OST FESTIVAL – ZIUA 1 (15.06.2012)

0
3

Overkill la OST Fest
Overkill la OST Fest

Cronică de Mihai Comte
Of, de unde sa incep? Nu pot sa folosesc cliseul “sa incepem cu inceputul”, pentru ca nu am fost acolo de la inceput. Am ajuns abia in timpul concertului Overkill. Caldura groaznica de afara, ora (eu am intarziat si am ajuns pe la 19:15, si tot al naibii de cald era) cereau neaparat o bere rece (sau doua, trei) inainte de concert. Asta nu inseamna ca ne-am matolit, asa ca am vazut bine concertul si am putut sa observam o prima problema: sunetul! Da, ca de obicei, sunetul a fost o problema, se auzea foarte prost, nu prea distingeai bine vocea de instrumente etc iar la un moment dat (mai exact la 19:35) s-au auzit o serie de paraituri in timpul unui solo de tobe. Gen paraziti, sau ca si cand cineva s-ar fi impiedicat de fire.
Atmosfera era ok, iar media de varsta mi s-a parut ca era de vreo 27-28 de ani. Publicul era impartit intre “batrani” si “pustani de 16 ani”.
Lasand sunetul la o parte, iubitorii de Overkill s-au bucurat mult la piese ca “In Union We Stand” sau “Rotten To The Core”.
Un grup care iesea in evidenta era cel venit din Bulgaria, cu steagul tarii si fara castraveciori, astfel incat Bobby “Blitz” Ellsworth a intrebat “Is this fucking Romania, or Bulgaria?”.
 
Dimmu Borgir la OST Fest
Dimmu Borgir la OST Fest

La 20:30 au intrat cei de la Dimmu Borgir. Imediat langa steagul Bulgariei s-a ridicat si steagul Norvegiei si am mai vazut si un drapel francez, pe undeva, prin public.
Membrii formatiei aveau machiajul clasic si mi-au palcut mult hainele lor: Shagrath avea un palton cu un soi de lanturi, sau curele batute in tinte, nu mi-am dat seama, iar chitaristii aveau hainele ca si cand tocmai s-ar fi ridicat din jarul proaspat stins (a se citi “cenusa”).
Prima melodie, daca nu ma insel, a fost Mourning Palace. Au urmat si Spellbound (by the devil), Darkness Triumphant, Purinania, A Succubus in Rapture si altele, nu cred ca are rost sa le insir pe toate.
Un lucru care m-a cam dezamagit a fost lipsa spectacolului, formatia Dimmu Borgir, de la care poate m-as fi asteptat sa scoata intestinele unor sobolani cu dintii sau sa sacrifice o capra pe scena, s-au axat mai mult pe muzica si nu au facut spectacol mai deloc. Parerea mea. Spre deosebire de urmatoarea formatie, dar despre asta mai vorbim noi. Totusi, publicul era destul de entuziast.
Din nou, aceeasi problema cu sunetul, nu se auzeau clapele, din cand in cand, iar sunetul era un fel de amestec anarhic de instrumente. Asta e, nu suntem pregatiti sa oferim sunet, asa ca nu o sa mai revin la problema asta. Nu a fost doar parerea mea, am mai intrebat oameni din jur: “sunet naspa!”.
Apropo de oamenii din jur, personal nu imi amintesc sa fi vazut nici macar un singur “blacker”, adica pe cineva vopsit pe fata, la asta ma refer.
Cum spuneam, era cald, desi nu mai era chiar asa ca inainte, dar Shagrath a rezistat cu paltonul mentionat pe el vreo 20 de minute. Asa, ma gandesc eu, o fi obisnuit, la el in Norvegia trebuie sa fie foarte cald, de obicei) La un moment dat a zburat un pahar de bere dinspre public printre solist si unul dintre chitaristi si s-a oprit in fata tobelor. In timpul deplasarii prin aer nu s-a varsat aproape niciun strop. Mitocania exista.
Ei, si am ajuns la momentul principal al serii. Motley Crue. Ei bine, da, ei stiu sa faca show. Ei stiu ce inseamna spectacol. Recunosc, atat de bine incat am uitat complet sa imi iau notite despre ce se intampla in fata ochilor mei. Asa ca acum o sa scriu din amintiri. Nu este deloc usor, pentru ca de cate ori inchid ochii si ma gandesc la Motley Crue imi vin in minte imagini cu cele doua animatoare. Pe scena au venit doua dansatoare, o blonda si o negresa, ambele foarte sexy. Nu as vrea sa va imaginati ca toti barbatii din public salivau, vreau sa fiti siguri de asta!
Odata cu inceputul concertului Motley Crue, s-au deschis portile Fire Circle, iar membrii formatiei ii incurajau pe toti sa vina mai in fata.
Formatia interactiona foarte des cu publicul, solistul Vince Neil si chitaristii Nikki Sixx si Mick Mars veneau la rampa si se aplecau spre fanii lor.
La un moment dat, Tommy Lee a tinut un solo de tobe cu totul deosebit: pe scena era montata o roata dintata uriasa, iar in mijlocul ei era montat un set de tobe; in timpul soloului, tobele au inceput sa se roteasca in plan vertical si Tommy batea la ele cand cu capul in jos, cand pe-o parte etc. La final au invitat pe cineva din public (dar eu cred ca era stabilit dinainte cine sa vina, pentru ca am impresia ca avea deja hamul pus pe el – poate mi s-a parut) si l-au legat langa Tommy, iar spectacolul de tobe s-a reluat.
Iata ca am reusit sa scriu si alte vorbe decat cele legate de cele doua dansatoare, care pareau sa si cante in acelasi timp, insa nici asta nu cred ca e “pe bune”.
Una peste alta, abia astept sa plec spre ziua doi, desi urechea dreapta ma doare ingrozitor, se pare ca am facut otita. Dar, cine rezista acasa, cand pe scena vor urca cei de la Manowar?
 

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here