Articol de Stuart Heritage (The Guardian)
Molly Smitten-Downes poartă pe umeri speranțele Marii Britanii la Eurovision 2014. Ce păcat că toate celelalte țări votează împotriva noastră.
În fiecare an, fără excepție, terminăm în genunchi, cu capul plecat, după ce le oferim europenilor pe o tavă de argint tot ceea ce avem noi mai bun. În fiecare an, fără nicio excepție, Europa ne privește de sus.
Ne-a privit de sus și a strâmbat din nas în 2012, când am trimis un bătrânel cu nume ciudat. A strâmbat din nas și în 2008 când am trimis aproape o versiune rescrisă a piesei „I Believe in Miracles” cântată de unii care nu au câștigat cândva X-Factor. Ne-au privit de sus și când l-am trimis pe Daz Sampson, un rapper care părea mai degrabă un experiement nereușit al oamenilor de știință de a-l clona pe Benny Hill.
Dar în 2014, situația este diferită. Pentru că la această ediție Marea Britanie vine cu un produs autentic, un pachet care reprezintă esența Marii Britanii. Dacă în anii trecuți am încercat să ne ducem cu ceea ce „se poartă” în Europa, de data aceasta am decis să nu luăm niciun prizonier. În acest an, le oferim europenilor o doză concentrată de esență britanică. Altfel de ce am fi ales să o trimitem în „luptă” pe Molly Smitten-Downes?! Ce fel de nume o mai fi și ăsta?! Să fim cinstiți, cu greu putem spune că este numele unei persoane. Pare mai degrabă o adresă din centrul Londrei. Presupun că am ales-o pe ea din simplul motiv că Viscount Percival Frippington-Tinkletrump nu este disponibil, sau este un personaj desprins dintr-un roman.
Piesa lui Molly se numește „Children Of The Universe”. Titlul acesteia alătură, în mod indirect, două dintre figurile care reprezintă cel mai bine spiritul britanic, Marc Bolan și Brian Cox. Dar cel mai tare aspect este faptul că piesa în sine, poate fi cântată cu ușurință atunci când un concurent de pe locul 3 de la MasterChef scapă pe jos un ou. Pe scurt, „Children Of The Universe” reprezintă esența spiritului britanic.
Desigur, unii sunt supărați că publicul nu are niciun cuvânt de spus în alegerea piesei. Așa se întâmplă în țările care chiar câștigă acest concurs. Dar, astăzi, acest aspect este mai puțin important. Să nu uităm că în 2014 urcă pe scena Eurovision un artist britanic adevărat. O să o vedeți pe scenă putând un monoclu, cântându-și piesa în timp ce bea un scotch și se uită la fotografia lui Nigel Farage. Europa nici nu va știi ce a lovit-o.
Desigur, la final, vom pierde din cauza unui moldovean care poartă o pălărie ciudată. Dar deja ne-am obișnuit cu acest deznodământ.
sursa: The Guardian
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
- MULTUMIRI PRIETENILOR NOȘTRI! - septembrie 1, 2024
- FESTIVALURI, GOLĂNII, BANI, SAU NE FACEM CĂ NU ÎNȚELEGEM? - iulie 16, 2024