Copiii care merg pe jos prin două judeţe pentru a învăţa carte

Articol preluat din Adevărul

0
81
sursă foto: Adevărul

Elevii din satul Poiana cu Cetate trec zilnic dintr-un judeţ într-altul, pe jos, pentru a putea să termine opt clase. Localitatea este situată la graniţa dintre două judeţe şi, de ani de zile, pentru că cea mai apropiată şcoală gimnazială este Protopopeşti, judeţul Vaslui, copiii merg până acolo pentru a studia.

Se trezesc în fiecare dimineaţă cu noaptea în cap şi, pentru că drumul până la şcoală străbate o pădure, copiii se aşteaptă unul pe altul pentru a merge în grup şi apăra astfel de animalele fără stăpân.

Reprezentanţii Primăriei din care face parte Poiana cu Cetate, Grajduri, spun că de vină pentru situaţie sunt părinţii, că nu le-au solicitat microbuz. Primarul de acolo e în funcţie de 20 de ani.

Dintre cei doisprezece elevi navetişti, cel mai mult merge pe jos Alexandra Ioana Bălteanu. Copila stă, alături de familie, la capătul satului, şi merge zilnic în jur de 12 kilometri pentru a putea ajunge la şcoală. „Este foarte greu, şase kilometri de mers pe jos este, nu ştiu, foarte greu. Eu stau tocmai în deal, lângă pădure, sus. Sunt îmbrăcată foarte gros, dar tot frig îmi este. Nu este posibilitatea să mergem la altă şcoală, aşa că suntem nevoiţi să mergem aici”, spune fata.

Ceva mai aproape de ieşirea din sat stă Alexandru Alexa. La şase dimineaţă, pe un frig pătrunzător, când am stat de vorbă cu el, băiatul era înfofolit bine, însă ne-a spus tot îi frig „un pic aşa, la picioare”. „Este foarte greu să faci navetă. Când e mare zăpada, te uzi, îţi îngheaţă picioarele. Când plouă, te uzi tot. Cărţile la fel. Răceşti. Nasoală treabă! Mă trezesc la ora 6 şi la 6 şi jumătate ne vedem cu toţii la un băiat. Umblăm aşa, în grupuri, cum ar veni. Noi cum suntem mai mari pe cei mai mititei îi lăsăm în paza noastră, ca să meargă cu noi”, ne-a spus copilul.

Acesta este în clasa a VIII-a şi spune că după ce termină ciclul gimnazial vrea să mergă la o şcoală profesională din Iaşi, unde să îşi caute un cămin. „Aş vrea să fie altfel, dar de unde posibilitate? Aş vrea să ne pună microbuz, să ne pună nişte becuri pe aici. Adică nu putem să venim în fiecare zi cu telefonul ca să…(n.r. facă lumină pe drum) la şcoală nu ne lasă cu el”, a mai spus copilul.

Ştefan Pavel face şi el naveta până la şcoală de patru ani. „Mi s-a mai întâmplat să răcesc”, spune el. „Este greu. Iarna, când mergem la şcoală e zăpada mare, câteodată când e prea mare zăpadă mai lipsesc”, a spus şi Gabriel Marian Bălteanu.

Puteți citi articolul în întregime aici: https://adevarul.ro/locale/iasi/copiii-merg-jos-doua-judetepentru-invata-carte-cand-ploua-uzi-tot-cartile-lafel-racesti-nasoala-treaba-1_5e2883d85163ec42715ae235/index.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here