Cristian Popescu la Psihologul Muzical (ediția 846 – 15.12.2018)

0
153

Cristian Popescu la Radio Romania 2018Două evenimente internaționale, Ziua Ceaiului și cea a crescătorilor de pisici a deschis ediția. Au fost cântecele cu Victor Socaciu și Dana Florian.

A venit „uraganul” Cristian Popescu de la Brașov. Avusese un recital la Teatrul C. Tănase cu câteva ore înainte de venirea la R.R.A. Cu energie, umor, talent a măturat tot în calea lui. Cu imitații, cu povestiri din turnee peste tot în lume (a avut și cronici din presa anilor 70), cu amintiri legate de colegi de breaslă, cu performanțele fiicei, Lăcrămioara, cu repere despre familie și căsnicii, cu muzică bună pentru toate generațiile. Veți auzi imitații profesioniste, de la Dan Spătaru, Gilbert Becaud la Aurelian Andreescu, Elvis Presley, Luigi Ionescu, Engelbert  ș.a.m.d.

Actorul-solist i-a imitat și pe Dem Rădulescu, Toma Caragiu, G. Calboreanu, Octavian Cotescu, Jean Constantin ș.a. A explicat de ce pe unii poate și pe alții nu, să-i imite, ne-a lămurit că are nevoie de studiu prelung pentru o imitație reușită. Nu e o joacă. Albumul de intepret de muzică ușoară scos la Electrecord  în 2007 include 22 de compoziții semnate de G. Grigoriu, Dan Stoian, I. Cristinoiu, Mișu IancuTemistocle Popa ș.a.  Veți auzi și câteva preferințe ale musafirului, printre care Toto Cutugno, Tony Christie, Danyel Gerard, Cornel Constantiniu, Adriano Celentano…Reacțiile celor de acasă au fost excelente, iar Cristian Popescu a plecat încărcat cu energie pozitivă! Pregătește o carte autobiografică din care ne-a oferit câteva secvențe spectaculoase.

Runda a 7-a a „cântecelor care generează pielea de găină” propuse de ascultători a inclus nume surprinzătoare dar și consacrate ca B. Tribe, ABBA, New Order, Gentle Giant, Riccardo Cocciante, Jeff Buckleysau Queen.

Temă de dezbatere a fost „Când e bine să-ți iei zborul de acasă? Până la ce vârstă stăm cu părinții?

 

Audio:



 

Mesaje și video din timpul emisiunii:

Simona, metalfan Salutare! Nu vreau Last Christmas. Fac alergie.

Adryan, Sydney Vă salut! Ce nu nu vreau să ascult de Crăciun? Simplu! Mariah Carey. Hate it!

Adina Mă bucură prezenţa în studio a dlui Cristian Popescu!

Oana Excepţionale cântece! Mă bucur că l-aţi invitat pe Cristian Popescu!

DarkAngel Preferaţi teatrul sau filmul? Eu acum vă descopăr! Dar vă ştiu din emisiunea lui Andrei pentru că trimiteţi mesaje din când în când.

Carmen Aş vrea să îl întreb pe Cristian Popescu dacă l-a cunoscut pe Eugen Rotaru? Şi dacă ne poate spune mai multe despre el. Mulţumesc!

Irina Îmi place foarte mult această ediţie! Apropo de piesele pe care nu vreau să le mai ascult de sărbători: Jingle Bells, Last Christmas, Milioane (Nicola) şi piesa aceea cântată de Mariah Carey.

Ludovic Este absolut superbă piesa lui Dumitru Lupu! Mi-a mers la suflet!

Boogie Îmi place foarte mult invitatul! Am o întrebare: ţinând cont de faptul că studiază voci, imită, îşi dă seama uşor când e vorba despre o voce specifică… Cum i se par vocile actuale? Mie mi se pare că toate sună la fel, că n-au identitate. Nu mai ştii ce solist sau ce solistă este la radio. Toţi sunt la fel.

Patricia, Sao Paolo Apropo de tema propusă… Copilul trebuie să plece de acasă atunci când ştie că se poate întreţine singur. Cum este greu să îţi găseşti un loc de muncă bun… nu prea îţi vine să pleci. eu, de exemplu, aş pleca, m-aş muta singură cu condiţia ca mama să vină să îmi gătească, să aibă grijă de pisică atunci când eu sunt plecată…. Adică, totuşi, părinţii trebuie să te ajute dar să îţi dea şi libertate. Bun, nu te mai ajută cu banii, adică nu mai stai pe banii părinţilor, dar măcar să ai posibilitatea să mănânci mâncare gătită…. şi să ştii că ai unde să te întorci dacă lucrurile nu merg aşa cum vrei tu. Aşa mă gândesc eu, deocamdată…

Marius, metalfan Eu am lucrat încă din primul an de facultate. Nu le-am mai cerut bani părinţilor, m-am descurcat cu banii de mâncare şi de chirie în Bucureşti, chiar şi cu cei pentru concerte. Dar nu pot să spun că am plecat de acasă cu totul, asta s-a întâmplat abia când am ajuns aici, în Belgia. Abia aici am fost pe cont propriu de tot, aveam 23 de ani. Mie mi-a plăcut mereu să fiu independent.

Robby, Reşiţa Dar de ce trebuie să plece copilul de acasă. Unde să se ducă? E o lume nebună-nebună. Cel mai bine e să stai cu ai tăi, care oricum te înţeleg şi TREBUIE să te accepte şi cu bune şi cu rele. Eu lucrez pe timpul verii, ca să nu le mai cer bani pentru distracţii, dar mai mult de atât nu pot să fac…

George, Los Angeles Familia mea s-a mutat în Los Angeles când eu erau în clasa a 7-a. Am fost nevoit să mă descurc singur. La 18 ani lucram deja şi locuiam singur, într-un apartament care era destul de aproape de casa părinţilor. Eu când puteam îi mai ajutam şi cu bani. Mi-a prins bine că am fost independent şi că m-am mutat „la casa mea”. Am văzut toate părţile bune: nu mai îmi spunea nimeni când trebuie să vin acasă, nu mă trăgea nimeni la răspundere că nu e curat în casă… apoi, am început să fiu eu deranjat dacă nu era curat. M-a disciplinat mult. M-a responsabilizat. Am preţuit mai mult câştigul. Mi-a prins bine.

Boogie Cred că după facultate cam trebuie să o iei din loc. Adică… poţi să vii acasă când ai rufe de spălat, sau când vrei să îţi faci provizii de mâncare, dar în rest, e bine să fii independent.

Teddi, Londra Eu trebuie să recunosc că sunt „băiatul mamei”. Mărturisesc că provin dintr-o familie care are o situaţie materială bună. Am fost răsfăţaţi, atât eu cât şi sora mea. Eu am vrut mereu să fiu independent, dar nici acum nu cred că sunt 100%. La 18 ani, pentru că aveam note bune la şcoală, părinţii mi-au luat motocicletă, mi-au susţinut toate nebuniile (plimbări prin ţară cu motorul, mers la concerte, apoi deplasări în străinătate, m-au ţinut în facultate). Când am decis să plec din ţară, eu nu am plecat fără nimic… deci m-au susţinut din toate punctele de vedere şi o fac şi acum, chiar dacă sunt angajat, câştig bine, mă întreţin singur la Londra. E o situaţie stranie. Sunt singur aici, dar tot nu pot spune că sunt pe cont propriu.

DarkAngel Probabil că înainte, pe vremea părinţilor noştri, tinerii aveau o perspectivă, sau măcar ştiau ce vor să facă atunci când „vor fi mari”, poate că ieşeau mai pregătiţi pentru o meserie din şcoală. Azi vremurile sunt radical schimbate. E foarte greu să ai siguranţa zilei de mâine deci e greu să faci pasul. Eu îmi doresc. Adică aş pleca, aş putea să am grijă de mine (n-am probleme cu gătitul, făcut curăţenie, spălat, etc) dar nu văd cum aş putea să mă întreţin…

Dle Partoş… dacă ar fi doar problema cu mancarea gătită, ar fi floare la ureche. Dar, vă dau un exemplu simplu. I-am spus Patriciei că la orice concert va mai dori să meargă, trebuie să acopere 75% din cheltuieli. Adică, să se angajeze. nu i-a convenit. Păi, cum? Şi timpul ei liber? E foarte greu să înţeleagă. Nici nu cred că generaţia ei ştie exact ce îi aşteaptă. Pe de o parte, noi, părinţii, suntem de vină pentru că le-am făcut toate poftele gândindu-ne că dacă noi n-am avut parte, atunci copiilor noştri nu trebuie să le lipsească nimic. E greşit. Nu mă înţelegeţi greşit. Nu-mi pare rău, dar realizez că e greşit pentru că nu o ajută. Singura mea scăpare este că ŞTIU că face orice să meargă la concerte deci se va angaja, se va ambiţiona. Tot e bine. Măcar aşa ştiu că o pot dirija pe un drum bun, cel al responsabilităţii. Mama Patriciei.

Mirela, Milano Eu am plecat de acasă la 19 ani. Fără să am bani la mine, fără să am relaţii. M-am angajat într-o fabrică, apoi am fost vânzătoare, între timp mergeam şi la facultate. Am muncit şi 10 ore pe zi. Dar am ştiut mereu ceea ce vreau şi nu m-am oprit până când n-am reuşit tot ce mi-am propus. Este adevărat că şi vremurile erau altele, probabil astăzi nu m-aş fi descurcat la fel de bine. Am încercat să-l educ pe Niko în acelaşi spirit. E muncitor, e serios. A avut job-uri sezoniere, e foarte conştiincios. Ceea ce n-am reuşit să fac este următorul lucru: să-l fac să înţeleagă că şi noi muncim pentru bani… el a înţeles că i se cuvin. Aşa că trebuie să îi dăm pentru orice vrea el. Şi îi dăm pentru că suntem fraieri. El are şi banii lui, dar un bonus pică bine oricând. 🙂


sursa (pentru audio): Radio România Actualități

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here