EXCLUSIVITATI

Regele Leu… la Palat (decembrie 2008)

noiembrie 26, 2012

Articol de Iulia Radu
Mircea Baniciu şi prietenii lui (aproximativ 3.500 de oameni) s-au întâlnit la Sala Palatului pentru una dintre cele mai frumoase petreceri din acest an. Salturi în timp, glume, lacrimi în colţul ochiului, dans toate s-au împletit în această seară în cel mai armonios mod. La intrarea în sală fiecare spectator a primit CD-ul Pe Argeş în jos, semnat de Baniciu & Kappl. La doar câţiva paşi se făcuseră cozi la standurile de unde îţi puteai achiziţiona Vinyl Collection Anii 80-90 (o colecţie de 4 CD-uri), la preţul de 50 de lei.
În sală, public de toate vârstele: obişnuiţi ai cluburilor unde se cântă folk şi rock (25-35 de ani), alţii (pe la vreo 40 de ani) care mi-au spus că le era dor de încă o întâlnire cu Pasărea Colibri şi că speră să regăsească în această seară crâmpeie din atmosfera acelor concerte, şi bineînţeles, spectatori trecuţi de 50 de ani, de-a dreptul încântaţi, entuziasmaţi de această întâlnire cu Mircea Baniciu. Din spusele tuturor reieşea că aşteptau de (prea) multă vreme un astfel de concert la Palat.
Mici tensiuni înainte de începerea concertului
Spectatorii care şi-au luat bilete în primele rânduri au avut parte de o surpriză neplăcută. Scena fusese mărită astfel încât primele două rânduri de scaune erau sub scenă… Iar pe cel de-al treilea un operator al TVR îşi montase camera de luat vederi. Având în vedere situaţia creată, plasatoarele îi îndrumau pe spectatori către locuri situate mult mai în spate în sală, spunând că nu ştiau că scena va fi extinsă atât de mult! Ioana (29 de ani, Bucureşti) mi-a spus destul de îmbufnată: „Nicăieri în lume nu vezi aşa ceva. La niciun concert din afară nu îi „simţi” pe operatorii TV, doar la noi nu poţi vedea nimic din concert din cauza lor. E plin TVR-ul de profesionişti”. Sorin Rogociu (38 de ani, Bucureşti, alături de Mioara, soţia lui) mi-a spus, pe un ton nervos: „Ştii cum e vorba aia: dai un ban dar stai în faţă, nici pe naiba nu vezi!”.
Un concert de nota 10
Însă, toate supărările au fost date uitării în momentul în care şi-a făcut apariţia pe scenă Mircea Baniciu! Cu o pălărie a la Petrache Pechea (aşa i-a spus Marius Baţu în culise!), chitara în braţe şi acompaniat de trupa Pacifica (cu Leo Iorgabacking, într-o formă de zile mari, aplaudat la fiecare intervenţie, Teo Boar, Cristi Iorga, Marian Mihailescu şi Vlady Cnejevici), Mircea ne-a plimbat prin toate perioadele carierei sale.
Făt Frumos a urcat Dealul cu dor pentru o Amintire („Un cântec de dragoste, aşa că luaţi-vă-n braţe şi pupaţi-vă. E prea multă lumină?„, ne-a spus şăgalnic Baniciu) trezită de o Eşarfă în dar. Canadiana a petrecut Vara la ţară strigând dupăGeamgii şi apoi cu toţii am iubit din suflet Pisica neagră. Timpul a trecut cu repeziciune, Mircea s-a uitat la ceas şi i-a dedicat un Cântec ceasornicarului. În finalul primei părţi (am avut şi o pauză de 20 de minute) a invitat-o în scenă pe fiica lui Ana. Au cântat împreună Dacă ai ghici. Publicul a iubit-o! În drum spre casă câteva doamne o lăudau de zor, erau de-a dreptul impresionate de calităţile vocale ale tinerei domnişoare (despre care vreau să vă spun că are doar 16 ani!).
Pauza s-a încheiat şi, pe rând, au venit în faţa publicului pentru un super-recital: Marius Baţu, Mircea Vintilă (fără chitară, Ioan Gyuri Pascu, Ioji Kappl, Costin Petrescu (de altfel el a fost prezent pe scenă de la începutul spectacolului şi a venit special din Franţa pentru acest concert!), Ana Baniciu, grupul Alegretto.
Mai întâi s-a refăcut Pasărea Colibri. Mircea Vintilă şi Marius Baţu au cântat alături de Mircea Baniciu: Vis de primăvară, Cântec şoptit, Strada Popa Nan, 2000 de ani, Miruna, Dragostea e o salată. S-a cântat, s-a dansat, s-a aplaudat în picioare, aşa cum rar vezi!
Pentru mine punctul culminant al serii a fost momentul lui Gyuri Pascu. Şi-a făcut intrarea în scenă într-un mod inedit. Din culise, a cântat Decembre (cu text schimbat) cât de rârâit a putut (şi a putut!). Nu puţini au fost cei care l-au confundat cu Nicu Alifantis. Când în sfârşit a păşit pe scenă, sala a izbucnit în aplauze!
Apoi s-a declanşat nebunia în sală cu piesa Vinovaţii fără vină! Ascultându-i te treceau fiorii: în anumite pasaje aveai impresia că îl auzi pe Pittiş (şi tot lui Gyuri trebuie să-i mulţumim pentru această bucurie), jocul de lumini a fost bine gândit pe această piesă, totul a fost pregătit pentru a fi creată o atmosferă de vis! După această piesă, Mircea şi Marius s-au retras în culise, iar Gyuri alături de protagonistul serii, a cântat Hai la joc. O piesă energică a lui Baniciu (din 1978) pe care s-a dansat mult, şi în sală şi pe scenă, şi care nu a mai fost cântată în public niciodată!
Odată cu venirea pe scenă a lui Kappl spectatorii au afişat un banner mare pe care scria: Baniciu, Kappl, Neumann = Phoenix. Ioji a vorbit foarte frumos, oferind piesa Pe Argeş în jos în semn de împăcare, de pace.
În continuare ne-am bucurat de Mica Ţiganiadă („În mod special vreau să vă spun că această piesă nu este manea”, a ţinut să ne asigure Mircea).

N-a scăpat Baniciu fără două bisuri: Andri Popa, Vremuri, Nunta, A venit iar Crăciunul (împreună cu Alegretto şi Ana), E iarnă şi-ţi cânt (alături de fiica lui, Ana). La final, cea care a primit un buchet de flori a fost Ana.

Oamenii au plecat de la spectacol încărcaţi cu energie pozitivă. Doamna Viorica (43 de ani) mi-a spus: „Eu m-am simţit extraordinar! Am retrăit tinereţea! La finalul spectacolului am vrut să mă duc mai aproape de scenă, ca să-i văd şi eu mai de aproape. Am cântat Nunta cap-coadă. N-am mai apucat să mă întorc la soţul meu pentru că s-a terminat şi s-au îmbulzit oamenii la ieşire. Şi acum m-am pierdut de soţul meu, n-am nici mobilul la mine, nici haina… Dar, l-am văzut pe Baniciu de aproape, acum pot să mă duc acasă şi fără haină!”
Costin Iorgulescu (28 de ani): „M-am simţit minunat! Eu merg în cluburi pe unde cântă Baniciu, Vintilă. Piesele lor nu vor muri niciodată! Toţi au fost la înălţime în seara asta.”
Marilena (35 de ani, Bucureşti): „Un concert mag-ni-fic! Trebuia să-l facă demult! Bravo lui!”
George Pârcălab (60 de ani, Bucureşti): „Am venit pentru că îl ascult pe Baniciu de când s-a lansat. Nimeni nu cântă ca el piesele Phoenix. M-a bucurat bannerul afişat în sală.”
Adrian (25 de ani, Bucureşti): „Am venit cu prietenii. Am fost la lansarea din Hard Rock Cafe şi mi-a rămas gândul la promisiunea lui de atunci. Când am aflat de concert mi-am luat imediat bilet”.
Cornelia (47 de ani, Bucureşti): „Mircea Baniciu nu poate fi decât senzaţional. E Leu ca şi mine. N-am mai fost de multă vreme la un spectacol care să dureze atâtea ore! Mi-am încărcat bateriile pentru restul anului!”