FAPTE BUNE, AMINTIRI PLĂCUTE

0
98

NUNTA DE AJUN

Mă uitam la niște filme cu numeroase ceremonii de căsătorie, citeam despre personaje grele din ”lumea bună” cu 4-5 căsătorii și brusc mi-am dat seama că eu nu mă pot lăuda cu nimic special. Am fost însurat o singură dată. Pe 24 decembrie 1976. Ne-am grăbit ca s-o prind pe sora mea în țară. Tocmai se pregăteau să plece definitiv. N-am prins-o. A fost o nuntă atipică pentru zilele de azi, dar un film bun și spectaculos ieșea cu siguranță. Poate voi povesti când fac acel promis Foc de P.A.E. (apropo E-ul e de la Eugen) autobiografic. A fost o căsătorie din dragoste, chiar dacă eu nu eram încă destul de matur pentru acest pas. Sunt mândru că împreună cu Liuba avem un fiu reușit, Andrei (născut în 1978), că suntem bunicii a doi nepoți foarte frumoși. Ea are viața ei în Suedia (s-a recăsătorit) eu am rămas burlac forever. În 2020 se împlinesc 30 de ani de când mama și copilul au plecat din România. A fost o decizie bună, generată de Piața Universității și Mineriadă! Eram divorțați din 1985, dar locuiam împreună.

COLINDĂTORII

De ceva ani viața la bloc, pe care am descoperit-o abia din 1995, mi-a oferit variante diverse de colindători. Treptat a devenit un motiv de iritare, cu nenumărate bătăi în ușă, sonerii apăsate cu insistență. Foarte rar am avut parte de colindători frumoși, adevărați. Mici și mari. În ultima vreme (de 3-4 ani) am văzut numai fake, numai minoritari puși pe cerșit, furat becuri, flori, orice, nu pe cântat. Excepțiile sunt cele care-mi rămân. Un grup de la Conservator (anul trecut) sau doi tineri decenți, cu voci foarte bune aseară. N-au sunat, n-au cerut. M-am dus după ei să le dau pentru că meritau. Ceilalți pătrund în bloc prea ușor, prea riscant, dar așa-s vecinii. Mimează generozitatea. Deschid ușa de la intrare, dar nu le dau nimic! Poate nu toți… Aseară m-am bucurat să-i văd pe cei doi fericiți că cineva vine după ei să le aprecieze străduința și talentul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here