GÂNDURI DE BUNIC 2.02.

februarie 2, 2023

1263

Nu prea dau din casă (așa e vorba, nu?) dar când o fac, am cel puțin un argument personal: să rămână câte ceva după mine, pentru o eventuală carte. Zilele trecute am primit un plic din Suedia care m-a emoționat. Doar sora mea îmi mai trimitea felicitări de An Nou, sau zi de naștere.De data asta mi-au scris fiul meu, soția lui și cei doi nepoți, Noah și Adele. O premieră absolută. Fiecare cum a putut. Estetic, Isabelle este singura care e la cote remarcabile. Ea e psiholog.

Andrei are un scris de medic, pentru că asta și este. Eu scriu mai puțin lizibil și-mi este puțin jenă. Sigur, efectele scrisului pe telefon și computer se simt la toată lumea. Cei mici nu știu limba română, Noah e în primul an de școală, dar s-a străduit, iar pe mine m-a dat gata. Adele are 4 ani și 4 luni. Cu vârsta, veți vedea că nu exagerez, trăirile sunt mai intense, fiind generate de stimuli, adesea, minori. Nu știu când voi ajunge să-i vizitez, dar e clar că voi face tot posibilul să reușesc. Este cel mai frumos cadou primit de mine în ultimii ani și am vrut să-l aflați și voi, riscând să vă fac să zâmbiți amuzați. Sau nu.