GALA OVO MUSIC ediția I – „Șlagărele noastre toate” – Sala Palatului, 30.11.2011

0
30

Angela Similea la Gala OvoMusic
Angela Similea la Gala OvoMusic

Cronică de Emilia
De când am aflat prima dată de această gală, nu am putut să nu mă gândesc că 30 noiembrie este închidere de lună, așa că am mari șanse să nu ajung la timp… mi-am luat bilet astfel poziționat încât să nu deranjez prea multă lume cu întârzierea mea și m-am gândit că poate nu ratez chiar ce îmi place cel mai mult… Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, mi-au ieșit calculele doar parțial… am deranjat un domn care se așezase pe locul meu văzând că a rămas liber 20 minute și am ratat exact acordarea trofeului Ovo Music Angelei Similea și duetul „De dragul tău”, intrând în sală exact atunci când Angela Similea ieșea de pe scenă (din fericire, am găsit înregistrat pe youtube tot ce am ratat la fața locului)
Prima artistă pe care am văzut-o a fost Luminița Anghel (despre care nu știam că va deveni mamă luna aceasta – dacă nu mă uit la tv, așa îmi trebuie), care a interpretat două piese, „Rugă pentru părinți” (versuri Adrian Păunescu, muzică Ștefan Hrușcă) și „Mi-e frică”. A urmat Adrian Enache, cu o singură piesă (probabil spre regretul fanilor… de altfel, o să revin la final la acest subiect – de ce unii artiști una, alții două?), „O singură noapte” (pe versuri de Zoia Alecu).
Următoarea prezență, aș spune în cea mai reușită rochie a serii (și culoarea fix pe gustul meu, și modelul avantajos pentru a pune în lumină silueta de invidiat), a fost Anastasia Lazariuc – din fericire (pentru mine) cu 2 piese – „Nu-mi pare rău” și „De ce”. Dacă aveam cumva senzația că sunt cât de cât la curent cu albumele scoase de casa de producție Ovo Music, am avut ocazia să remarc la următoarea artistă că nu studiasem suficient afișul și siteul http://www.ovomusic.ro, deoarece nu auzisem de Irina Soroiu (se pare că nici prea mulți alții, deoarece am încercat să caut acum ceva pe youtube sau trilulilu și mi-a fost imposibil să găsesc măcar o piesă), care a interpretat o piesă de pe albumul „O parte din sufletul meu” (nu am reținut titlul piesei, am reținut doar prezentarea făcută de Octavian Ursulescu, și anume că doamna nu a mai cântat pe scena Sălii Palatului din 1985), lansat vara aceasta la Deva (probabil de aceea nu știam chiar nimic).
Nici pe următorul artist nu îl mai văzusem în vreun spectacol, dar măcar știam că are un album editat de Ovo Music – Marian Spânoche, cu o piesă compusă de Ovidiu Komornyik, „Ochii tăi vorbesc“ (de pe albumul „O viață în cântec”). Imediat după, o altă rochie frumoasă (a doua a serii? la cât de mulți artiști au fost pe scenă, am avut tentația de a realiza și un top personal al vestimentațiilor văzute) și o doamnă la fel, Lucia Bubulac, și a sa piesă (care mie mi se pare cu text autobiografic), „Doi trecători”.
Au urmat: Marcel Pavel (cu 2 piese, „Doar pentru tine” și „Frumoasa mea”), Oana Sîrbu (o singură piesă, „Te iubeam”, compusă de Virgil Popescu, căruia i-a adresat mulțumiri inclusiv pentru colaborarea de la cel mai recent album al său), Rozalina (Buldumea, sau Xena, dacă e să fiu puțin malițioasă, având în vedere vestimentația care mi s-a părut că a făcut notă discordantă cu tot ce am mai văzut miercuri seară pe scenă), din fericire (pentru mine) cu o singură piesă („Pentru tine”).
Primul refren la care publicul s-a auzit foarte bine (sala a fost arhiplină, am uitat să menționez) a fost binecunoscutul „Hai, vino iar în gara noastră mică”, Gabriel Dorobanțu având un succes asemănător și cu cea de-a doua melodie interpretată, „O singură iubire”. A urmat din nou o premieră pentru mine, Flavia Stoica (sau Albă ca Zăpada, pentru a continua analogiile vestimentare), cu piesa „Stai, nu pleca”. Și încă o artistă pe care o văd pentru prima dată live, dar cred că o știu de când eram mică, Alina Mavrodin, cu o piesă ritmată, „E la modă dragostea” (de pe albumul „Povești de dragoste”).
Adrian Daminescu a reușit să capteze atenția publicului (și participarea, la a doua piesă) cu 2 melodii, „De aceea te iubesc” și „Și m-am îndrăgostit de tine”. Imediat după el și-a făcut apariția Zoia Alecu, cu numai o piesă ([nou37.gif]) „Vino aici”, de pe albumul cu același titlu, apărut în 2007. În continuare, Carmen Trandafir a ales să interpreteze o piesă a trupei Compact, „Când mă gândesc la tine”.
Încă un șlagăr cântat aproape integral de public, „Strada Speranței” (melodie lansată în 1983) și Corina Chiriac, care mă suprinde întotdeauna plăcut la capitolul energie… a doua piesă aleasă a fost „Toarnă, Marine, un pahar”, adaptată la primul vers „Toarnă, Ovidiu, un pahar”.
Revenind puțin la timpul alocat fiecărui artist (1 sau 2 piese), pentru următorul artist prezent pe scenă am ajuns la următoarea concluzie (în glumă, bineînțeles, pentru că îl admir foarte mult) – a avut timp alocat pentru 2 melodii, dar a cântat una și a vorbit în timpul aferent celeilalte… dacă nu v-ați dat seama este vorba despre Florin Piersic – piesa interpretată a fost „Pe cărările vieții” (compoziție Dan Iagnov, versuri Andreea Andrei).
Am omis să vă spun și că fiecare din artiștii prezenți pe scenă a primit un trofeu din cristal, inscripționat cu coperta CD-ului său (sau celui mai recent dintre CD-urile sale) editat de Ovo Music și un buchet de flori. A urmat decernarea a două trofee in memoriam, pentru Mădălina Manole și Laura Stoica, trofee primite de fostul impresar al Mădălinei Manole (Florin Apostol) și de fratele Laurei Stoica.
Pentru că deja mi se pare că am scris prea mult, încerc să mai scurtez… următorii artiști care au încântat publicul au fost: Silvia Dumitrescu (care pentru prima dată de câte ori am văzut-o mi-a plăcut cum era îmbrăcată – poate pentru că era în nuanțe de verde?), duetul Emilia Dițu și Mihai Dinescu, cu o compoziție marca Ovidiu Komornyik, „Lasă-mi iubirea”, Florin Mureșan(„Iubesc pe altcineva”), Cornel Verban (însoțit de 2 domnișoare în backing, al căror rol nu l-am înțeles în momentul în care cânți cu negativ, dar poate am eu idei fixe) și „Mai dă-mi o zi din viața ta”, Gina Pop (într-o rochie cam sumară – uitasem de ea acum jumătate de pagină când spuneam că Rozalina a fost singura neîncadrată în peisajul vestimentar) cu piesa „Anii”.
O prezență care mi-a plăcut poate cel mai mult din tot spectacolul (deși încă nu m-am lămurit de ce, pur și simplu fără un motiv anume), Sanda Ladoși, care a alternat o piesă lentă („Când vine seara”) cu una foarte ritmată („Khalini”). Și din nou o rochie foarte elegantă și o siluetă de invidiat, Ileana Șipoteanu și o compoziție Dumitru Lupu.
Mihai Constantinescu a ales să interpreteze două șlagăre foarte bine cunoscute de public și cred că a avut cea mai bună participare a publicului din toată seara, toată lumea a cântat „Sus în deal” și „O lume minunată” (chiar dacă cea de-a doua melodie a fost prezentată într-o orchestrație nouă), iar la final publicul a cântat fără acompaniament refrenul celei din urmă piese. Din nou o compoziție Dumitru Lupu (pe versuri de Viorela Filip) a fost adusă în fața publicului de Daniel Iordăchioaie, „Mă întorc la tine iar și iar, mare albastră”.
Carmen Rădulescu a interpretat 2 piese, ambele prezente pe albumul „Poate”, una mai recentă, compusă de Ovidiu Komornyik, „Păstrează-mi inima”, cea de-a doua foarte bine cunoscută de public, „Nu știu”, la finalul căreia (precizând că nu încearcă să îl copieze pe Mihai Constantinescu) a lăsat publicul să cânte un refren întreg (și zic eu că acesta s-a descurcat foarte bine, impresionând-o aproape până la lacrimi pe artistă).
A urmat surpriza serii, care nu era prezentă pe afiș (dar de care eu aflasem de vineri din emisiune), Gabriel Cotabiță, după care mebrii OK Band și-au făcut apariția pe scenă pentru a o acompania pe Angela Similea la piesa „Un albastru infinit”. Apoi și organizatorul serii (Felicitări, Ovidiu Komornyik, pentru acest eveniment de amploare, care sper să se repete anual) a interpretat o piesă, „Maria, Maria”, a mai fost acordat un trofeu, doamnei Florentina Satmari, care a semnat regia acestui spectacol, seara încheindu-se (simetric) cu un duet Angela Similea – Ovidiu Komornyik, „Privește cerul”.
În loc de concluzie, o să încerc să menționez câteva plusuri și minusuri (opinii personale, pentru că sunt perfect conștientă de maxima latinească „De gustibus non disputandum”):
– Plusuri: numărul mare de artiști prezenți, publicul foarte numeros, durata spectacolului
– Minusuri: același număr mare de artiști și timpul alocat fiecăruia dintre ei (personal preferam să ascult 3 piese în interpretarea unora dintre cei prezenți, decât piesa Rozalinei sau încă 2-3 exemple, dar cu siguranță alții preferau altceva, așa că per total se compensează), folosirea negativului (și în câteva cazuri aș zice chiar a pozitivului) – ar fi frumos ca la o ediție viitoare toți artiștii să cânte acompaniați de band, absența din spectacol a uneia dintre artistele care apăreau pe afiș (și nici nu am auzit să se menționeze ceva că nu va mai fi, dar poate nu am fost eu atentă – mă gândesc că la fel cum probabil au existat fani Cotabiță care și-au cumpărat bilete după ce au aflat că artistul preferat va participa la eveniment, probabil erau în sală și persoane care veniseră pentru a o vedea pe Dida Drăgan – sau poate am eu o problemă cu cititul prea atent al afișelor).
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here