Dan Andrei Aldea la Psihologul muzical: „Am fost unul dintre pionierii radioului prin cablu din Germania”

Articol de Iulia Radu

Noaptea de vineri spre sâmbătă (10 spre 11 octombrie 2014) va rămâne adânc întipărită în memoria mea afectivă.  M-am bucurat enorm când Andrei mi-a spus că a primit numărul de telefon al lui Dan Andrei Aldea de la Lucian Cremeneanu (căruia îi mulțumim și pe această cale!) și că îl vom suna în prima oră a emisiunii. Mi-am dorit să ajung la concertul de la Oradea. N-am reușit și îmi pare foarte rău! Așa că vă puteți da seama cât de fericită am fost când am aflat că va interveni telefonic. A fost prima intervenție în direct a lui Dan Andrei Aldea de la revenirea lui în țară. Și a fost la Psihologul muzical! Au fost și unele probleme tehnice, dar le-am rezolvat prin bunăvoința lui Dan Andrei Aldea care a acceptat să sune el la unul dintre numerele noastre de telefon (îi mulțumim!).

Au urmat 40 de minute de vis! Dialogul dintre Andrei Partoș și Dan Aldea a fost savuros. Cei de acasă au reacționat cu entuziasm, astfel am primit numeroase mesaje atât de la cei mici (15 – 18 ani) cât și de la cei trecuţi de 50-60 de ani. Pentru cei care au ratat ediția, am transcris mai jos întregul dialog. În curând va apărea și varianta audio.

Andrei Partoș: Bună seara dle Aldea!
Dan Andrei Aldea: Bună seara dle Partoș!
Andrei Partoș: Ce faci Dănuț, pentru că eu îmi pot permite să îți spun așa, spre deosebire de tinerii care te îndrăgesc atât de mult. Mă bucur enorm că ești în țară și că putem sta de vorbă și că în sfârșit se întâmplă ceea ce ne doream de atâta vreme. Spune-mi ce amintiri ai din Casa Studenților?
Dan Andrei Aldea: Ce amintiri să am… Am amintirea ta, în primul rând. (râde)
Andrei Partoș: M-au întrebat mulți cum erai tu când erai mic. Le-am spus că nu știu cum erai când erai mic, dar când erai deja activ pe plan muzical erai exact așa cum te-am văzut acum, în imagini, la Oradea. Exact așa arătai și la Casa Studenților, numai că stăteai jos și aveai o grămadă de obiecte în jurul tău, din câte îmi amintesc, toate erau făcute de tine.
Dan Andrei Aldea: Și acum fac cam la fel.
Andrei Partoș: Deci în continuare ești propriul tău fabricant de instrumente.
Dan Andrei Aldea: Da, sigur că da. Măi, Andrei, este foarte simplu. La un moment dat ai nevoie de obiecte sau de programe,sau de un software, pe care pur și simplu nu le găsești oricâți bani ai avea. Și atunci ce poți să faci?! Ca românul îți bați capul și ți le faci singur. Chiar și aici, în Germania.
Andrei Partoș: Fac asta și alții care sunt în situația ta, de a nu găsi ce le trebuie?
Dan Andrei Aldea: Eu nu știu câtă lume simte nevoia de lucruri pe care nu le găsește…
Andrei Partoș: Păi vezi… din cauza asta zic că ești un caz unic, cel puțin pentru mine, ca informație, asta este realitatea. Cineva te întrebase, la un moment dat, despre acea chitară cu două grifuri pe care tot tu ai fabricat-o.
Dan Andrei Aldea: Nu am fabricat-o eu… nu, nu, nu. Am moștenit chitara aceea de la un prieten al formației Sfinx care, întâmplător a fost și la botezul copilului meu, și am devenit prieteni ulterior. Era un bun prieten din jurul formației Sfinx care îi cunoștea pe băieți încă dinainte să vin eu. El vroia să cânte la bas în trupa Sfinx și și-a comandat această chitară la Moșul Volchier, dacă îți mai amintești. A făcut-o pentru mâna lui, el avea o mânuță foarte mică, Mișu Popa. Avea un grif de bas foarte îngust, abia intrau 4 corzi de bas pe el și un grif de chitară cu două stechere. Mi-a cedat-o mie. Când am văzut-o eu l-am întrebat dacă o mai folosește și mi-a spus că nici nu a folosit-o. I-am zis: „păi, dă-o încoace, să o folosim”. Pe griful de bas, cei cu 4 corzi, am pus 6 corzi de chitară. Normal că între ele era o distanță de 4 – 5 milimetri… Vai de capul meu…
Andrei Partoș: Și cum puteai cânta cu așa ceva?
Dan Andrei Aldea: Asta era problema… că nu prea puteai cânta acorduri pentru că atingeai toate corzile. Vroiai să pui degetul pe o coardă și le atingeai și pe celelalte două de lângă ea. Însă, pentru cântat solo și pentru cântat repede, fiind corzile mai apropiate, era mult mai ușor de folosit. Cu această chitară am cântat solo-ul din Zalmoxe, fără ea nu aș fi putut să-l fac, la vremea aceea, cu o altă chitară.
Andrei Partoș: Este un album la care tu ții foarte mult.
Dan Andrei Aldea: Da, sigur. Această chitară a fost un ajutor senzațional pe mine, nu doar din acest punct de vedere. Ea suna… contrafirii, sau nu știu cum să vă spun. Oricui povestesc că o chitară cu semirezonanță, deci goală pe dinăuntru, poate să sune așa lung, nu mă crede. Și totuși, chitara această așa suna.
Andrei Partoș: Este important să spui astfel de lucruri pentru că mulți tineri care te știu doar din auzite pentru că ei nu te-au cunoscut, nu te-au văzut pe scenă, nici măcar nu au auzit foarte multe piese interpretate de tine, nu-și dau seama ce înseamnă un om care își fabrică singur aproape toate instrumentele cu care cântă. Tu ai pornit de la vioară, ai ajuns la chitară după care bănuiesc că nu mai există niciun instrument pe care să nu-l fi încercat cumva.
Dan Andrei Aldea: Eu cânt la destul de multe instrumente. După cum a spus un alt chitarist foarte bun: „Eu pot să ruinez multe instrumente”. (râde) Acum… ce să fac… așa m-am născut, am o curiozitate nativă și vreau să învăț cât mai multe.

Andrei Partoș: Dar știi că lumea este surprinsă, pentru că tu deși au pornit pe calea muzicii de mic, ai făcut și școală de muzică și Conservator, ai o mare chemare tehnică. Tu ești și un realist și un umanist în același timp. Este o dualitate rar întâlnită.
Dan Andrei Aldea: Andrei…
Andrei Partoș: Tu o să spui că nevoia te-a obligat, dar nu-i destul.
Dan Andrei Aldea: Nevoia și mândria personală m-au obligat. Știi bine că îl aveam pe Bibi, care era un geniu la capitolul electronică, și l-am rugat toată viața: „Haide, Bibi… arată-mi și mie cum se face, vreau să învăț și eu”. Și Bibi îmi spunea tot timpul: „Lasă, mă, tu nu ai nevoie și oricum nu ești făcut pentru asta. Ești prea aerian”. Azi așa, mâine așa, până când mi-am zis: „bine, nu mă înveți tu, lasă că învăț singur!” Și m-am apropiat de gașca de electroniști, care era în jurul trupei. Prin ei mi-am cumpărat primele circuite integrate. Primul circuit a luat foc (râde), a scos fum foarte mult. Al doilea nu a mai scos fum. Am început să citesc foarte mult. Eu nu am fost foarte atras de electronică analogă…
Andrei Partoș: Nu, tu ai mers pe digital.
Dan Andrei Aldea: Da, așa este.

Dan Andrei Aldea: Eu am avut norocul să mă lege o prietenie extrem de strânsă și de frumoasă cu “Spitzi” Reininger de la Phoenix.

Andrei Partoș: Dar spune-mi, pentru că atunci când ai ajuns în Germania, oamenii s-au minunat că tu te descurci atât de repede și te-ai integrat foarte rapid în lumea studiourilor de acolo. Din câte știu, live ai cântat foarte târziu.
Dan Andrei Aldea: Nu-i așa. Nu, nu, nu. Nu am cântat foarte târziu live. Un timp îndelungat nu am cântat deloc pentru că efectiv nu aveam timp. Eram foarte solicitat în studio. În plus, în Germania nu poți face două lucruri în același timp. Ori cânți live, ori stai în studio și ești la dispoziția oamenilor de acolo. Când ai un cerc de clienți care nu vor să lucreze decât cu tine atunci nici nu mai poți să părăsești orașul, nici nu poate fi vorba să-ți faci trupă, să repeți, să-i înveți. Când lucrezi în studio e practic imposibil să mai faci și altceva.

Andrei Partoș: Deci te-au adopatat foarte repede.
Dan Andrei Aldea: Eu am avut norocul să mă lege o prietenie extrem de strânsă și de frumoasă cu “Spitzi” Reininger de la Phoenix.
Andrei Partoș: Și de la Amici. E un clăpar foarte bun și un om excepțional.
Dan Andrei Aldea: Da, așa este. Eu l-am cunoscut personal în Munchen. Până atunci nu am dat mâna cu el niciodată.
Andrei Partoș: Eu am fost coleg de cameră cu el la Costineşti…
Dan Andrei Aldea: Îi cunoșteam pe toți de la Phoenix, eram prieten cu toți, dar uite că pe Spitzi l-am cunoscut în Germania. El m-a introdus în primul studio din Germania.  Acum, că m-a introdus Spitzi e una, că am rămas e altceva. În Germania totul este normat, au listele în fiecare studio există liste cu câte 10 chitariști care sunt tot timpul la dispoziția lor. Ca să ajungi într-un studio trebuie ca toți 10 să fie indisponibili. Există aceste liste pentru că sunt oameni încercați care prezintă garanția calității. Dacă toți cei 10 sunt indisponibili, atunci se întreabă dacă poate fi recomandat al 11-lea. Cei de la studio verifică propuneile, întreabă cine îl consideră bun pe respectivul, dar nici așa nu este de ajuns. Cei de acolo trebuie să se convingă pe auzite. Într-un final ești sunat și chemat în studio. Dacă ești cu puțin mai bun decât ultimul din cei 10, atunci ai fost pentru ultima dată acolo pentru că nu este de ajuns. Trebuie să fii atât de spectaculos și să fii mai bun decât toți de acolo ca să ajungi în capul listei și de aici începe viața. (râde)
Andrei Partoș: Dură viață
Dan Andrei Aldea: Foarte dură.

Dan Andrei Aldea: „Am fost unul dintre pionierii radioului prin cablu din Germania”

Andrei Partoș: Dar asta te-a învățat să fii extrem de meticulos așa cum, de fapt, tu erai.
Dan Andrei Aldea: Eu am învățat foarte multe în Germania. Un an de zile am fost inginer de sunet în radio. Am fost unul dintre pionierii radioului prin cablu din Germania, măi Andrei. (râde)
Andrei Partoș: Tu îți dai seama cât m-am bucurat când am văzut numele tău pe un CD, deși inițial mi-am zis că nu ai ce căuta pe acel album… Mi-a spus cineva: „Îți aduc un CD, dar să te uiți pe copertă”. Și i-am zis: „Lasă, ce-mi dai mie Saragossa Band… îi știu… e o trupă care merge la discotecă. Și mi-a spus: „Nu, nu, uită-te la copertă”. I-am spus că m-am uitat și m-a pus să mă mai uit o dată, până m-am lămurit că era un om acolo pe care-l cunoșteam, de fapt singurul pe care-l știam. Și mi-am zis că asta înseamnă să știi să te adaptezi pieței: vine clientul, îi faci treaba și te caută din nou.
Dan Andrei Aldea: Domnule, cu Saragossa Band lucrez de mai bine de 20 de ani. Dacă lucrăm de atâta timp împreună înseamnă că mă plac. Mi-au și cântat piese, compoziții, nu le-am impus eu, ei mi le-au cerut. Am avut un cuvânt de spus la alegerea repertoriului lor, dacă nu mi-a plăcut una dintre piesele de pe disc și le-am spus, atunci nu au mai băgat-o pe album.
Andrei Partoș: Ești un fel de producător muzical.
Dan Andrei Aldea: E greu de spus. Suntem un grup de oameni. Eu fac aranjamentele și imprim tot ce se poate imprima din instrumente, apoi vine Harry cu băieții și coristele și imprimă vocile, nu în studioul meu ci în altul, și se produce discul până la capăt. Drumul este foarte fluid. Adică, dacă la început, la primul disc, dacă vrei îți povesc cum a fost cu primul disc făcut cu ei.
Andrei Partoș: Da, te rog!
Dan Andrei Aldea: M-a sunat Tony Monn, producătorul lor, care a produs multe nume pe lângă Saragossa Band: Latoya Jackson și mulți alții. El fusese producătorul lor până când s-a plictisit și a zis că se retrage. După câțiva ani Saragossa au zis că vor să facă un disc nou și l-au chemat pe el. A cedat insistențelor lor și, nu știu cum a aflat de existența mea, dar m-a sunat: „Bună ziua! Sunt Tony Monn. Ai auzit de mine?” Zic: „Sigur că da!” Și mi-a zis așa: „Facem un disc nou Saragossa Band. Ți-ar face plăcere să conduci împreună cu mine această acțiune?” I-am zis: „Cum să nu!” Așa că am început să lucrăm, i-am prezentat primele aranjamente. Și mi-a spus: „Extraordinar! Așa rămâne, cum ai făcut tu! O singură chestie te rog. Totul sună foarte bine, dar am o dorință. Vreau să folosești sound-ul de sneer pe care ți-l dau eu. Nu spun că al tău este prost, dar acesta pe care ți-l dau eu este sound-ul după care sunt recunoscuți cei de la Saragossa Band. Este sound-ul lor caracteristic. Accepți să facem acest lucru?” I-am spus că da și l-am rugat să mi-l trimită. La vremea respectivă am cântat totul, tot ce se poate cânta pe disc, în afară de chitara lui Alfred. Pe mine nici nu mă interesează dacă Alfred este un chitarist bun sau prost, dar el cântase pe marile lor hituri așa că l-am chemat să tragă chitara, nu am vrut să impun eu nimic. La al doilea disc, Alfred a venit fără să-l mai chem eu și mi-a zis: „n-ai vrea tu să cânți totuși chitara?” ”Da, sigur. Vreau”, i-am zis. Și m-am chinuit… adică nu m-am chinuit pentru că aveam deja destulă rutină, dar m-am străduit să cânt cât mai aproape de ceea ce cânta Alfred.
Andrei Partoș: Ca să își păstreze trupa sound-ul.
Dan Andrei Aldea: Sigur că da. Domnule, un producător bun este acela care servește clientul, nu care-l sabotează. Ce sens are să faci un solo ca Joe Satriani pe un disc Saragossa Band unde contează cu totul și cu totul altceva.

Dan Andrei Aldea: „Concurența între Sfinx și Phoenix nu a existat niciodată, de fapt”

Andrei Partoș: Exact din cauza aceasta am ținut să povestești pentru că multă lume nu înțelege și este foarte important ca tinerii de astăzi să înțeleagă rolul omului care este în studio și care face ceea  ce dorește clientul. Dan, ai primit foarte multe mesaje din partea ascultătorilor noștri. Îți citesc doar câteva: „sunt fascinat de sound”, „vă admir foarte mult, dle Aldea. vreau să vă întreb dacă este adevărat că era concurență mare între Sfinx și Phoenix”, „mă bucur mult că v-ați întors, vă rog, veniți și la București pentru că dacă Sfinx era forța Bucureștiului în acei ani, atunci trebuie să veniți în Capitală, nu vă opriți în vest”. Ce zici de aceste mesaje?
Dan Andrei Aldea: Domnule, hai să o luăm cu începutul. Concurența între Sfinx și Phoenix nu a existat niciodată, de fapt. Phoenix era o trupă care avea un public foarte numeros, dedicat, pentru care oricât de bine am fi cântat noi, cei din Sfinx, ei ar fi rămas lângă Phoenix pentru că erau publicul lor. Așa a și rămas. Dovada acestui lucru este că și în ziua de azi sunt unii care comentează pe Internet: „Aldea nici nu se compară cu Covaci, Nicu era chitarist mult mai bun”…
Andrei Partoș: Ai citit tu așa ceva undeva?
Dan Andrei Aldea: Da, bineînțeles!
Andrei Partoș: Eu nu am citit așa ceva nicăieri, crede-mă. (râde)
Dan Andrei Aldea: Ba bineînțeles că da! În ceea ce îi privește pe fanii trupei Sfinx, care cânta o muzică eclectică, nedestinată publicului larg, aceștia erau mai puțin numeroși. Era un public restrâns din mediul studențesc, erau oameni care se interesau de muzica noastră, pe care o găseau doar acolo unde cântam. Acest grup mic de oameni, mic în comparație cu fanii Phoenix, erau puțini oameni dar erau și agresivi. Ei bine, pentru acest grup restrâns de fani Sfinx, formația Phoenix nici nu exista. În clasamentele lor personale cei de la Phoenix nu existau, ei ar fi jurat oricând pe Sfinx. Deci nu aveam cum să fim în concurență cu Phoenix. În plus, noi eram și foarte buni prieteni cu cei de la Phoenix. Chiar și după ce s-au certat între ei și s-au bălăcărit, eu am rămas în relații bune cu ambele tabere: și cu Covaci și cu Ioji Kappl sunt prieten. De Spitzi nici nu mai vorbesc pentru că îmi este cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Și cu Țăndărică sunt prieten foarte bun și cu Baniciu la fel, de altfel am și cântat alături de el.

Andrei Partoș: Am văzut că a fost un moment emoționant acolo. Da, îți propun ceva, în mod public, în fața întregii națiuni, și în fața ascultătorilor noștri din Franța, Germania, Italia, SUA, Canada, Australia. Ca să știi că suntem ascultați peste tot. Dacă putem face un serial, adică și ediția viitoare să stăm de vorbă tot așa, aproape o oră, ca oamenii să știe cine este Dan Andrei Aldea și cât de mult contează un om care, iată, a servit rock-ul și muzica de calitate oriunde s-a dus. Dacă ești de acord.
Dan Andrei Aldea: Andrei, cu toată plăcerea mea, dar te rog frumos, să rezolvi problema voastră cu telefonul.
Andrei Partoș: Eram sigur că vei spune asta și ai dreptate. Nu este sectorul meu, dar o rezolv 100%, îți garantez.
Dan Andrei Aldea: După cum ți-am spus, la voi undeva, se blochează și nu vă dă voie să accesați rețeaua RDS. Nu știu cine, nu știu de ce, nu știu în ce scop, dar a fost rezolvată chestia asta bătând cu pumnul în masă.
Andrei Partoș: Îți mulțumim foarte mult Dan. O noapte frumoasă în continuare și ne bucurăm că suntem din nou împreună!
Dan Andrei Aldea: Cu mare plăcere! S-a făcut! Și eu!

Înregistrarea materialului

Pe Facebook:

Pe Youtube:

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• EXISTĂ UMOR, SATIRĂ DE CALITATE! - aprilie 7, 2024
• DE 6 ANI ÎN FOC DE P.A.E. (3 APRILIE 2024) - aprilie 3, 2024
• Bookfest Timișoara 2024 - aprilie 2, 2024