Morrissey: „Dacă deschizi televizorul vei vedea că trăim într-o casă de nebuni globală”

0
10

Morrissey 1 (600 x 375)Articol tradus de Veronica Popa din El Mundo (17.12.2014, Barcelona)
Steven Patrick Morrissey (1959) este una dintre acele persoane care împart lumea în două: cei care-l adoră considerându-l unul dintre cei mai buni compozitori pop ai secolului al XX-lea  – succesul celor de la The Smiths este în continuare nepieritor după 30 de ani -, şi a doua tabără, cei care-l dispreţuiesc pentru că nu a reuşit niciodată să egaleze în cariera solo succesul pe care l-a avut cu The Smiths şi, în loc să-şi cultive opera muzicală, să dedică mai mult apărării drepturilor animalelor şi a adorării narcisice a propriei figuri, ceea ce i-a determinat pe mulţi să-l califice drept guraliv în nenumărate ocazii.
Dar Morrissey este din nou activ şi pe diverse fronturi: deja a fost publicată autobiografia sa – Autobiography (Penguin Classics, 2013) în Marea Britanie, pregăteşte primul său roman, din primăvară are un nou disc – cel de-al 10-lea (World peace is none of your business) şi a plecat într-un nou turneu european, începând cu Lisabona (6 octombrie), trecând prin Madrid (9 octombrie, Barclaycard Center) şi Barcelona (10 octombrie, Sant Jordi Club). Înainte de a începe repetiţiile, Morrissey a acceptat să răspundă câtorva întrebări şi, după cum se întâmplă întotdeauna când deschide gura, fiecare declaraţie a sa este o bombă atomică.
 

Vă reamintim că pe 14 octombrie, Morrissey va susține un concert la Sala Palatului din București. Biletele costă 120, 145, 190, 220 și 260 lei. Mai multe info găsiți aici: http://andreipartos.ro/morrissey-in-premiera-in-romania/

Reporter: Aţi semnat cu casa de înregistrări Harvest pentru a difuza acest album, iar după doar câteva săptămâni de la editare, v-au dat afară. Ce s-a întâmplat?
Steven Patrick Morrissey: Ceea ce se întâmplă întotdeauna: că nicio casă de înregistrări nu este capabilă să apropie muzica mea de public. Nu a existat niciun fel de promovare, întotdeauna mă ţin ascuns, şi chiar şi în aceste condiţii, am vândut destul de bine. M-am plâns pentru modul în care am fost tratat, iar patronul, Steve Barnett, a decis, să mă concedieze. Nu-i place ca artiştii să-şi spună părerea. A fost o prostie, dar egoul său pare că este mai important ca buna funcţionare a companiei sale.
Reporter: Întotdeauna v-aţi definit ca un om autosuficient. Nu aveţi nevoie de niciun contact social?
Steven Patrick Morrissey:
Nu am viaţă socială, nu am nevoie de ea. Trăiesc liniştit în solitudine. Distracţia este ceva artificial, iar dacă nu ai o viaţă sexuală (iar eu nu am), este imposibil să interacţionezi cu oamenii, deoarece lumea vorbeşte doar despre sex. Dacă nu ai partener, lumea te priveşte suspicios.
Reporter: După ce v-aţi scris autobiografia, acum pregătiţi noul dvs roman. Când îl veţi termina şi ce ne puteţi spune despre el? 
Steven Patrick Morrissey: Avansez într-un ritm bun, dar ar fi nesăbuit din partea mea să vorbesc despre ceva ce încă nu este finalizat. Probabil că se va edita anul care vine şi cu ceva noroc, poate voi putea să mă las de cântat pentru totdeauna, ceea ce i-ar face fericiţi pe mulţi
 

Regele Juan Carlos ar fi trebuit să meargă la închisoare pentru că a omorât elefanți”

morrissey (600 x 375)
Reporter: Versurile cântecelor dvs au un înalt ton poetic, dar poate, din ceea ce povestiţi, proza va fi ceva ce vi se va potrivi mai bine. Vă va permite să trăiţi complet dintr-o astfel de activitate şi să fiţi un fel de deţinut, un statut la care aspiraţi.
Steven Patrick Morrissey: Înţeleg foarte bine de ce mulţi scriitori se închid pentru totdeauna. Prin cuvintele lor pot recrea acţiuni pe care nu le pot desfăşura în viaţa reală şi nu pentru că sunt disfuncţionale, ci deoarece rasa umană nu este deloc empatică. Să-ţi faci prieteni adevăraţi poate dura o viaţă, şi în acelaşi timp, cu cât cunoşti mai bine o persoană, cu atât mai mult te decepţionează. Se spune că suntem o specie civilizată, dar insist, porneşte televizorul şi vei vedea ce suntem: o mulţime de nebuni într-o casă de nebuni globală.
Reporter: Într-unul dintre cântecele de pe noul disc, The Bullfighter Dies, condamnați coridele cu tauri. Veţi profita de concertele din Spania, în special din Madrid, deoarece în Barcelona au fost abolite deja, pentru a insista pe această temă?
Steven Patrick Morrissey: Cântecul spune totul de la sine. Coridele cu tauri sunt complet nedrepte, deoarece are loc o adevărată luptă (în engleză se spune bullfight; ‘lupte cu tauri’). Animalul primeşte doar pedepse şi păcăleli, nu i se dă nicio opţiune pentru a lupta. Este ca şi cum i-ai numi vânători, pe oameni precum Regele Juan Carlos, când singurul lucru pe care-l fac este să apese liniştit pe trăgaci de la distanţă. Este o laşitate şi o barbarie. Este ceva ce ar putea să facă și un copil de patru ani. Oameni care sunt cruzi cu animalele, sunt de obicei la fel și cu persoanele. Regele Juan Carlos ar fi trebuit să meargă la închisoare pentru că a omorât elefanți, pentru că sunt o specie protejată. Este ceea ce spune legea. De ce nu se aplică și în cazul lui?
Reporter: În atitutdinea dvs de apărare a animalelor, există și o zonă gri? De exemplu, ați accepta cursele de cai sau le găsiți de asemenea, crude?
Steven Patrick Morrissey: Animalele nu reprezintă ceva ce ar trebui să utilizăm pentru a ne distra. Cursele de caii sunt tot o cruzime: dacă un cal nu este rentabil pe pistă, în ziua următoare îl împușcă și îl omoară. De ce nu fac la fel cu jockeul? Are aceeași vină pentru eșec ca și calul. Ființa umană ar trebui să răspundă automat în fața suferinței. Dar sunt și oameni care nu răspund. Regina Elizabeta a II-a este pasionată de cursele cu cai. Prințesa Ana mănâncă carne de cal și susține exterminarea bursucilor. Prinții William și Harry trag cu arma în tot ceea ce se mișcă. Familia regală britanică este obsedată de arme și de moarte.
Reporter: De ce dintre toate animalele preferați pisicile?
Steven Patrick Morrissey: Sunt independente, constante și inteligente. Spre deosebire de câine, nu au nevoie să le acorzi atenție tot timpul. Majoritatea animalelor cer doar dragoste, nimic mai mult. Când vacile sunt duse la măcelar imploră pentru viețile lor lingând mâinile oamenilor care le vor sacrifica. Este ceva ce nu vei vedea niciodată într-o reclamă la McDonalds.
Reporter: În ceea ce privește referendumul pentru separarea Scoției, v-ați declarat pentru.V-a decepționat victoria lui „Nu”?
Steven Patrick Morrissey: Da, pentru că îmi place ca oamenii să se ridice împotriva regimurilor. BBC a făcut tot posibilul pentru a înclina votul către „Nu” și nu a informat niciodată despre posibilele beneficii ale unei Scoții independente. La BBC, sunt criticate foarte mult Rusia pentru că acolo nu este democrație, dar nu-și dau seama că și ei promovează același lucru. Și-au manifestat stupoarea atunci când Putin le-a trimis pe membrele trupei Pussy Riot la închisoare pentru că făceau muzică împotriva Guvernului, în timp ce făceau tot posibilul ca melodia mea „Ding-dong the witch is dead” care este despre moartea marei Margaret Thatcher, să nu fie difuzată la radio. Vorbesc în numele democrației doar când le convine, dar când îi deranjează, o disprețuiesc. Utilizează cuvântul „extremist” doar pentru a-i dezacredita pe oamenii care nu le plac.
Reporter: Sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă în Catalonia? Multe persoane cer să se voteze ca în Scoția.
Steven Patrick Morrissey: Știu că au interzis coridele cu tauri, așa că au toată simpatia mea. Dar despre acest subiect nu se vorbește în Marea Britanie și nu știu foarte multe. Nici în SUA nu se vorbește, deoarece pentru americani, restul lumii nu există.
 

„Mă voi odihni când voi muri”

Morrissey 01 (600 x 301)
Reporter: Fanii dvs sunt îngrijorați din pricina stării dvs de sănătate; în ultimele luni ați fost spitalizat și a trebuit să vă anulați mai multe concerte. Cum vă simțiți?
Steven Patrick Morrissey:
Mi-au eliminat țesuturi canceroase în patru ocazii deja, dar ce contează. Dacă mor, mor. Și dacă nu, nu. Acum mă simt bine. Sunt conștient că în ultimele fotografii care mi s-au făcut, arăt rău, dar așa te fac bolile să arăți. Nu-mi voi face griji din această pricină, mă voi odihni când voi fi mort.
Reporter: Continuați să fiți fidel unui anumit tip de pop foarte tradițional, nu va cucerit tehnologia nouă. Vă faceți griji că ați putea deveni un obsolet?
Steven Patrick Morrissey: Mă aflu la vârsta la care deja nu ar mai trebui să fac muzică. Mulți compozitori de muzică clasică mureau la 34 de ani. Iar eu continui să fiu aici, fără ca nimeni să știe ce să facă cu mine. Publicul pe care-l am este foarte tânăr, ceea ce mă determină să cred că melodiile celor de la Smiths, la fel cum se întâmplă și cu cele ale Ramones, sunt mai semnificative acum decât înainte.
Reporter: În ultimii 15 ani, ați cântat puțin în Spania: ați cântat în Benicàssim și în Málaga cu deja destul de mult timp în urmă. De ce nu ați mai venit?
Steven Patrick Morrissey: Mi se cere mult să cânt în Spania, iar eu cer întotdeauna să mă ducă la un teatru și nu într-un câmp deschis. Dar mi se spune că în Spania nu sunt teatre de operă. Dar ia să vedem: atunic unde cântă Stefano Palatchi? În cluburi de hip hop? În baruri de la șosea?
Reporter: La concertul din 2006 de la Benicàssim, ați cântat multe melodii ale trupei Smiths. S-ar putea întâmpla același lucru la următoarele concerte?
Steven Patrick Morrissey: Niciodată nu am ignorat acea perioadă a carierei mele, obișuiesc să cânt acele melodii. Dar nu are prea mare importanță repertoriul pe care-l voi cânta, nopțile merg bine de obicei.
Reporter: Care este persoana care vă vine în minte și care vi se pare în mod special odioasă și inutilă pentru restul lumii?
Steven Patrick Morrissey: Nu urăsc oamenii, sunt un bărbat amabil și sensibil, dar nu-i pot suporta pe David și Victoria Beckham. Tragica importanță pe care i-o acordă mass-media britanică acestui cuplu este ceea ce ne-a transformat într-o națiune de zombi. Nu sunt nimic, dar egourile lor sunt în mod anormal supradezvoltate. Victoria nu face niciodată nimic, dar întotdeauna este ocupată, absorbită de auto-adorare, la fel ca și „McDonna” (n.r. – Madonna). Iar soțul ei, nu știe să vorbească nici engleza, iar afacerile lui sunt dezgustătoare. Are o linie de parfumuri care au fost probate pe animale, ca și când animalele și-ar da cu parfumul. Țineți minte: dacă cumpărați loțiunea sa de după bărbierit, sprijiniți torturarea animalelor.

sursa: El Mundo

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here