Mălina Mîndruțescu: De ce nu plătesc românii pentru muzică

Articol prelut de Mălina Mîndruțescu publica pe site-ul Panorama

0
168

Mălina Mîndruțescu: De ce nu plătesc românii pentru muzicăDeși sună cel mai bine live, în fața unei scene, pandemia a forțat industria muzicală globală să se reinventeze. S-a pierdut categoric pe partea de evenimente, dar s-a investit – și câștigat – masiv în streaming, iar experiențele s-au mutat în online. Totuși, deși la nivel mondial a înregistrat al șaselea an consecutiv de creștere, piața de muzică din România se zbate să trăiască. 

De ce?

Pentru că românii nu sunt obișnuiți să plătească pentru muzică. 

(…)

În 2015, Eurostat plasa România pe ultimul loc la cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor care aveau ca scop recreerea, cultura și religia: 97 de euro.

Suntem printre ultimii și când vine vorba strict de cheltuieli pe bunuri și servicii culturale: în timp ce media UE este de 8.5% din venituri per gospodărie, România cheltuie doar 5.8%, conform unui alt raport Eurostat din 2017.

(…)

În România, pirateria a pornit din comunism 

Românul are și o pasiune obsesivă pentru orice înseamnă reduceri sau modalități de a fenta sistemul, o reminiscență a comunismului. Iar rădăcinile acestui comportament ies la iveală când ne amintim cum făceau rost românii de muzică în comunism.

„Înclinația consumatorului român de a nu plăti pentru muzică se trage din comunism și dăinuie și acum. În România, platforma principală cu cei mai mulți ascultători este YouTube, iar numărul de oameni care sunt pe platforme de streaming fără abonamente este mereu dublu-triplu față de cei cu abonamente”, adaugă și Anca Lupeș.

„Muzica internațională era interzisă în perioada comunismului. Ea era introdusă în țară pe sub mână și apoi înregistrată pe benzi de magnetofon. Așa se făceau lucrurile atunci și în mintea nimănui nu era văzut drept ceva greșit. Asta era realitatea, așa se populariza muzica. Oamenii iubeau muzica, erau informați, dar copiau muzica gratis pentru că altfel nu se putea obține. Și în anii ‘90, după ce apăruse muzica legitimă, erau multe surse de discuri pirat; s-a propagat mult tendința asta în țară. Iar acest lucru cred că s-a imprimat în ADN-ul cultural al consumatorului român”, continuă Anca Lupeș.

Iar aici trebuie să introducem o altă fațetă care a alterat iremediabil modul în care românul se raportează la cultură: evenimentele culturale gratuite.

Organizate fie de mediul privat, fie de entități publice pentru a câștiga capital electoral, există un demografic extrem de mare de români care asociază întregul ecosistem cultural (concerte, evenimente, târguri) drept eminamente gratuit.

„Există manifestări culturale gratuite în Română de zeci de ani, iar acest lucru a făcut un mare deserviciu industriei, în special muzicii comerciale. Ironia face că tot ce se întâmplă acolo e pe bani, mai puțin muzica. Și se cristalizează ideea în mintea consumatorului că produsul ăla nu este îndeajuns de valoros, încât să dai bani pe el”, a mai explicat Anca Lupeș.

Deși mentalitățile se schimbă încet, iar publicul devine mai conștient de nevoia de a susține artiștii și arta, acest lucru depinde mult de felul în care a fost obișnuit să consume un anumit produs.

Puteți citi articolul în întregime aici: https://panorama.ro/cum-se-mai-descurca-industria-muzicala-in-romania/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here