesterday” (cover the Beatles). A povestit, cu emoție în glas, despre alte două mari incendii care au avut loc în cluburi din Irlanda şi Olanda. Un om bine ancorat în realităţi.  Dealtfel se declară mare fan The Beatles, aşa că ne-a mai oferit un Let It Be plin de feeling (nesusţinut, cum mă aşteptam, de public) şi a încheiat cu Hey Jude. Se întâmplă rar ca un artist, cu peste 300 de compoziţii proprii, să încheie un concert cu un cover.
Şi-a amintit şi de vizite anterioare la Bucureşti, a avut şi un scurt text scris în limba română, pe care l-a citit, spre amuzamentul sălii, de pe o hârtie așezată pe pian. Un gest de politeţe firesc. Ne-a vorbit despre desele sale concerte în Rusia, ne-a cântat despre Nataşa (Natasha Dance), dar şi Moonlight And Vodka plus cover-ul de origine rusească Those Were The Days, care a rupt topurile în 1968, dar şi Sala Palatului 2015. De reţinut că era o producţie Paul McCartney pentru Mary Hopkin.
Chris De Burgh ne-a îndemnat la un party cu Pretty Woman (Roy Orbison) după ce-l abordase şi pe Elvis Presley (Always On My Mind). Nu putea lipsi The Lady In Red, pe care speram s-o cânte toată lumea cap-coadă, dar n-a fost aşa. Chris a coborât în sală şi s-a plimbat cântând cu cască şi chitară spre bucuria celor care-şi doreau fotografii, selfie-uri sau pur și simplu să-l atingă. A amintit şi de noul său album „Hands Of Man” (apărut în 2014, au fost, printre altele, piesa titulară și Big City Sundays). Din recital nu au lipsit nici piesele: Fatal Hesitation, Here Is Your Paradise, Carry Me, There Goes My Heart Again, Woman’s Heart, Sailor, A Spaceman Came Travelling și Where Peaceful Waters Flow.
În holul Sălii Palatului a fost amplasat un stand  de unde puteau fi cumpărate albume şi DVD-uri, și m-am bucurat să văd coadă la plecare.
A fost o seară foarte plăcută, relaxantă. Cu două minusuri. Unul, cel amintit. Un public eterogen, destul de neimplicat (excepţiile fericite au salvat seara). Al doilea se referă la un presupus program al luminilor. Nu le pot spune efecte. A fost ceva de neimaginat. Se aprindea lumina pe sală după fiecare piesă, ca pe vremea Cenaclului, se strica toată atmosfera, când era de cântat iar se aprindea, o şi uita careva aşa (probabil ieşea la fumat). De câteva ori l-au lăsat pe săracul om de pe scenă  în beznă. Înţeleg că n-a venit cu luministul lui, dar nu pui un idiot să distrugă un spectacol dificil pentru un singur om pe scenă! Când ai aşa de puţine elemente, luminile contează enorm.