CORUL ARMATEI ROȘII LA SALA PALATULUI (22.09.2015)

septembrie 23, 2015

147

Articol de Iulia Radu
Omul cât trăiește învață! Până ieri (22 septembrie), idee de cor mi se părea plictisitoare. Excepție făcea doar corul condus de Whoopy Goldberg, dar fiind vorba despre un film, eram ferm convinsă că în realitate nu-mi va plăcea niciodată concertul unui cor. Vestea că voi merge să văd Corul Armatei Roșii, am primit-o cu oarece scepticism. Fie vorba între noi, nu a fost niciodată o mare chimie între mine și militari. Iar ăștia nu erau doar militari, mai cântau și în cor. O combinație „letală”, din punctul meu de vedere. Când i-am anunțat pe ai mei acasă că am acreditare la acest spectacol, entuziasmul lor m-a lăsat mască. „Cel mai bun cor”, „te invidiez, să-mi arăți și mie fotografii”, „mare noroc ai să îi vezi, îți va plăcea spectacolul”, „aș merge cu tine dacă n-aș fi atât de departe”. Am stat să mă gândesc cât de des s-a vorbit la noi în casă despre muzica rusească…?!… Oare s-a vorbit când nu eram eu acasă!? Bunica mi-a enumerat la foc automat vreo 5 piese pe care era sigură că le voi asculta în concert (chiar așa a și fost, am sunat după să verific!), fiind în rusă n-am reținut nimic. În fața unui astfel de val de simpatie și bucurie, atitudinea mea s-a mai „înmuiat”, am devenit curioasă.

Așa că marți, 22 septembrie, am pornit cu pași grăbiți spre Sala Palatului. Am ajuns pe la 19.10. Se strânsese lumea deja pe scările de la intrare. Încă nu era permis accesul publicului, iar când m-am apropiat de ușă am văzut un afiș prin care organizatorii anunțau că publicul va putea intra la 19.45 (spre norocul nostru ușile s-au deschis cu vreo 5-10 minute înainte). Taxiurile veneau unul după altul. Erau din ce în ce mai mulți oameni: pe scări, în părculețul de lângă Sala Palatului. Media de vârstă: 50 de ani. M-a impresionat sincer publicul. Doamnele sunt dichisite, cochete, domnii la patru ace. Este o formă de respect față de artiști și față de eveniment pe care nu o vezi la generația tânără. Având în vedere că încă nu se intra, am profitat și m-am plimbat puțin printre spectatori. Se discuta despre murături, despre întreținerea care va fi mai mare la iarnă, despre showbusiness, despre prieteni vechi. Având în vedere situația, unii făceau glume: „Rușii vin și pleacă atunci când vor”, „Publicul a venit, să vină și Corul să cânte aici, în parc”, „dar ce s-o fi întâmplat, or fi rămas fără vodka?”

Misterul s-a elucidat la 20.30 când organizatorii și-au cerut scuze pentru întârziere spunând că artiștii au venit cu autocarul de la Cluj, iar în România șoselele sunt cum sunt… așa că au ajuns mai târziu. M-a impresionat să văd o sală arhiplină. Public cunoscător care a cântat și a aplaudat pe toată durata show-ului. Am văzut multe fețe zâmbitoare în public. Și de ce să nu recunosc, n-am ocazia să văd prea des pensionari fericiți! Au fost și tineri în public. Un băiat (să fi avut vreo 35 de ani) a cântat toate piesele, ba mai mult decât atât explica prietenilor lui semnificația fiecărui costum în parte. Atunci mi-am dat seama că am carențe mari la capitolul cultură generală! Am văzut și copii de 5 – 10 ani în sală, care, culmea, nu s-au plictisit deloc. Au urmărit cu mare atenție toate mișcările de dans.

Mi-a plăcut foarte mult întreg spectacolul! 70% din repertoriu nu l-am înțeles (fiind în rusă),dar nu a contat. Au fost piese tradiționale rusești pe care le-am recunoscut, deși nu le știam numele, excepții fiind Kalinka, Ochi chyornye. M-am bucurat să ascult și Nessum Dorma, Ode To Joy (așa a început concertul!), Belle din musicalul Notre Dame de Paris cântat alături de Radu Captari, invitat special în concert. Am avut parte și de un cover după piesa Sex Bomb. A fost o variantă ușor răstită, în sensul că intrai în starea piesei mai mult de frică, având în vedere că solistul cânta cu mai mult năduf decât emoție, trăire, atitudine sexy. Dar în momentul în care unul dintre coriști (un bărbat mic de statură și plinuț) a venit în față pentru a „executa” câteva mișcări sexy de dans, fețele noastre s-au luminat, toată lumea râdea cu gura până la urechi. Au cântat și piesa Get Lucky (hitul trupei Daft Punk), mai puțin cunoscută de spectatorii din sală. La final, cineva spunea că și-ar fi dorit să audă și o piesă Queen în concert. Poate data viitoare, i se îndeplinește omului dorința. Am avut, în schimb, Deep Purple, o variantă instrumentală a piesei Smoke On The Water, iar reacția sălii a fost fabuloasă la auzul binecunoscutului riff. O altă interpretare deosebită a fost și cea a piesei If I Were A Rich Man.

Dansatorii au fost senzaționali. N-au fost simple dansuri, au fost scenete interpretate cu mult talent. Mimica, gesturile, mișcările, sincronul, totul exprima bucurie și pasiune pentru ceea ce fac. Mi-au plăcut mult și costumele. Culorii vii care îți dădeau o stare de optimism.
Spectacolul a fost structurat în două părți, am avut o pauză de 20 de minute. Momentele de dans au alernat cu cântările propriu-zise. Habar n-am când a „zburat” timpul, știu doar că la 22.50 am ieșit din Sala Palatului încărcată de energie pozitivă. Corul Armatei Roșii a promis că va reveni și anul viitor. Vă recomand să nu-l ratați!

În final vă las un video de aseară, este finalul concertului.

The Red Army Choir – Kalinka (live in Romania)

Fragment din concertul susţinut de Corul Armatei Roşii la Sala Palatului din Bucureşti (22 septembrie 2015)

Publicată de Spectaculis pe Miercuri, 23 septembrie 2015