ÎN SFÂRŞIT KNOPFLER (25 aprilie 2013)

Cronică de Andrei Partoş
 

Figura pe lista mea de „must”, aşa că m-am bucurat mult pentru şansa oferită de Laura Coroianu (Emagic). Mulţumesc şi de aici! E greu să ajungi la un concert sold-out şi satisfacţia e cu atât mai mare când poţi merge în doi, Juniorul fiind pe mâini bune, adică ale mătuşii Diana.
Fac parte dintre cei care au difuzat foarte mult Dire Straits de-a lungul deceniilor. Nu se putea fără „Sultans Of Swing”, „Walk Of Life”, „Your Latest Trick” sau „So Far Away” nici la RVCostineşti, dar nici la discoteca Vox Maris. Cariera solistică a lui Mark Knopfler a devenit atractivă după 2000. Am adunat cam toate albumele lui. Am şi motive personale. Suntem născuţi în acelaşi an, în aceiaşi zodie, provine dintr-un tată care a emigrat din Ungaria în Scoţia (al meu a venit din Ungaria în România şi asta-mi permite să vă cunosc!). Desigur multă lume se aştepta la un repertoriu dominant Dire Straits, dar n-a fost aşa. E logic să-şi promoveze primul său dublu album, lansat anul trecut, „Privateering”. În sală erau mai puţini cei care-i cunoşteau piesele din cariera solistică, dar reacţiile au fost generoase. Unii se mai grăbeau cu aplauzele înaintea terminării unor piese…
 
* A fost o mică întârziere, de vreo 10-15 minute, faţă de ora anunţată. Sală arhiplină, multe figuri cunoscute. Medie de vârstă destul de… matură! Un announcer cu haină în culorile britanice a apărut pe scenă şi a introdus grupul. Mă aşteptam ca la apariţia lui Knopfler să ne ridicăm toţi în picioare, dar n-a fost aşa. La Nana Mouskouri s-a întâmplat, acum nu. Primele două piese au sunat bine dar microfonul de voce s-a reglat din mers. Au fost „What It Is” din 2000 şi apoi piese de pe noul produs, „Corned Beef City” şi „Privateering”. Sunet foarte plăcut, volumul impecabil, potrivit genului muzical abordat. Se putea dialoga lejer cu cineva de lângă tine (de exemplu la Slash făceai un efort considerabil, dar fiecare stil cu decibelii corespunzători). Sonorităţi celtice, mediavale, irlandeze realizate cu instrumente adecvate de cei 7 oameni aflaţi alături de Knopfler. Cu excepţia bateristului, absolut toţi au cântat la cel puţin 2-3 instrumente.Knopfler schimba constant chitarele. Părea de un calm imperturbabil. Nici nu ştiu dacă a băut apă pe scenă. A patra piesă a fost „Father and Son”, o instrumentală extrem de sensibilă de pe „Screenplaying” din 1993. Am aflat că n-a mai cântat-o live din 1996. Prima piesă Dire Strais a venit destul de târziu şi a fost „Romeo and Juliet”. A urmat superhitul „Sultans Of Swing” (1978) abordat cu oarecare reţinere. E clar că omul e sătul după 35 de ani de cântat această piesă. L-am văzut pe DVD şi în alte ocazii şi tot variante uşor expediate a oferit. Chiar mai scurte decât la Bucureşti. Un singur om era în picioare în mijlocul sălii, cel puţin la parter… Despre cum cântă vocal Knopfler nu pot spune multe. N-a fost niciodată un punct forte pentru el. La piesele acustice se înţelegea tot textul, la celelalte mai puţin. Aveam senzaţia că pendulează între Dylan şi Cohen la acest capitol. N-a prea vorbit cu noi. Nici nu e genul. Şi-a exprimat mulţumirea că în sfârşit a ajuns şi aici. Au mai fost câteva mici politeţuri. A omis să-şi prezinte colegii de grup, care meritau aplauze individuale, dar poate era deja obosit. Oricum o astfel de omisiune n-am prea întâlnit. Nici la Knopfler în diverse înregistrări!
 
„Speedway at Nazareth” e o piesă antrenantă, extrasă tot de pe al doilea album solo, „Sailing To Philadelphia”, a urmat „Telegraph Road” şi gata. A fost şi bis-ul programat, care era cerut de absolut toată lumea în picioare. Speram să fie „Walk Of Life” la bis, dar a fost „Brothers în Arms” (1985) şi „Going Home” (din coloana sonoră a filmului „Local Hero” din 1983). Piesa orchestrală, liniştitoare anunţa un final ferm, fără dubii. Artiştii ne-au salutat şi au plecat. Trebuie să ne obişnuim şi cu diferenţele de temperament şi abordare a publicului din partea marilor staruri pop-rock . O astfel de întâlnire cu adevăraţii profesionişti n-o uiţi! Am observat că pupitrul de mixaj nu era în locul obişnuit, în faţa lojei principale, ci lateral, pentru a nu ocupa locurile alocate publicului. Se vede aşa ceva foarte rar.
Am întâlnit şi persoane cunoscute ca Mircea Baniciu, Carmen Bunaciu (mulţumim pentru fotografii!), Ştefan Bănică, Berti Barbera, Marius Tucă, Nicu Alifantis, Tudor Chirilă, Eugen Caminschi, Puiu Creţu, Ştefan Tivodar, Minel Stoica, Dorian Ciubuc, colegii de la R.R.A. Ştefan Naftanailă, Liviu Zamora şi cu siguranţă mulţi alţii, pe care nu i-am zărit. Lumea n-a ieşit ţopâind, dar mulţumirea şi bucuria se citea pe feţele tuturor .
P.S. 1
La final am fost abordat de oameni fericiţi, ascultători ai emisiunii, fapt care m-a emoţionat.
P.S.2
Componenţa:
Michael Brendan McGoldrick ( Irish flute & tin whistle şi uilleann pipes)
GLENN ARLANN WORF (bas si contrabas)
Ian Vaughan Thomas (baterie)
RICHARD BENNETT (chitara, bouzouki, tiple)
James William COX (pian, keyboards, acordeon ş.a.)
GUY EDWARD FLETCHER (keyboards, sintetizator, chitară, backing vocals))
John McCusker (mandolina, vioara, sitar ş.a. )
P.S.3 Să le explice cineva celor care vând obiecte legate de evenimente de acest gen că preţurile trebuie adaptate ţării şi puterii de cumpărare. Nu poţi cere pentru o cană 400.000, iar pe tricou 1.500.000 când aceleaşi obiecte costau mai puţin în urmă 2-3 ani. Dacă o amintire e peste preţul unui bilet, atunci ceva nu-i în regulă. Dacă ar fi mai pragmatici producătorii de acest gen de merchandise ar vinde tot şi ar ieşi în cîştig!
SETLIST:
• What It Is
• Corned Beef City
• Privateering
• Father and Son
• Hill Farmer’s Blues
• Yon Two Crows
• I Used to Could
• Romeo and Juliet
(Dire Straits song)
• Sultans of Swing
(Dire Straits song)
• Song for Sonny Liston
• Haul Away
• Marbletown
• Speedway at Nazareth
• Telegraph Road
(Dire Straits song)
• Encore:
• Brothers in Arms
(Dire Straits song)
• Going Home: Theme from Local Hero
 
Cronică semnată de Ştefana puteţi citi aici:
http://www.andreipartos.ro/phpBB3/viewtopic.php?f=52&t=168&p=87079#p87079