SUNT (IAR) „OBRAZNIC”!

0
71

copil-obraznicDe peste 50 de ani nu mi-a mai spus cineva că aș fi obraznic. Probabil că am fost uneori, dar n-a spus-o nimeni. În mintea mea, după o anumită vârstă nu prea poți primi o astfel de caracterizare. Poți folosi alți termeni, dar la aproape 70, poți fi , eventual, obraznic cu o persoană de 80-90 de ani. Ieri, mergeam la Clubul Țăranului cu Iulia și așteptam tramvaiul 24, care vine greu. Pe partea opusă era un nene care se clătina intens. I l-am arătat Iuliei. Peste câteva minute a traversat și a venit la noi. A întrebat, absolut politicos, unde merge tramvaiul. Am încercat să-i spun că ajunge la Plevnei după care face un mic ocol și revine acolo unde stăteam. A insistat să-i explic unde merge. Oricum era inutil și pierderea de timp era evidentă. Așa că i-am zis că e mai bine să ne lase, nu l-am înjurat și am traversat acolo de unde venise el. Ca în filme. La faza asta m-a făcut”obraznic”, dar eram deja la niște metri. Nu avea sens să-mi pun mintea cu el și nu puteam să-i dau Iuliei un exemplu negativ de comportare socială. Era, evident, mai tânăr ca mine, dar era mult mai răvășit de alcool și viață grea. Nu s-a urcat în tramvai nici la dus, nici la întors, așa că mă mir că nu l-am găsit în stație și la ora 23,00. După faza asta mă simt întinerit considerabil. Ne-au mai abordat unii, tot beți, dar s-au mulțumit să întrebe cât e ceasul. Penitenciarele și spitalele de psihiatrie  probabil s-au golit, dar străzile sunt pline de dubioși, ciudați, periculoși. Ce oraș frumos!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here