Am avut o duminică de tată. Nu povestesc conținutul. Doar plecarea cu taxi-ul, înapoi la Mami. Urcăm în mașină și zice rapid, înainte ca eu să mă așez lângă el :”Bună seara, eu sunt Andrei Ștefan, care e numele Dumneavoastră?” Omul răspunde amuzat. Apoi el adaugă relaxat: ”Știți, domnul acesta, de lîngă mine, e tăticul meu!” . Au continuat discuții despre GPS și altele… S-a foit atât cât să-i cadă baticul-fular de la gât, poate nu era bine pus de mine, așa că a ajuns acasă fără el. S-a foit pentru că de regulă circulă cu mașina lui Mami unde are scaun special și nu se poate mișca prea mult. A trecut momentul tristeții că baticul nu mai e s-a consumat fără incidente. S-a autodenunțat încă de la lift. ”Mami, am pierdut baticul în taxi”!
La plecare, am nimerit tot o mașină de la Meridian. La sfatul șoferului, am sunat în centrală. Am spus de unde am venit și a fost găsit rapid șoferul Dan. Am primit numărul lui de telefon. L-am căutat , iar omul a confirmat că obiectul e la el. A spus că încearcă să treacă până la 22,00. N-a reușit. A sunat azi și la ora stabilită era în fața blocului meu. Nu-i așa că e plăcut să știi că mai există astfel de oameni, astfel de gesturi? Nu e vorba de un obiect valoros. E unul important pentru cel mic, deși imaginea de pe batic e cam de back-metal…Poate cineva să spună că omulețul de 5 ani și 2 luni nu e sociabil?
- NOSTALGII BUNE ȘI RELE, FINAL DE AN ZBUCIUMAT - ianuarie 2, 2025
- Despre audiențele TV din noaptea de Revelion - ianuarie 2, 2025
- M-A IMPRESIONAT! 28.12.2024 - decembrie 28, 2024