Articol de Iulia Radu
Stați liniștiți că nu mă apuc să comentez teatru. Am mers la Gala Tânărului Actor – HOP ca simplu spectator, din această perspectivă vă voi povesti ce am văzut. Evenimentul a avut loc la Vox Maris Grand Resort din Costinești (v-am povestit despre acest loc minunat deja – click aici) în perioada 8 – 11 septembrie. Așadar, iată-mă la mare, la primul meu HOP.
Marți, când am ajuns acolo, primul lucru pe care l-am primit de la organizatori (UNITER) a fost un „caiet al Galei”, pe care l-am citit cu nesaț. Am găsit acolo toate informațiile necesare despre cea de-a 18-a ediție a Galei HOP (felicitări pentru cei 18 ani și la mai mulți!), precum și despre edițiile anterioare. Așa am aflat că printre laureații din anii trecuți se numără: Pavel Bartoș (1999), Anamaria Marinca (2000), Marius Rizea (2001), Andreea Bibiri (2001), Dragoș Bucur (2002), Toni Tecuceanu (2006), Ana Macovei (2007), Radu Iacoban (2007), pentru a enumera doar câțiva. Din aceiași sursă am aflat și care sunt temele acestei ediții: proba obligatorie a fost AICI NU SE CÂNTĂ – fiecare concurent trebuia să își aleagă un text de muzică (indiferent de gen) și să-l interpreteze fără să-l cânte. Piesele străine trebuiau să fie traduse în limba română. Aici diversitatea a fost mare. Concurenții au ales și manele și musical și heavy-metal și pop și dance. Proba la alegere a avut două teme: 1. VACANȚA LA MARE și 2. DADA – CE-I CU DADAISMELE ASTEA?… Recunosc, m-a surprins puțin explicația pentru alegerea celei de-a doua teme: „În 2016 se aniversează 100 de ani de la apariția manifestului Dada”… Păi, atunci de ce nu au făcut-o probă obligatorie în 2016?! În fine…
În același „caiet al Galei” există câte un mini-interviu cu fiecare concurent în parte, sunt anunțate premiile, juriul de preselecție și juriul Galei. Organizatorii merită felicitări pentru modul în care au conceput această prezentare a evenimentului. Este important ca spectatorul să beneficieze de informație și să fie ajutat să îi cunoască pe tinerii actori.
M-a impresionat prezentatorul Galei, Alexandru Bogdan. Mai mereu în lumea lui, dezinvolt, cu simțul umorului, mi-a lăsat impresia că poate jongla cu ușurință cu orice rol. El a fost cu siguranță un „plus” al acestei ediții și nu o spun eu. Afirmația a fost făcută și de George Mihăiță (aprobat de ceilalți actori), care a sugerat să fie păstrat și pentru ediția viitoare, în cadrul „întâlnirii actorilor” care a avut loc în ziua galei, înainte de anunțarea premiilor.
În cadrul acestei „întâlniri” s-a dezbătut pe larg soarta tânărului actor. Ion Caramitru a vorbit despre problemele pe care le întâmpină la Teatrul Național, despre necesitatea contractelor pe perioadă determinată pentru actori (se pare că acum se pot face doar contracte pe perioadă nedeterminată). S-a mai vorbit despre cât de important este ca un tânăr actor să își creeze un repertoriu, să aibă cel puțin 10 texte pe care să le poată interpreta oricând, oriunde. Actorii cu vechime l-au criticat puțin pe Radu Afrim deoarece „dadaismul” a fost considerat o provocare prea mare pentru tinerii actori, ba chiar i-au sugerat ca într-o ediție viitoare să invite actori consacrați pentru o astfel de probă. Nu au scăpat de critici nici actorii tineri care s-au grăbit să se dezbrace pe scenă: „Noi urmărim puterea actorului de a fi singur pe scenă și de a concentra atenția publicului la ceea ce vrea să spună, dar fiind prea multă dezbrăcare, nu mai suntem atenți la mintea actorului, ci la nurii lui”. S-au spus multe lucruri interesante, dar din păcate, actorii tineri au cam tras „chiulul” de la întâlnirea aceasta. Mă așteptam să îi văd pe toți acolo, implicați în dezbatere. Până la urmă, au vorbit între ei membri juriului, directorii de teatre, criticii de teatru, eu ca simplă spectatoare m-am simțit puțin stingheră. Și că veni vorba, acest sentiment m-a urmărit pe tot parcursul evenimentului. Ion Caramitru a susținut în permanență ideea că tinerii actori au nevoie de teatre în care să joace! Total de acord cu el! Dar, îmi permit să adaug că au nevoie și de spectatori! Ori la Gala HOP au evoluat în fața unui juriu de specialitate și a colegilor lor care priveau de pe margine, așadar au avut în față un „public” avizat, ba mai mult decât atât, pot spune că au jucat actori pentru actori. Frumos! Dar am avut senzația că mă aflu pe holurile unei facultăți unde studenții își așteaptă rândul să intre la examen. N-am văzut bucuria actorului de a juca în fața unui public. Atitudinea a fost mai degrabă de… „hai să o fac și pe asta”, sau „sper să iau o notă mare”. Cred că marea problemă a Galei HOP a fost lipsa de promovare a evenimentului în sine. Uniter-ul are nevoie de un PR agresiv! Nu pot să înțeleg de ce nu au fost invitate televiziunile de știri (se puteau face transmisiuni în direct de la fața locului în fiecare zi), sau de ce nu am văzut nici măcar un afiș prin Costinești (și chiar și în stațiunile celelalte) mai ales că intrarea la Gala HOP era liberă!
Am auzit și am citit atât de multe despre Costineștiul dinainte de 89. Povestesc oamenii despre festivalurile de muzică, teatru, film care se organizau acolo și despre faptul că artiștii (fie ei muzicieni sau actori) aveau o legătură specială cu spectatorii (în sensul că oamenilor le era foarte ușor să obțină autografe, să strângă mâna artistului preferat după un spectacol). Păi, ce s-a întâmplat între timp?! Am fost șocată când am auzit că organizatorii (a se citi Președintele UNITER) se felicitau că au făcut Gala în extra-sezon, când în stațiune este liniște pentru că au plecat turiștii acasă. Păi, cum așa?! De când fuge teatrul de spectatori?!? În mintea mea, normal era ca evenimentul să fie promovat bine de tot la București, tocmai pentru a aduce spectatorii în stațiune, la fel de normal era ca întreg Costineștiul să fie împânzit de afișe, nu m-ar fi deranjat nici dacă ar fi existat o taxă de intrare în VOX Maris la eveniment pentru publicul larg. Mă așteptam ca organizatorii (Uniter-ul, în speță!) să faciliteze întâlniri (sesiuni de autografe și fotografii) între tinerii actori și spectatorul simplu, dar și între spectatori și actorii consacrați. Să fim serioși, cine nu și-ar fi dorit să dea mâna cu Maia Morgenstern, cu Tudor Chirilă, cu Dorina Chiriac, Luiza Zan, Ion Caramitru, George Mihăiță, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț și mulți alții?! În schimb, eu, spectatorul simplu, m-am simțit ca un intrus la Gala HOP. Cred că este important ca această Gală să se apropie mai mult de spectator. Desigur, a fost foarte bine că evenimentul a fost transmis în direct pe Internet! Excepțional! Pentru asta, UNITER-ul merită felicitări! Dar în momentul în care noi am primit mesaje de la oameni care ar fi fost interesați să participe la această gală, și care au spus că habar n-aveau că evenimentul a avut loc, nu poți să nu îți pui întrebări!
Cu speranța că la anul Gala HOP va fi mai prietenoasă cu spectatorii, închei acest text și vă las un link către palmaresul celei de XVIII-a ediții:
http://andreipartos.ro/dana-marineci-a-castigat-marele-premiu-al-galei-tanarului-actor-hop-11-09-2015/
Felicitări tuturor concurenților! Sper să îi văd jucând cât mai curând!
Pe blogul Spectator puteți citi un articol amplu semnat de Ileana Lucaciu:
http://ileanalucaciu.blogspot.ro/2015/09/gala-tanarului-actor-hop-editia-180.html
- MEMORIA FACEBOOK POATE FI UTILĂ! - februarie 3, 2025
- Va reuși Ilie Bolojan? - ianuarie 23, 2025
- NOSTALGII BUNE ȘI RELE, FINAL DE AN ZBUCIUMAT - ianuarie 2, 2025