Interviu cu Tom Jones: „Mr Loverman ascultă și Nine Inch Nails” (1996)

Articol publicat în Vox Pop Rock nr 6-7/1996

februarie 12, 2019

330

Articol publicat în Vox Pop Rock nr 6-7/1996

La aparția albumului „The Lead And How To Swing It” (pe care figurează și hitul „If I Only Knew”) mai mulți ziariști au încercat să-l prindă pe Tom Jones. Puțini au reușit. Unul dintre fericiți a fost Valerie Coroller de la revista franceză Rock & Folk. În numărul din ianuarie 1995 a apărut un interviu din care am selecționat pentru voi câteva idei interesante.

Înregistrând un album tehno-dance, nu vă este teamă că veți fi privit ca un bătrân crooner care încearcă să prindă moda din urmă?

Eu nu încerc nici să urmăresc, nici să prind moda din urmă. Sunt așa cum sunt și fac ceea ce simt. După Kiss, voiam să păstrez maniera de a cânta, dar cu un sunet puțin mai dur care să fie cu adevărat din zilele noastre. Din 1987 încerc să explic asta unei case de discuri. Oamenii nu au decât de ascultat acest album pentru a înțelege că eu nu fac ceea ce face Madonna, că nu este o copie după ceea ce ar trebui să fie, că sună bine și că sunt eu. OK, am 54 de ani, nu mi-e rușine, sunt mai degrabă mândru pentru că am ajuns aici. Dar știți de ce? Datorită VOCII mele.

Ce ați făcut pentru a vă păstra vocea timp de 30 de ani?

Nu urmez niciun regim special. Dorm, beau multă apă. Trucul cel mai important este umezirea corzilor vocale. Nu mai fumez de prin anii 60 pentru că am avut probleme cu tensiunea.

Pentru albumul „The Lead And How To Swing It”, pe ce criterii ați ales producătorii?

Am vrut să lucrez cu cei mai buni producători disponibili. Mă gândeam de multă vreme la Trevor, dar el nu a avut timp să facă tot albumul, a făcut doar cântecul If I Only Knew. De aici a plecat ideea de a lucra cu mai mulți producători. De exemplu, pentru Something For Your Head am apelat la Teddy Riley pe care l-am apreciat pentru ceea ce a făcut cu Bobby Brown și Michael Jackson. I-a plăcut feeling-ul foarte negru al acestei piese, i-a plăcut vocea mea pe care o știa de mic copil, pentru că mama lui era una dintre admiratoarele mele. Pentru a lucra cu Flood și Alan, noua mea casă de discuri, Interscope, mi-a dat să ascult discurile cu Nine Inch Nails întrebându-mă care este părerea mea. Am spus imediat că sound-ul îmi place.

Și de atunci îi ascultați zilnic?

Ei, nu chiar în fiecare zi. Depinde de starea de spirit în care sunt.

V-ați definit un tip viril, dar ce înseamnă de fapt asta?

Este acea persoană conștientă de sex și sexualitate, care are întotdeauna ochii deschiși (cu privire libidinoasă) și care apreciază femeia din fața sa.

Care este amintirea cea ma frumoasă pe care o aveți în legătură cu Las Vegas?

Aceea de a fi fost contemporan cu Elvis Presley. De fiecare dată când vine vorba de acea perioadă, oamenii spun: „Oh, Las Vegas cu toate fetele acelea!”. Să ne înțelegem bine: niciodată, nici Elvis și nici eu n-am cântat înconjurați de fete. Noi eram pe scenă și cântam ca și cum am fi fost oriunde în altă parte.

Dar de prima întâlnire cu Elvis vă mai amintiți?

Evident! Era în 1965 la Hollywood. Era primul meu an de succes. Eram în studiourile Paramount pentru discutii asupra unui cântec pentru un film. Elvis turna o cascadorie cu niște elicoptere false. Numele filmului în care juca el nu mi-l amintesc. Cineva a venit să-mi spună că Elvis vrea să mă cunoască. Am strigat: Dumnezeule!! Eu eram un adolescent al anilor 50 și în acei ani Elvis era ceea ce au fost Beatles în anii 60. Elvis s-a apropiat de mine cântând With These Hands, o baladă de pe albumul meu! Nu-mi venea să cred și m-am oprit spunându-mi: „Este chiar Elvis care cântă piesa mea”. Mi-a spus că își cumpărase primele single-uri și albumul și m-a întrebat: „Cum faci să cânți așa?”. I-am spus că în mare parte este vina lui pentru că în anii 50 îl ascultasem neîncetat atât pe el cât și pe Jerry Lee Lewis, Little Richard, Chuck Berry, Fats Domino… Elvis mi-a spus: „Bine dar tu vii din sudul Statelor Unite, nu din Țara Galilor!”. I-am răspuns că ascultam radio. A simțit că aveam un punct comun: dragostea pentru muzica neagră. Lui Elvis îi plăcea în mod special gospel și după spectacolele noastre, ne întorceam în apartament și cântam gospel toată noaptea. Iată ce prefera el mai presus de toate.

Este adevărat că nu v-ați dat niciodată seama că se droga?

Da… dar nu eram chiar neștiutor în acest domeniu. Într-o zi când trupa The Beatles a anunțat că se destramă, el m-a întrebat: „De ce se opresc când sunt în plină glorie?”. I-am explicat că s-au schimbat, că au descoperit trucuri noi, cum ar fi Katmandou, Krishna, LSD. Elvis m-a întrebat: „Și tu chiar nu iei droguri pentru a fi în formă?”. I-am explicat că motivul pentru care sunt în formă, este tocmai faptul că nu iau.

Niciodată, niciodată?

O singură dată. Era în vremea lui It’s Not Unusual (1964) și aveam multe concerte și emisiuni televizate încât nu mai aveam timp să dorm. Un tip m-a îndemnat să iau că îmi va fi mai bine. Am încercat dar nu mai puteam să dorm deloc! Devenise coșmar. M-am oprit după o săptămână. Dar de atunci, n-am mai luat nimic, n-am fumat nici măcar o doză pentru că n-am mai vrut.

Vă place berea?

Când sunt în Anglia, da. Dacă nu, beau șampanie. La masă îmi place să beau vin: alb la început și roșu la friptură. Un coniac mic la sfârșit și dacă seara continuă, șampanie. În ordine, astea sunt drogurile mele. Revenind la Elvis, când i-am mărturisit că nu i-au nimic, mi-a spus: „Eu le-am încercat pe toate”. Eram în apartamentul lui și a dispărut pentru puțin timp în dormitor. Când a revenit era mai vioi dar știam că nu era datorită alcoolului pentru că nu bea. Nu-i plăcea. Altădată, în timpul unei petreceri de la casa lui din Los Angeles, cineva m-a întrebat: „Ce părere ai de Elvis care fumează țigări din acelea?”. I-am spus că nu l-am văzut niciodată fumând iarbă. Tipul mi-a aruncat-o: „Ei bine, eu l-am văzut, le rula una după alta”. Dar, jur că în fața mea, Elvis nu a luat niciodată nimic. Poate că îi era rușine.

Dar despre duetul cu Janis Joplin nu spuneți nimic?

Pe vremea aceea aveam un show la televiziune. Se numea This Is Tom Jones. Adeseori filmam la Londra sau la Los Angeles. Aici am întâlnit-o pe Janis. Pe platoul de filmare, ea m-a atacat: „Ei, ce facem?”. I-am răspuns că din punctul meu de vedere, orice. Să aleagă ea. Și ea a ales un nenorocit de screaming rock’n’roll în genul lui Little Richard. Evident, am uitat titlul. După ce am înregistrat o bucată, Janis mi-a zis: „tu chiar știi să cânți”.

Când Charles Manson v-a trecut pe lista vedetelor ce trebuiau eliminate, v-a fost frică?

Bineînțeles, dar privind în urmă pentru că atunci când lista a fost publicată, el era după gratii. Manson era un textier ratat și cred că funcționa precum individul care l-a ucis pe John Lennon: dacă îl elimini pe X, îi poți lua locul. Am avut succes, așa că Manson a adăugat numele meu alături de cele ale lui Frank Sinatra, Liz Taylor, Richard Burton, Steve McQueen…

Reminder!

Tom Jones revine în România. Pe 26 iunie, artistul va susține un concert la Sala Polivalentă din Cluj Napoca. Evenimentul este organizat de Emagic. Bilete găsiți aici (click).