EXCLUSIVITATI

SMOKIE LA SALA PALATULUI (2.03.2013)

aprilie 24, 2013

Articol de Iulia Radu
Sunt la a treia întâlnire cu trupa Smokie. Şi m-aş mai duce să-i văd în concert dacă se vor mai ivi ocazii. De ce? Păi, este foarte simplu! În primul rând pentru atmosfera deosebită din sală. Apoi pentru că ştiu foarte multe piese din repertoriul lor (e greu să rezişti unei formaţii care are cel puţin 20 de hituri la activ). Şi de data aceasta a fost sala plină! Aproximativ 4.000 de oameni au cântat, au dansat şi au cerut cu insistenţă la bis (a se citi scandat) piesa „Alice”.
Am ajuns la Sala Palatului puţin mai devreme (înainte de concert am avut privilegiul de a-i lua un interviu basistului de la Smokie, Terry Uttley – veţi citi interviul îndată), aşa că am avut timp suficient pentru a sta de vorbă şi cu câţiva dintre spectatori. Am vrut să aflu ce îi leagă de Smokie, care sunt piesele preferate… în trecut am tot auzit păreri ale unor oameni „avizaţi” care jurau că nu înţeleg de ce se tot duc românii să vadă trupe gen Smokie care vin aproape în fiecare an în ţara noastră. Iată ce am aflat de la spectatori:
Ana Reluş (43 de ani, Cluj): „Cred că îi văd a… 6-a sau a 7-a oară… nu mai ştiu. Şi acum am venit special pentru concert. Am dansat pe muzica lor în tinereţe!! Toate amintirile mele cele mai frumoase se leagă de câte o piesă de la Smokie. Preferatele mele sunt „Lay back in the arms of someoane you need”, „Living next door to Alice”, „Oh, Carol”, „I’ll meet you at midnight”… Dumnezeule, pot să o ţin aşa până mâine dimineaţă! Acest concert este cel mai frumos mărţişor pentru mine”.
Andreea Constantin (33 de ani, Bucureşti): „I-am văzut de vreo 4 ori. Am ratat concertul cu orchestră de la Bucureşti şi mi-a părut foarte rău. Mă bucur însă că am ocazia să recuperez acum. Toate piesele lor îmi plac!! Fără excepţie! Poate preferata mea este „If you think you know how to love me”… E piesa care a marcat împăcarea cu actualul meu iubit”.
Georgiana Rădulescu (49 de ani, Bucureşti): „Am regretat plecarea lui Chris Norman din trupă şi chiar am jurat că nu voi mai asculta Smokie vreodată, dar apoi… au tot venit la Bucureşti şi… pur şi simplu nu pot să rezist, nu pot să stau acasă. Au melodie, au piese! Vreau să uit de mine în seara asta şi să dansez până rup pantofii. Nu am multe motive de bucurie, aşa că merit şi eu măcar o dată pe an să mă simt bine”.
Anton Pricop (52 de ani, Bucureşti): „”Needles and pins” este preferata mea. Îmi place şi coverul făcut de ei pentru piesa „Have you ever seen the rain”. Ce să vă mai spun?! „Don’t play your rock n roll to me”, „If you think you know how to love me”, „Mexican girl”, „Lay back in the arms of someone you need”, „I’ll meet you at midnight”, „Living next door to Alice”, „Oh, Carol”, sunt doar câteva care-mi vin în minte acum. Sunt foarte melodioşi şi dansabili. Este o trupă foarte bună”.
Simţeai entuziasmul încă de pe hol. Oamenii se grăbeau să-şi lase lucrurile la garderobă şi rememorau momente plăcute. „Ţii minte când am fost la Mariana, la ziua ei de naştere… ce-am mai dansat atunci pe muzica lor…”, spunea o doamnă prietenei ei.
Concertul a fost deschis de trupa Riff, cu un recital de 30 de minute, foarte bine primit de spectatori. Luminile au rămas stinse în sală cât a durat pauza dintre recitaluri.
La 19.50 (chiar m-a mirat ora, puteam să jur că va începe la 20.00) şi-a făcut apariţia pe scenă Alexander Philarmonic Orchestra (condusa de dirijorul Marius Hristescu), iar la scurtă vreme li s-au alăturat şi Mike Craft (solist vocal), Terry Uttley (bas), Martin Bullard (clape), Mick McConnell (chitară solo) şi Steve Pinnell (baterie).
A fost exact aşa cum mi-am amintit de la vizitele precedente. Sala a aplaudat şi a cântat aproape toate piesele (mai puţin pe cele două incluse pe albumul Take A Minute din 2010). La piesa Lay Back In The Arms Of Someone spectatorii au prins mai mult curaj şi le-am auzit vocile mai clar. A urmat Mexican Girl spre bucuria celor aflaţi în sală.
Mike a comunicat în permanenţă cu publicul. Din când în când a mai intervenit şi Terry. “Vom cânta o piesă fără de care nu am fi fost astăzi în România, a fost primul nostrum hit”. Şi a urmat If You Think You Know How To Love Me. Sala s-a transformat brusc într-o mare de luminiţe (Steve Pinnell a dat tonul cocoţându-se pe baterie cu două două brichete aprinse în mâini). În jurul meu cuplurile dansau şi îşi fredonau la ureche piesa. Atmosfera romantică s-a păstrat şi la Will You Still Love Me Tomorrow, un cover după Carole King. Mike şi Terry l-au invitat la microfon şi pe Steve Pinnell (zis şi “The Animal”) şi au fost acompaniaţi doar de Martin Bullard la keyboards. Momentul romantic s-a încheiat cu Baby, It’s You.
„Acum ştim că puteţi cânta, dar hai să vedem dacă ştiţi să şi dansaţi”, ne-a spus Mike. Şi de aici a început nebunia! Don’t Play Your Rock n Roll To Me, I’ll Meet You At Midnight, Oh, Carol, Needles And Pins, Have You Ever Seen The Rain şi, bineînţeles, Living Next Door To Alice au ridicat spectatorii în picioare. S-a dansat mai ceva ca la discotecă. Fie că era vorba despre puşti sau oameni trecuţi de prima tinereţe. Din când în când Mike ne spunea: „Să nu vă aşezaţi! Dacă o faceţi vă scot din sală”, dar oricum nimeni nu dorea să se aşeze!
S-ai lăsat puţin aşteptaţi la bis, iar Mike a început să cânte încă din culise primele acorduri ale piesei Have You Ever Seen The Rain prelungind puţin aşteptarea oamenilor. Reacţia, însă, a fost pe măsură! Oamenii au cântat-o cap coadă alături de artişti!
„Gata, e târziu! Părinţii noştri ne-au spus să fim în pat înainte de ora 22.00”, a glumit Mike. Răspunsul sălii a venit prompt: „Alice! Alice! Alice!” se scanda din toate părţile. Evident, seara s-a încheiat cu Living Next Door To Alice. La jumătatea piesei, au fost prezenţaţi membri formaţiei şi orchestra. „Acum vom relua această piesă stupidă… care s-a vândut în peste 20 de milioane de copii… Ce-mi plac piesele stupide!”, a zis Terry cu umor şi au reluat piesa de la refren alături de spectatori.
Am plecat de la Sala Palatului încărcată cu energie pozitivă şi cu un mare zâmbet pe faţă. Mulţumesc Smokie pentru un show pe cinste!