REPORTAJ . Regele colindelor, Ștefan Hrușcă, în concert: Mai puțin Crăciun, mai multă copilărie

Articol de Marius Ghenț publicat pe Hotnews.ro

0
106
Sursa foto: pagina de Facebook a Târgului de Crăciun din Oradea

Ștefan Hrușcă e un artist unic în industria muzicală din România. E singurul „colindător” care are succes la toată lumea. Nu are concurență. Pentru că-mi aduce aminte de copilărie, am vrut musai să-l văd în acțiune. L-am prins la concertul de la Târgul de Crăciun din Oradea.

Cei care s-au băgat în colinde pop românești, gen Fuego sau Paula Seling, nu au o priză universală. Mai mult, Fuego e aproape o caricatură pentru mulți ascultători. Ștefan Hrușcă, în schimb, rămâne la fel de apreciat de toți, indiferent câte meme-uri cu ler apar sau cât de criticat e pentru faptul că nu locuiește în România. Cui îi pasă cât timp umblă a colinda prin toată țara?

În fiecare an are concerte sold-out, turnee care-l duc prin toate orașele europene cu un număr mare de locuitori români și succes pe platformele de streaming. Partea cea mai faină e că nici nu trebuie să scoată muzică nouă. Toate albumele care stau zilele astea în topurile de pe Spotify sau Apple Music sunt înregistrate în urmă cu zeci de ani.

Indiferent ce face sau ce nu face, Ștefan Hrușcă prinde la români. Are un succes garantat în perioada asta a anului. Am copilărit cu muzica lui Ștefan Hrușcă. Muzica lui are o încărcătură emoțională. Reprezintă soundtrack-ul unei perioade când Crăciunul însemna ceva. Acum, indiferent cât de mult aș băga Hrușcă, magia a dispărut.

Pentru că piesele lui sunt asociate cu sărbătorile de Crăciun din copilărie, ar trebui teoretic să mă miște într-un fel sau altul. Să-mi trezească ceva feeling pentru sărbătorile de Crăciun. Nope, nici vorbă de așa ceva. Într-o ultimă încercare de a regăsi „magia” aia, am decis să merg să-l văd pe regele colindelor în acțiune. Una e să asculți un colaj pe YouTube sau un playlist pe Spotify și alta e să-l vezi cum dă din pletele dalbe de fericire că se apropie sfânta „sară” de Crăciun. Am fost la Târgul de Crăciun de la Oradea, deci nu am plătit bilet, un motiv în plus de bucurie, și uite cum a fost:

Toate colindele sună exact la fel

Te plictisești repede la un astfel de concert. Primele două-trei colinde sunt de nostalgie. Te lovesc la sentiment. Dar cam atât. În rest, cu greu faci diferența între una și cealaltă. Sunt foarte asemănătoare. Majoritatea, dacă nu toate, încep cu un sunet de clopoțel, tobele au exact același ritm, Hrușcă cântă despre lucrurile alea pe care le știi de când erai mic și ai început să distingi cuvinte.

Sunt două teme majore despre care cântă: nașterea Domnului și mult belșug în casă. Câteodată bagă despre ambele în aceeași strofă, să știm o treabă. Un alt motiv pentru care am rămas cu senzația asta e pentru că am piesele tatuate pe creier. Le-am ascultat de atâtea ori încât le știu și fără să conștientizez asta. Toate se combină într-un cozonac cu nucă, mac și rahat la mine-n cap. Extra rahat.

Of course, nu ajută nici faptul că omul folosește unele cuvinte de prea multe ori, sau cuvinte care seamănă între ele. O să-ți dau un exemplu ca să-ți dai seama exact cât de pierdut eram prin repertoriul lui Ștefan Hrușcă. La un moment dat, când încercam să-mi dai seama care-i colindul pe care-l aud, îl întreb pe un prieten: „asta-i piesa cu ler?”. Am primit cel mai haios și corect răspuns posibil: „nu, nu, asta-i „Linu-i lin”, aia-i „Leru-i ler”. Aaaaaaaaam înțeles.

(…)

Publicul a fost hipnotizat de Hrușcă

OK, nu au fost boieri în public, dar am văzut oameni fermecați de colindător. Leșinați în picioare. Când am ajuns în Piața Unirii am rămas surprins să văd că oamenii nu vorbeau între ei în timpul pieselor. La absolut toate concertele la care am fost se vorbește în timp ce se cântă sau între piese. E cel mai enervant lucru posibil. Aici nu a fost vorba de așa ceva. Sau dacă se vorbea era pe silențios.

Publicul era în tăcere, atent la colindător și plin de evlavie. Ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte. Având în vedere caracterul religios al colindelor, oamenii au stat să le asculte ca și cum erau la biserică. Pentru ei, piesele erau cântate de un mesager al Domnului. Chiar și când Hrușcă îi îndemna să cânte împreună, majoritatea o făcea cu jumătate de gură. Toți voiau să-l audă doar pe el. Hrușcă era un personaj sfânt.

Puteți citi articolul în întregime aici:

https://life.hotnews.ro/stiri-muzica-23557811-vazut-stefan-hrusca-concert.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here