FĂRĂ DEEP PURPLE

0
16

Am văzut că scrie cineva pe FB că s-a simţit bine la concert, că n-a văzut fotografii, postări. De regulă, pasionaţii le postează cum ajung acasă. Cel puţin noi, cei care ne ocupăm de acest spaţiu, aşa procedam. De ce n-am fost la concert? Pentru că PR-ul de la Emagic a preferat obrăznicia în locul unei soluţii minimale. Din septembrie până acum am promovat concertul. N-am cerut bilete de concurs, n-am cerut invitaţii pentru familie. Luni încă nu ştiam dacă avem acreditări, apoi am aflat că în loc de două primim una singură. O.K. nu e grav, dar să aflu că am fost avantajat (faţă de alţii care au promovat şi ei,zicea duduia Andreea), că mi s-a făcut un imens favor, asta era prea mult, greu de înghiţit. Am solicitat, e drept, un interviu telefonic cu oricare membru al grupului. Nu s-a putut. Pentru cine făceam interviul? Nu pentru radio, nu pentru publicul grupului? Nu era o dramă, dar să consideri că a-ţi cere un drept profesional, e un exces, e tupeu, asta nu mă aşteptam să citesc. Cu firma condusă de Laura Coroianu am mai avut mici hârjoneli de-a lungul anilor. Tot urmare a unor abordări meschine. O cunosc şi o simpatizez pe Laura de 20 de ani, dar nu cred că am cerut vreodată favoruri… Cât de greu putea fi să acorzi două acreditări fără loc în Polivalentă? De ce două? pentru că există un site, există o listă a concertelor permanent updatată, pentru că există un forum, o pagină de FB şi o emisiune. Dacă duduile Andreea (că-s mai multe acolo) îmi pot arăta care jurnalist le-a oferit atâta spaţiu, atunci, vorba lui Moisescu, mă înclin! Şi nu mă refer doar la acest concert. Eu am văzut Purple suficient, aşa că nu mă afectează pierderea. Nici Iulia n-a suferit. N-am mers (deşi mi se acordase o acreditare) pentru a lăsa locul unui coleg mai tânăr, care iată, nu primise din cauza mea. Aşa mi-a explicat PR-ul de la Emagic. Şi încă ceva. După concerte caut în presă, pe net, cronici de concert, comentarii, relatări. Cu greu găsesc 2-3 poate 5! Şi atunci cum e cu acreditările? De ce sunt 20-30-100 de jurnalişti la oricare eveniment mic sau mare? Duduile au dat vina pe managementul străin, că cei de la Deep Purple decid câte acreditări se acordă! Eventual stabilesc şi cui să i se dea. Nu-i penibil să tot auzim această replică? Dar nu-i mai corect să afli din timp, să stabileşti din timp câte acreditări eşti dispus să acorzi şi apoi să porneşti campania de promovare cu cei interesaţi? De ce să trimiţi comunicate, dacă ştii că nu-i poţi recompensa pe cei care le publică? În fine, sper că la Deep Purple au fost 6-7000 de cumpărători de bilete, pentru că numai astfel se justifică gestul ridicol comis de organizatori! Noi ne-am făcut datoria faţă de PUBLIC (cititor sau ascultător!). Datorie asumată, nu impusă de cineva!
Chiar şi sîmbătă, 15 februarie, am difuzat o piesă de pe albumul 2013, „Now What”, al grupului Deep Purple!
P.S. Iată ce am primit, sau unde dai şi unde crapă!
E de pe pagina domnului Guido Janssens, soţul Laurei Coroianu!
Music ‘journalism’ (!?) that makes me speechless… Maybe you guys have something to say about the scribbling at below link ? http://andreipartos.ro/fara-deep-purple/
Când cineva, un om normal, îi sugerează să publice lista jurnaliştilor şi invitaţilor pentru a demonstra transparenţa, domnul specialist în presă mai face o incursiune, de astă dată în psihanaliză:
„..there is no issue here and nothing to clear up. There’s just a frustrated ‘journalist’ that feels he needs to get more than 1 accreditation ‘to do his work’. Than out of frustration, he gives his accreditation to ‘a younger colleague’ (!?). So where’s the review ‘by the younger colleague’? It’s just pathetic…”
Totul e amuzant! 1. Eu  chiar  sunt FRUSTRAT când văd că nu mi se respectă munca! 2. E clar că omul n-a înţeles, sau n-a vrut să înţeleagă, ce am scris aici. Am cedat acreditarea mea celor care au solicitat şi n-au primit, cum se lamenta duduia Andreea în mail. Nu colegei mele. Deci noi n-am văzut concertul. Vreau şi eu să văd cronicile lor! Aici suntem de acord. Lipsa elementară de logică a persoanei nu mă surprinde, pentru că e clar că i s-a tradus greşit. 3. Faptul că nu mi s-a adresat mie, ci a scris pe pagina sa personală, arată ce fel de caracter are. Eu am aflat absolut întâmplător că s-a referit la mine, la „pateticul” şi „frustratul” din mine. Nu pot scrie la el, pentru că nu suntem prieteni şi nici nu ştiu engleză atât de bine. Speram să reacţioneze cea, pe care o cunosc, dar admir gestul cavaleresc al domnului Janssens.4. Pe Laura am tot invita-o în emisiune şi n-a prea putut veni (au fost doar intervenţii telefonice, după ce firma s-a consolidat merituos). Pe acest domn n-am niciun motiv să-l invit, dar îi pot oferi toate ediţiile în care am mediatizat acţiunile firmei sale. Abia apoi discutăm cine e, sau nu, profesionist în domeniul său. Şi poate află şi el cine cui i-ar fi dator MORAL!  Ştiu, nu trebuia să mai revin la subiect, dar când un necunoscut, (un nimeni pentru mine), mă atacă total neelegant, nu am cum să tac. Să întreb şi eu:ce părere aveţi despre cum suntem trataţi? Să întreb şi eu unde-s cronicile la Deep Purple, în afară de cea redactată de domnişoara Andreea F., (angajată la Emagic) şi trimisă tuturor?
În prea multe filme americane apare replica „it’ s just pathetic” aşa că-l înţeleg pe G.J. că nu ştia ce să-mi spună. Dacă se abţinea, era „just normal”!

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here