Gabriel Bebeșelea: „Pentru a ne păstra sănătatea culturală, e important să nu mai oprim evenimentele”

Interviu realizat de Judy Florescu

martie 10, 2021

295

Dorința artiștilor de a nu pierde contactul cu scena și cu publicul a putut fi remarcată mai ales în această criză de 1 an de zile – de la proiectele online, la susținerea spectacolelor în aer liber până la reîntoarcerea în sălile de spectacole, cu măsuri de siguranță sanitară.

În pofida fricii inoculate de a fi împreună cu alți oameni în același timp și spațiu, nevoia de a asista la creația vie a devenit darul absolut și rar pentru orice iubitor de cultură.

În datele de 4 și 5 martie spectatorii au epuizat biletele disponibile pe timp de pandemie în sala mare a Ateneului pentru a asculta Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu” condusă de Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu” din stagiunea 2020/21.

Programul concertului a fost alcătuit din Uvertura operei La clemenza di Tito, KV621 de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul nr. 1, în do minor, pentru pian (solo: Simon Trpceski, Macedonia) şi orchestră de coarde, op. 33 de Dmitri Şostakovici – solo trompetă: Gabriel Gyarmati, și din Simfonia nr. 100, în sol major, Militara de Joseph Haydn.

Vă invităm să citiți câteva pasaje din interviul cu Gabriel Bebeșelea realizat de Judy Florescu, jurnalist independent, video-editor și fondator al platformei culturale Verbs describe us #culturacastildeviață #artgoeson.

Restricționarea accesului publicului la cultură

Instituțiile de cultură se închid primele și se deschid ultimele, iar acest fapt demonstrează interesul orânduirii asupra a ceea ce se întâmplă în plan cultural.

Dacă la începutul pandemiei Germania a anunțat – cultura e un domeniu de interes național, în multe țări, nu doar în România s-a observat că nu este așa. Ne aflăm exact la un an după ce a început toată nebunia aceasta. Știm mult mai multe lucruri despre cum putem să ne ferim, cum putem păstra integritatea sănătății celor de pe scenă și a celor din sală.

Neesențialitatea actului cultural pe scara profesiilor

Autoritățile din majoritatea țărilor consideră cultura ca fiind un domeniu neesențial, și atunci este primul domeniu care este închis, sacrificat și lăsat într-un fel să moară.

Noi, artiștii trebuie să ne luptăm și să ne zbatem să arătăm că suntem încă relevanți în epoca aceasta. Relevanța pe care o avem noi cred că e demonstrată de faptul că publicul e foarte dornic să revină în sălile de concert, chiar dacă sunt puse foarte puține bilete în vânzare, ele se vând absolut imediat.

Rațiunea de a continua să mergi la spectacole

Am ajuns tot mai mult să cred că publicul vine de fapt la concert ca într-un sanctuar, vine să uite de cotidian, de probleme. Atunci când pășește în sala de concert, lasă la ușă tot bagajul cu care a venit acolo.

Publicul care vine într-o sală de teatru sau de concerte, e cel mai educat și e cu siguranță cel care ține cel mai mult la reguli. În primul rând, pentru că e destul de educat și de civilizat ca să respecte locul în care a pășit și să-și respecte aproapele, și în al doilea rând pentru că își dă seama de gravitatea situației.

Menirea artistului față de public

Dacă noi ca muzicieni suntem destul de responsabili cu muzica pe care o interpretăm și respectuoși atât față de compozitor, cât și față de public, atunci ne îndeplinim misiunea doar dacă spectatorul respectiv a uitat de toate problemele timp de o oră două cât durează concertul respectiv, altfel s-ar putea să ne fi ratat misiunea din seara aceea.

Pentru a ne păstra sănătatea culturală, e important să nu mai oprim evenimentele. Pe măsură ce suntem mai implicați și demonstrăm sinceritate în ceea ce interpretăm, cu atât publicul o să fie mai transpus.