VASCO ROSSI: „Șase maladii ale spiritului contemporan, de Constantin Noica este o carte extrem de interesantă”

0
100

vasco_rossiVasco Rossi a lansat piesa „Cambia-menti”, în care vorbește despre schimbări, despre viață. În doar 3 săptămâni piesa a trecut de 1.300.000 de vizualizări!
 
 
 
 
 
 
 
VASCO ROSSI – CAMBIA-MENTI

 
Am găsit pe pagina oficială de Facebook a artistului, un scurt interviu acordat după lansarea piesei.
Reporter: Maca de țigări: De câte ori ai schimbat țigările?
Vasco: Niciodată. Am rămas fidel aceleiași mărci. Am fumat și țigară electronică dar acum am renunțat de tot… sau poate ar trebui să spun că nu m-am reapucat încă.
Reporter: Femeile: nu te întreb cine. Dar ai spus cândva că ți-ar fi plăcut să ai o fiică pentru că ea te-ar fi iubit mai mult decât toate femeile din viața ta. Ce nume i-ai fi pus?
Vasco: Giada sau Splendida. Cred că aș fi avut multe de învățat de la ea.
Reporter: Mașina: care este prima mașină pe care ai avut-o și ce conduci în prezent? Care a fost mașina la care ai ținut cel mai mult?
Vasco: Prima a fost un Mini Minor, galbenă. La asta am ținut cel mai mult. Acum am o Tesla Roadster, este foarte silențioasă. Îmi place să circul cu ea și să îi sperii pe bicicliști.
Reporter: Cui ai vrea să îi schimbi modul de gândire și de ce?
Vasco: Mie. Aș fi mulțumit dacă aș reuși să mă schimb pe mine.
Reporter: Spui în textul piesei că este imposibil să îți schimbi credința. Tu ești credincios? Îți place noul Papă?
Vasco: Nu sunt credincios. Cred în știință și în Om. Cânt și mă bazez pe mine. Acest Papă este un semnal bun din partea Bisericii. Cred că și clasa politică italiană ar avea nevoie de un om asemănător.
Ce cărți citești în prezent?
Vasco: Citesc două cărți în prezent. Dimineața citesc „Șase maladii ale spiritului contemporan” de Constantin Noica care este foarte interesantă, iar seara citesc„Pastorala americană” de P. Roth.
Mai jos puteți citi două interviuri mai vechi cu Vasco.
Vasco Rossi: „M-am gândit să-mi iau zilele, dar acum am învins boala”
 

Vasco Rossi
Vasco Rossi

Este destul să-l priveşti în timpul repetiţiilor pentru show-ul muzical pe care-l va susţine timp de patru seri pe stadionul Olimpico din Torino (9, 10, 14 şi 15 iunie)şi alte trei seri la Bologna (pe 22,23 şi 26 iunie) pentru a înţelege că este un alt om. Cu toate acestea ne spune că nu a renunţat încă la faimoşii săi pantofi roşii (cei de la Prada?) deoarece nu i-a fost acceptată demisia din postul de roskstar. Nu-i plac jumătățile de măsură „deși timp de doi ani am fost nevoit să întrerup turneu, dar acum am revenit deoarece cât am fost bolnav mi-am dat seama că dacă trebuie să mor prefer să mor pe scenă și nu pe patul de spital”.
Dar ce ai avut?
Am fost victima uinui stafilococ auriu, aceasta este boala secolului. Bacteria trăiește pe piele, dar dacă îți intră în sânge poate provoca belele mari. Este un miracol că am scăpat cu viață. Până acum doi ani eu nu am fost în spital, cel mai mult am zăcut 3 zile. Mi-ar plăcea să-mi scriu autobiografia pentru a-mi povesti viaţa aşa cum o văd cu ochii de astăzi.
 
 
De ce ai vrut să renunți la turnee?
În primul rând pentru că mă simțeam obosit, v roiam să demolez imaginea de idol pe care și-a construit-o Vasco și să redescopăr cantautorul din mine. Mă simțeam rupt. M-am gândit chiar să-mi pun capăt zilelor, asta din cauză că treceam printr-o boală grea și nu reușeam să văd epilogul.
Cum ai reușit să treci peste această perioadă grea?
Pe lângă umorul negru… ce pot să vă spun? Boala m-a afectat mult… nici nu mă puteam mișca prea bine… Răbdarea și dragostea soției și a fiului meu mi-a fost de mare ajutor. Dar… Laura știa că dacă a acceptat să îmi fie soție trebuie să fim unul lângă celălalt și la bine și la greu… este scris în codul civil.
Cum te-a schimbat această experiență?
Acum latura umană contează mai mult pentru mine. Din acest punct de vedere pot spune că sunt un om nou.
Reporter: În timpul bolii ți-au fost de ajutor reţelele sociale?
Fiind nevoit să stau acasă, Facebook s-a transformat în tovarăşul meu de viaţă, un fel de Roxy Bar virtual unde îi întâlnești pe toți și poți vorbi cu toată lumea. Eram atât de prins de Facebook încât fiul meu se ruga de mine să-l las măcar la masa de prânz.
Little Tony spunea ca fără el şi fără Adriano Celentano nu ar fi existat apoi nici Vasco Rossi şi nici ceilalţi rockeri italieni…
Da, îmi amintesc că la 12 ani cântam melodia sa ”Riderai” şi mă emoţionam. Şi dispariţia lui Jannacci m-a marcat mult. Enzo a fost unul dintre cei mai mari şi probabil că fără piesa sa „Quelli che” nu ar fi existat nici compoziţia mea ”Siamo solo noi”».
sursa: ilmessaggero.it
 
Vasco Rossi: „În mine este un artist nou care se naşte”
 
„Il Blasco” scrie pentru voi şi îşi povesteşte piesele pentru mine.
„Am ieşit dintr-un tunel, m-am vindecat de o boală… copii!!! În mod evident, până acum, această gripă mi-a influenţat compoziţiile (stai liniştit Nantas!…). A fost o experienţă bestială… puternică, agresivă care m-a ajutat să scriu. Am febră mare… 40 de grade… am impresia că mi se „prăjeşte” creierul…. vomit fel de fel de substanţe disgraţioase! Trebuie să încetez cu totul! Tot ce pot să fac este să vomit… eu care până acum am fost mereu un „invulnerabil” ca un Superman… ei bine, acum am rămas ţintuit în pat timp de 4 zile!
Să fie vina „kriptonitei”?!? Oare acolo unde nu au reuşit „acizii” or putea să reuşească antibioticele?!?
Îmi amintesc că atunci când trebuia să „dau” un concert (atenţie, nu să „susţin” un concert aşa cum spune tenorul Pavarotti, vă rog să fiţi atenţi la nuanţe!) nu mai aveam nimic! Mă simţeam bine luni… ani de zile… nu am avut gripă niciodată… Vezi ce înseamnă gândirea pozitivă, ce înseamnă să ai un cap bun! Atunci mi-era „rău de fericire”… Să nu spuneţi niciodată că nu credeţi în miracole… Dar febra mă omoară…
Dar cui dracu îi pasă de noi? Spuneţi şi voi! Da, da, ştiu asta este problema, fiecare îşi vede de problemele sale. Ce ai? Ce vrei? Vezi-ţi de treburile tale… De fapt societatea în care trăim este problema… o mare problemă… totul este programat la secundă în lumea în care trăim… Duminica jucăm fotbal, apoi mergem la Biserică, ne spovedim sau cântăm cu Pavarotti… Pino, te rog, nu face acest lucru… măcar tu să nu te contaminezi. Dar cine mai ştie ce se va întâmpla acum?! Nu mai avem certitudini… Azi sunt aici, mâine acolo şi tot aşa…
Mă gândeam la o „problemă”, dar nu mai ştiu la care… Cred că eram student când am scris cântecelul acesta: Io no! Io no! Io non ti perdonero!!! Acum nici măcar nu-mi mai amintesc versurile până la capăt.
Dar, dragi copii, vreau să ştiţi un lucru: capul este esenţial în existenţa noastră! Fără memorie omul este un idiot! Aşa spune Borges! Fiţi foarte atenţi, copii, la faptele voastre!”
Vasco Rossi
Legendă: 
„Nantas” este Nantas Salvaggio, jurnalistul care la începutul anilor 1980 l-a acuzat pe Vasco Rossi că este un „drogat”
„Pino” este Pino Daniele
„Borges” este scriitorul argentinian Jorge Luis Borges (1899-1986)
 
VASCO ROSSI – INTERVIUL
 
vasco rossiL-am întâlnit pe Vasco la Bologna, cu câteva zile înainte de lansarea CD-ului (pe care el se încăpăţânează să-l numească LP), Canzone per me. E în mare formă. A lăsat în urmă o perioadă grea, dar ca întotdeauna a revenit în forţă.Vă va uimi cu acest LP. Fără efecte speciale, doar cu forţa pieselor lui „sincere”, exact aşa cum este şi el.
„Pe bune… ca să scriu această piesă mi-au trebuit 20 de ani. Până la urmă inspiraţia mi-a venit după ce am ieşit dintr-o poveste… dar, hai că nu trebuie să vă dau nicio explicaţie… ai înţeles? Să spunem aşa: piesa aceasta mi-a permis să ţes în jurul ei un nou LP. 8 piese, 8 episoade diverse, 8 poveşti diferite… aşa sunt eu construit… nu fac CD-uri cu temă… I-am pus numele Canzone per me pentru că… astfel nu este niciun pericol pentru tine, ascultătorul! De data aceasta sunt piese pentru… mine!”
Îl cunosc pe Vasco de peste 10 ani şi sunt deja resemnat. Cu el este inutil să încerci un interviu tradiţional. De fapt, chiar „Il Blasco” a fost cel care mi-a sugerat că e mai bine să renunţ la interviuri în ceea ce-l priveşte. Cu Vasco este important să bârfeşti.
„În mine este un artist nou care se naşte… dar cineva vrea să-i rupă aripile ca să nu îşi poată lua zborul…”, spune el glumind, dar e drept că nu ştii niciodată sigur dacă Vasco glumeşte cu adevărat. „Aşa că am găsit un alt mod de a mă elibera… scriu… nu doar cântece… eu scriu şi texte, îmi place pamfletul. Sunt multe gânduri care aleargă prin mine şi pe care vreau să le aşez pe hârtie… Ai dreptate când spui că eu sunt „unul care comandă ascultând”. Îmi place acest concept: a comanda ascultând. Îi ascult şi pe alţii, îmi ascult şi propria conştiinţă şi propria creativitate… Eu încerc să înţeleg să pătrund, să caut lucrurile de care am nevoie de la alţii şi să mă confrunt cu acestea. De când am descoperit computerul mă distrez la nebunie pentru că pot să-mi scriu mai uşor gândurile şi pot să dialoghez pe Internet cu oamenii”.
Bine, bine, dar vrei să mă ajuţi să înţeleg şi eu ceva din aceste „cântece pentru tine”?
„Uite cum stă treaba, şi eu trebuie să le înţeleg pentru că nici eu nu ştiu ce am făcut… şi eu le descopăr pas cu pas de-a lungul anilor, mă înţelegi? Să o luăm de la capăt. Se întâmplă că acest disc s-a născut în jurul piesei Io no (http://www.youtube.com/watch?v=KsfMFpW-cVY&ob=av2e ), care era deja scrisă şi care ar fi trebuit să „explodeze” cu mult timp în urmă, însă ea a explodat acum… E ca un strigăt de eliberare, dar este, în acelaşi timp, şi o piesă „indisciplinată… rea”… eu regăsesc în această piesă aceiaşi furie faţă de o anume EA, aceiaşi furie pe care o simţeam când cântam Gli spari sopra (http://www.youtube.com/watch?v=p3Bobi4h-gg&ob=av2e )… furia este întotdeauna fundamentală atunci când interpretez o piesă.. e clar că aşa sunt eu construit, altfel aş omorî oamenii pe stradă… în schimb eu, deocamdată, nu-mi lovesc nici fiul…”
 
Ok, furia… Ok… „războiul tău nesfârşit” dus împotriva prostiei… Dar albumul??
„E un LP bun… este, probabil, cel mai atipic din ultimii ani. Este un album mai direct, mai spontan, făcut după chipul şi asemănarea mea. Textele şi muzica îi aparţin lui Vasco Rossi. În plus sunt foarte multe căutări. Am căutat cuvintele potrivite, aranjamentele potrivite… Am vrut să văd până în ce punct pot să duc o piesă, ce anume poate să devină o piesă de-a mea cu aranjamente pop”.
Hai Vasco… fii mai clar…
„Păi, discul are un început… solar. E il mattino ( http://www.youtube.com/watch?v=-lYZMd1c4rI ) este o piesă solară, de trezire… un latino-rock foarte plăcut. Eu mă trezesc lângă o fată cu care am dormit… fără să dorm… dar piesa este o poveste iar eu când o interpretez îi pot da alte semnificaţii, în timp ce oamenii care o ascultă pot înţelege ceva cu totul diferit…”
Vasco, nu te opri, povesteşte mai mult…
„Apoi este piesa Luna per te (http://www.youtube.com/watch?v=T5SZ5JBwLZ4 ), care îmi place foarte mult: în special textul, ştii că pentru mine sunt extrem de importante textele. Iar textul acestei piese este cu adevărat intrigant. Ştii ce? Cred că li s-ar potrivi perfect celor de la Green Day”.
Deci nu este adevărat că pe acest disc nu ai experimentat….
„Acesta este unul dintre cele mai persoanle albume pe care le-am făcut… iată de ce oamenii spun că seamănă cu albumele pe care le făceam la începutul carierei pentru că atunci chiar aşa le făceam. Este şi o călătorie în memorie, şi nu doar în memoria mea. Gândeşte-te că Idea 77 (http://www.youtube.com/watch?v=5BZMtabi7Uc ) şi-a amintit-o Gaetano Curreri. El o avea înregistrată, mi-a adus-o şi ne-am dat seama că dacă ajustăm puţin textul, piesa este perfectă… dar era scrisă de atâta timp… Este actuală şi astăzi pentru că vorbeşte despre maturizare… şi cum te maturizezi? În mod natural, suferind… unii mai mult, alţii mai puţin… Eu încerc să dau un sens, o motivaţie suferinţei pentru că altfel aş înnebuni”.
Care este piesa care îţi place în mod deosebit?
„Quanti anni hai (http://www.youtube.com/watch?v=i3SXl_uRLts&ob=av2n ): sunt foarte legat de această piesă. Am scris-o ieri seară şi, ca să fiu sincer, sunt câteva fraze pe care mi-aş fi dorit să le schimb, dar nu mai aveam timp pentru că trebuia să predau materialul pentru studio… dar le voi schimba în concertele live. Piesa vorbeşte despre raportul meu agitat cu femeile, mai ales cu cele tinere… în mod evident cele care au peste 18 ani. Această piesă este una „sinceră”… Desigur că eu plâng mult… dar întreg discul este unul sincer. Acest LP este o căutare prin memoria mea… Aveam nevoie să-mi eliberez creierul şi cu aceste piese am încheiat un ciclu. Adică nu mai am nimic în memorie, este gol. În momentul de faţă, computerul din capul meu este curat şi habar nu am ce se va întâmpla în viitor”.
Deci eşti ca o ceaşcă de ceai goală care aşteaptă să fie umplută din nou…
„Vezi, acum înţelegi mai bine ceea ce vroiam să spun la început despre explorarea unor teritorii noi cum ar fi pamfletul, scrisul în general. Scrisul mă ajută să strunesc artistul din mine”.
Da, dar deocamdată, hai să revenim la disc...
„Albumul aceasta mi-a luat mult timp: o piesă nu o scrii într-o seară. Într-o seară îţi vine ideea, dar mai e nevoie de timp până când devine un disc, poate să-ţi ia şi un an. Dar mie nu îmi place această muncă. Din tot acest proces prefer partea creativă, momentul în care simt că se naşte o idee şi încep să o aştern pe o foaie de hârtie.,.. Îmi place foarte mult să scriu la computer pentru că aşa am un contact direct cu cititorii şi mă distrez mult. Este acelaşi contact direct pe care-l am cu publicul prin intermediul pieselor. Pentru mine este extraordinar să pot vorbi cu cei care îmi citesc textele postate pe Internet sau scrise în ziare. Vezi tu, eu sunt o persoană fragilă şi dacă nu culeg câteva satisfacţii din rândurile pe care le scriu, mă tem să nu cad în diverse tentaţii periculoase care m-ar putea îndepărta de voi”.
În piesele noi vorbeşti şi despre Crăciun…
„Multe dintre aceste piese au fost scrise în timpul sărbătorilor de iarnă, de Crăciun… Pentru mine Crăciunul este o mare şi frumoasă sărbătoare… dar o sărbătoare laică… iar de Crăciun trebuie să fie zăpadă…”
Am înţeles că într-una din piese faci referire la Battisti…
„Mai mult decât la Battisti, mă refer la cuplul Mogol-Battisti. Tot albumul a fost lucrat în cele mai mici detalii în special la aranjamentele muzicale… iată de ce spun că eu şi Celso Valli suntem un fel de Mogol-Battisti… pentru că nivelul muzical acolo este: muzica şi versurile sunt un tot iar noi am reuşit să refacem un pic cuplul Mogol-Battisti. Celso este o persoană cu care mă înţeleg foarte bine, atât ca om cât şi ca artist, şi de aceea lucrăm împreună. E cel mai bun disc pe care l-am făcut împreună. Mai întâi eu i-am cântat piesele cu vocea şi chitara, iar apoi el s-a dus cu înregistrarea în studio şi a reuşit să găsească exact sunetele pe care le doream eu. Pentru un artist este vital să aibă pe cineva care să înţeleagă ce are în minte, ce-şi doreşte să facă”.
Vezi Vasco, nu este atât de greu să vorbeşti despre piesele tale…
„Ai dreptate… Atunci hai să vorbim despre „Laura” (http://www.youtube.com/watch?v=-UM0jYS4F1I )… Unii vor crede că este dedicată soţiei mele, ceea ce nu mă deranjează. Nu e adevărat, dar nu mă deranjează… Laura… îmi place cum sună acest nume… poate pentru că l-am auzit atât de des anul trecut la Nek (n.r. zâmbeşte ironic)… Oricum, Laura este pur şi simplu un nume extraordinar… desigur, şi Claudia, Francesca, Anna, Sharon sunt nume frumoase… dar ele îmi dau alte idei… Pentru această poveste era nevoie de numele Laura, înţelegi? „Laura aşteaptă un fiu de Crăciun”, auzi cât de bine sună?”
Şi ca să încheiem, La favola antica şi Rewind… Cele două feţe ale tale?
„Ah… nu ştiu… La favola antica (http://www.youtube.com/watch?v=wlEPGbrr8kk ) e un „lalala” în blues, pentru cei mari, pentru cei mici, pentru bărbaţi, pentru doamne… Piesa aceasta i-am „dedicat-o” lui Zucchero, dar stai liniştit Zucchero că eu nu mai scriu blues-uri… În schimb, Rewind (http://www.youtube.com/watch?v=QLsksff4vLI&ob=av2e ) este o piesă porcoasă, dar aşa sunt eu construit, înţelegi?”
Sursa: Tutto Musica (1998)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here