Sanremo, am văzut repetițiile generale: Fedez și Masini nu dezamăgesc, Ermal Meta și Serena Brancale emoționează

Arisa – Magica favola

O atmosferă de basm, pe alocuri onirică. Arisa ne poartă într-un film Disney, ca o prințesă care cântă la fereastră. Siguranța și forța vocală nu îi lipsesc. Este o piesă care țintește direct inima publicului.

Dargen D’Amico – Ai Ai

Un salt de calitate pentru scenă, în afara tiparelor sanremese: bogată în efecte psihedelice colorate create cu AI. Dacă asculți refrenul de mai multe ori, ești condamnat să-l fredonezi.

Francesco Renga – Il meglio di me

Poate nu este cel mai bun Renga, dar nici cel mai slab. Piesa începe direct cu refrenul, oferindu-i ocazia să atingă notele cele mai înalte.

Ditonellapiaga – Che fastidio!

Ar putea deveni fie piesa voastră preferată, fie cea care vă va enerva de fiecare dată când o auziți. Energia nu lipsește, susținută de trupa de dansatori. Cu siguranță, pentru a învăța coregrafia va fi nevoie de un tutorial.

Eddie Brock – Avvoltoi

Vrea să se îndepărteze de hiturile facile și încearcă ceva diferit, purtând un costum tradițional, foarte în linie cu Sanremo. Este o operațiune riscantă și ar putea plăti scump pentru ea.

Mara Sattei – Le cose che non sai di me

O interpretare rafinată: piesă elegantă, potrivită pentru orice declarație de dragoste. Intensitate mare, susținută de o tehnică vocală solidă.

Luché – Labirinto

Aduce la Festival un cântec coerent cu lunga sa carieră. Partea melodică și rapul se îmbină perfect. Refrenul catchy poate funcționa foarte bine la radio.

Enrico Nigiotti – Ogni volta che non so volare

Pe scenă apare un ceas care nu bate ritmul, poate pentru că totul ne poartă într-o atmosferă din alte vremuri. O piesă potrivită pentru orice ediție a Festivalului, dar nu memorabilă.

Bambole di pezza – Resta con me

Imn al girl power-ului, unde punk-ul și melodia încearcă să se amestece. Din păcate, rezultatul lasă de dorit.

Nayt – Prima che

Aduce pe scenă toată esența sa, stilul și rimele sale reflexive. Se confirmă drept una dintre cele mai bune „condeie” din rap și nu numai. Prin scris ajunge în profunzimea sufletului, iar melodia este atrăgătoare și ușor de reținut.

Tredici Pietro – Uomo che cade

Debut bun pe scena Festivalului pentru fiul lui Gianni Morandi, care, cu o prestație intensă, cucerește jurnaliștii din sală. Aplauze puternice pentru el. Piesa va avea nevoie de mai mult de o audiție pentru a prinde, dar baza este foarte bună.

Sal Da Vinci – Per sempre sì

Foarte iubit, este întâmpinat cu ovații. Într-un festival definit „baudiano”, ar putea deveni asul din mânecă. „Național-popular” e puțin spus, după cum arată ovația în picioare de la Ariston. Va fi un bine sau un rău? Se va vedea pe parcurs.

Malika Ayane – Animali notturni

„Animalele nocturne” sunt „copiii stelelor”. Un moment de lejeritate care te face să bați din palme și din picioare pe ritm. Vocea ei este impecabilă: control, tehnică și putere. De adăugat în playlistul unei petreceri pe terasă.

Fulminacci – Stupida sfortuna

Prestație foarte în linie cu repertoriul său. Piesa e frumoasă și îți rămâne în minte, mai ales acel „stupida, stupida, stupida sfortuna”. Elegant ca Santa Marinella, putea să riște mai mult? Poate acesta este costumul pe care preferă să-l poarte la Sanremo.

Sayf – Tu mi piaci tanto

Ar putea fi surpriza pentru marele public. Influența cantautorilor genovezi este evidentă, într-o piesă care abordează teme sociale cu lejeritate. Refrenul „Tu mi piaci tanto” este printre cele mai interesante și ușor de fredonat.

Fedez și Masini – Male Necessario

Exact cum te aștepți. Dacă duetul de anul trecut părea o coincidență fericită, această piesă arată clar că duo-ul funcționează – și încă foarte bine. Cântecul este perfect echilibrat între notele înalte atinse de vocea lui Masini și versurile întunecate ale lui Fedez. Te întrebi de ce nu au decis mai devreme să lucreze împreună. Miros de podium?

Levante – Sei tu

Se confirmă, ca întotdeauna, o mare performeră, iar vocea rămâne punctul său forte. O piesă esențială, perfectă pentru „liturgia” sanremesă.

Ermal Meta – Stella stellina

Premiul criticii pare aproape asigurat. Textul poetic denunță drama din Gaza fără a cădea în retorică. Colaborarea cu Dardust nu trece neobservată și adaugă acel plus sonor care dă substanță piesei. Se joacă pentru primele locuri în clasament.

J-Ax – Italia Starter Pack

Urcă pe scenă cu pălărie și baston. Ireverențios și ironic, ca pe vremea „Italiano medio”. Nu e rap, ci apare country-ul, într-o versiune neașteptată de J-Ax care nu sună deloc fals. Multă energie pe scenă, cu majorete și alți doi muzicieni.

Chiello – Ti penso sempre

Aer distrat, păr ciufulit, dar prestația este incisivă. Vocea rezistă și demonstrează că știe să se miște bine pe o scenă dificilă precum Ariston.

Serena Brancale – Qui con me

În această piesă sunt toate ingredientele pentru a câștiga Sanremo. Dedicată mamei dispărute, este unul dintre cele mai emoționante momente ale Festivalului. Vocea nu poate fi pusă la îndoială, iar singurul risc este ca emoția să-i provoace mici greșeli. Astfel de cântece sunt frumoase, dar adesea în „conclav” intri Papă și ieși cardinal.

LDA & Aka7even – Poesie clandestine

Ritmuri tribale perfecte pentru dezlănțuire, cu mulți dansatori pe scenă. Piesa este catchy și, în ordinea recitalurilor, poate trezi spectatorii adormiți, mai ales târziu în noapte. Posibil hit al verii.

Raf – Ora e per sempre

Vocea este încă caldă și puternică. Fanii vor aprecia piesa, care pentru alții ar putea rămâne anonimă.

Maria Antonietta e Colombre – La felicità e basta

Din păcate, anul acesta nu mai erau disponibili Coma_Cose, așa că sunt ei. Prestația funcționează, la fel și chimia dintre cei doi, dar piesa riscă să se piardă în marea de propuneri. Dacă am fi auzit-o întâmplător pe Spotify, poate ne-ar fi transmis altceva.

Tommaso Paradiso – I romantici

Prima participare în concurs la Festival. Aduce o piesă în linie cu povestea sa muzicală. Nu atinge vârful creației sale, dar se integrează perfect în programul Sanremo. De reascultat, pentru că ar putea crește la o nouă audiție.

Samurai Jay – Ossessione

Să participi la Sanremo fără să te denaturezi este un merit. Scenografia este puțin încărcată, dar piesa este cu siguranță radio-friendly. Rămâne de văzut dacă va reuși să repete succesul avut deja pe rețelele sociale.

Elettra Lamborghini – Voilà

Multă Elettra Lamborghini în această prestație: dansatori, pene de struț și o coregrafie pe placul rețelelor sociale. Fără twerking și ritmuri latine, pentru un pop mai rafinat care totuși te face să dansezi.

Leo Gassmann – Naturale

Interpretare foarte bună, piesa se ascultă ușor datorită unui refren atrăgător. Leo știe să stăpânească scena și joacă la sigur cu un cântec care va plăcea.

Patty Pravo – Opera

Giovanni Caccamo i-a „cusut” lui Patty Pravo o piesă perfectă pentru Patty Pravo. „Pur și simplu viața, pur și simplu nebunie”, mare prezență scenică pentru o artistă care a scris istorie în muzica italiană.

Michele Bravi – Prima o poi

Titlul e un fel de prevestire – „mai devreme sau mai târziu voi cânta”, și-o fi spus în culise, având în vedere întârzierea repetițiilor. Vocea este o marcă inconfundabilă. Piesa este frumoasă și ar putea crește de la o seară la alta.