Cristian Patrasconiu: MelancoRomânia iubibilă

Articol publicat de Cristian Pătrășconiu în Revista 22

iulie 18, 2020

Mirel Bănică scrie o carte ca o declarație de iubire – pe alocuri, e drept, jupuită – despre ce este acum o bună parte din România.

Pe când se afla încă la Târgu Jiu, în partea de final a neobișnuitei sale călătorii în urma căreia va face o carte (o bijuterie de carte – spun aceasta din start, pentru a semnala cu această ocazie și poziția afectivă a cronicarului), Mirel Bănică primește, pe neașteptate aproape, o sugestie de la doi dintre interlocutorii săi cărora le povestise despre intențiile sale auctoriale: „dacă o scrii, spune despre România așa cum e ea, cu bune și cu rele. Noi o iubim, că alta nu avem”. Una dintre primele și cele mai la îndemână observații care se pot face în legătură cu „Prin România. Carnete de drum” (acesta este titlul cărții apărute la Polirom care, amănunt important, beneficiază și de un splendid pachet de ilustrații făcute de Dan Perjovschi) este aceea că, așa-zicând, Mirel Bănică „se achită exemplar de sarcina sugerată” – scrie o carte (între altele) ca o declarație de iubire – pe alocuri, e drept, jupuită – despre ce este acum România, o bună parte din România. Mai e ceva de punctat, de la bun început, și anume mix-ul metodologic de care face uz Mirel Bănică pentru a ordona materia și sensurile călătoriei sale tematice din 2019 în România profundă. În cuvintele autorului (datate – București, Vinerea Mare, 10 aprilie 2020): „Spre deosebire de cazul unei lucrări ştiinţifice, de data aceasta nu mi-am dorit să interpretez cele văzute de-a lungul drumului. Cu toate că la un moment dat am fost tentat să o fac, subiectele se aşezau singure în domenii bine definite, cum ar fi pieţele agroalimentare, muzeele şi casele memoriale, hotelurile-restaurant, gastronomia locală, «centrele civice» comuniste, parcurile, monumentele naturale etc. Următoarele pagini asta sunt aşadar: un mare carnet de călătorie, în care veţi regăsi o parte din România anului 2019 şi o parte din mine. Restul este praful şi pulberea drumului şi a 30 de ani de postcomunism”.

Puteți citi articolul aici: https://revista22.ro/cultura/melancoromania-iubibila