Mugurel Vrabete (Holograf) si-a amintit cu drag despre verile de la Costinesti

Articol publicat pe 27 mai 2008
„Prima data am cantat la Costinesti cu formatia care se numea Basorelief in 1979. Pentru mine a fost si prima intalnire cu Costinestiul, fusesem pe Litoral pana atunci, dar in celelalte statiuni. Timp de vreo doua saptamani am cantat la Forum, dupa care a venit acolo formatia rezidenta (Cristal) si noi ne-am mutat la Doina, care mai apoi s-a numit Marea Neagra, era localul dinspre capatul de nord al statiunii. Atunci am stat la mare aproape tot sezonul. Daca-mi amintesc bine am plecat inainte de 23 august pentru ca noi eram formatia Casei de Cultura a Studentilor si trebuia sa cantam intr-un spectacol pe 23 august. Ne-a fost greu sa plecam pentru ca cei din Costinesti nu vroiau sa ne dea drumul, era dificil pentru ei sa gaseasca o alta trupa la sfarsit de sezon.
 
Costinestiul a fost intotdeauna un loc aparte. In primul rand era statiunea tineretului, in al doilea rand nu erau alte hoteluri in afara de Forum asa ca era un alt mod de a locui. Dintr-odata acolo nu mai erai un turist intre turisti, ci un membru al unei gasti uriase. Singurul lucru ciudat era ca inca nu se cunosteau toti membrii acestei gasti. Aveai senzatia ca participi la o adunare in care toti locuitorii Costinestiului erau invitati.
 
Dupa cum am spus, stateam in Costinesti tot sezonul. Faceam plaja, cantam in fiecare seara… In 1979 stateam in Pavilioanele B si cand ne trezeam de dimineata ne duceam la o terasa de la intrarea in statiune pentru a ne bea cafeaua. Acesta era ritualul nostru. Apoi mergeam la plaja, mai plecam si prin alte statiuni si seara cantam. Bineinteles, dupa ce terminam de cantat, ramaneam cu prietenii. Veneau foarte multi sa ne vada, nu doar artisti ci si cunostiinte de ale noastre din orasele natale. Una dintre reguli era sa treaca sa ne vada daca au ajuns in Costinesti.
 
Din 1987 pana in 1989 am cantat acolo cu Holograf (pe atunci componenta trupei era: eu, Dan, Edy, Tino si Nutu Olteanu la chitara) si lucrurile erau un pic altfel. In primul rand, statutul nostru era altul, eram „fiii norocosi ai Costinestiului”. Chiar ne gandeam intr-o zi ca dupa atatia ani, in care am devenit mult mai cunoscuti decat atunci, nu avem nici pe departe senzatia pe care o aveam atunci la Costinesti. Cand ajungeam in aceasta statiune era ca si cand intram in alta lume, acolo aveam tot ce ne doream pentru ca eram trupa lor stindard.
 
In ceea ce priveste locurile de distractie, ce pot sa spun? In 1979 erau mult mai putine. Dupa 1980 s-a facut o mare investitie in BTT. Biroul de Turism pentru Tineret a devenit un concurent puternic al ONT-ului, atunci s-au construit in tara multe centre pentru tineret. In Costinesti a aparut discoteca Ring care la vremea respectiva avea o instalatie de sunet de ultimul ragnet in Europa. Trebuie sa spunem faptul ca la vremea respectiva Costinestiul nu era departe de alte statiuni din lume. Avea grade diferite de confort, potrivite pentru orice buzunar. Asadar, se canta la restaurantul Forum, exista discoteca Ring, mai exista o discoteca la Tineretului care s-a desfiintat mai apoi (ani buni de zile au cantat acolo Compact, Iris), erau locuri unde puteai juca popice, biliard, si mai era Teatrul de Vara unde aproape in fiecare seara se intampla ceva: erau festivaluri de film, de umor, concerte, veneau trupe de teatru, iar daca nu erau astfel de evenimente, rulau filme. Daca imi amintesc bine, dupa 1985 a aparut si Vox Maris. Si aici instalatia de sunet era de ultima generatie. Sa nu uitam de Radio Vacanta care emitea pe plaja. Noi mergeam acolo cam o data la doua saptamani pentru interviuri. Sau pur si simplu, se intampla sa treci pe langa Radio Vacanta Costinesti si sa te vada Andrei sau altcineva si te invita in studio.
 
Vreau sa va mai spun ceva. Sigur ca exista o oarecare presiune, nu neaparat ideologica pentru ca nu interesa pe nimeni ce cantam noi acolo; noi cantam acelasi gen de repertoriu pe care peste cativa ani il cantam in Olanda- de la Europe pana la Van Hallen si de la Medeiros la piesele noastre. Dar, haideti sa fim seriosi! Nu-ti impunea nimeni sa canti doar piese romanesti. Sigur ca pe vremea aceea nu puteai sa faci chiar orice. De exemplu, nu puteai sa faci focuri pe plaja pentru ca cei care patrulau considerau ca cine stie ce semnale de spionaj faceai… Ma rog, niste prostii! Dar puteai de exemplu sa faci baie noaptea in mare, nu te oprea nimeni. E drept, nu puteai sa stai si sa canti pe plaja pana la ora 4.00 dimineata, dar intr-un fel era normal pentru ca i-ai fi deranjat pe cei care vroiau sa se odihneasca.
 
Relatia public-artist era foarte placuta pentru ca multi ne cunosteau din concertele sustinute in tara. In vremea aceea „bateam” tara de cel putin 2 ori pe an si ajungeam in cele mai mici localitati. Oamenii cand veneau la mare isi planificau timpul in asa fel incat sa vada si Iris, si Holograf si Compact si restul trupelor de pe Litoral. Practic, era un traseu cultural. Sa fiu sincer, acolo pot spune ca am avut parte de adevarata viata de vedeta. Publicul se bucura pentru ca recitalurile semanau mai mult cu ceea ce se intampla acum in cluburi, adica spre final toata lumea era in picioare in fata scenei si canta cu noi.
 
Apropo de fotografiile postate aici, de la meciurile de fotbal… Noi jucam de amuzament: era Holograf cu Divertis sau cu Radio Vacanta. Eu am jucat si fundas si portar, nu conta. Miza era ca dupa meci mergeam cu totii la o bere. E drept, meciurile erau traite la intensitate maxima, aveam si galerie puternica, formata mai mult din fete, e drept. A fost extraordinara acea perioada!”