Suntem „îndopați” cu Smiley, Delia, Carla's Dreams, Andra, Ed Sheeran, Sia. Ne-a ajuns sau mai putem?

52
193

radio muzica heavy rotationArticol de Iulia Radu
Curcanul trece prin chinuri groaznice înainte să fie tăiat. Este îndopat cu miez de nucă pentru că (se zice) astfel, va avea carnea mai fragedă. Nu știu dacă radiourile și posturile de televiziune și-au propus să ne taie pe toți de „Ziua Recunoștinței” (în engleză: „Thanksgiving Day”), cert este că au început de mult procesul de „îndopare”. Doar că în loc de nuci, ne bagă pe gât muzică de tip fast-food. Zilnic, peste „materia noastră cenușie” se așează straturi de „grăsime” și, ca orice organ neantrenat și hrănit prost, creierul nostru gândește mai puțin și devine dependent de „junk-music”. Ghinionul nostru, bucuria lor! Cu cât mai multe „victime” în rândul publicului, cu atât mai bine pentru radiouri și case de discuri.
Întrebarea mea este simplă și directă și m-aș bucura să aflu răspunsuri sincere (cu „da” sau „nu”): Ați cerut să ascultați la radio și să vedeți la TV, ACELAȘI artist de 700 de ori pe săptămână?
Pe 18 mai, am publicat pe site un articol referitor la difuzările la radio și TV. Aflam de pe site-ul Media Forest că am ascultat piesa „Weekend” cu The Motans feat Delia Matache (Cat Music, Global Records) de 194 de ori, iar pe Smiley (cu toate piesele pe care le are în promovare) l-am ascultat de 745 de ori într-o singură săptămână. Articolul (care poate fi citit aici – click) a stârnit numeroase reacții, comentarii. Dialogul s-a „încins” (păstrând totuși exprimarea elegantă, fără jigniri) în momentul în care un domn (întâmplător – sau nu! – angajat al unei case de discuri autohtone) a susținut că difuzările sunt bazate pe cerere și ofertă. Cu alte cuvinte, „asta vrea publicul”. Când a rămas fără argumente, respectivul domn a decis să-și șteargă comentariile și să „dispară” din peisaj. Ăsta-i avantajul în scris: ștergi cu buretele și rămâi cu impresia că nu ai spus nimic.
Dar să revenim la „oile noastre”. „Asta vrea publicul” este refrenul pe care-l „cântă” radiourile și casele de discuri încă din anii ’90. Acest „(b)la, (b)la, (b)la” al argumentelor penibile, ascunde de fapt neasumarea răspunderii pentru ceea ce a ajuns muzica în prezent. Când vreodată a cerut publicul să asculte un artist de 500 – 800 de ori pe săptămână (Smiley, Delia, Carla’s Dreams, Ed Sheeran, Sean Paul, Sia, Shakira – toți au fost difuzați de peste 500 de ori pe săptămână)?
În comentariile postate pe pagina de Facebook a lui Andrei Partoș, cineva susținea ferm că și în alte țări se ascultă aceleași piese, argumentul fiind, evident, „asta vrea publicul”. Ne-a propus un Top airplay din Belgia (link aici: http://www.ultratop.be/nl/airplay), care este realizat tot în baza unui heavy-rotation. Deci… de ce ar fi relevant? Cine stabilește piesele care intră în heavy-rotation?! Însuși faptul că în SUA, în Franța, în Belgia, în UK, în Italia, în Spania și în orice altă țară se ascultă aceleași hituri internaționale, ar trebui să ne pună pe gânduri. Chiar suntem toți la fel? Gândim și simțim la fel în orice colț al lumii în care ne-am afla?! Mă simt de parcă aș purta o uniformă. Și nu vreau! Și mai este un aspect: dacă în alte țări sunt difuzați aceeași artiști, asta înseamnă în mod automat că e bine? Difuzarea excesivă a unei piese o face mai bună, mai frumoasă, mai deșteaptă? Categoric, nu! Îi face mai bogați pe interpreți, compozitori, producători și case de discuri. Ah, da! Am uitat să subliniez: totul se rezumă la bani.
Youtube romaniaAceeași persoană dădea exemplu platformele de streaming unde oamenii pot asculta ceea ce doresc (oferta fiind generoasă!), plătind pentru muzică. Argumentul era că și acolo cele mai ascultate piese erau tot acelea difuzate la radio. Uităm, totuși, prea ușor că unii artiști au refuzat să-și lase piesele pe Spotify, Apple Music, Deezer sau orice altă platformă de streaming. Sunt unii artiști care nu și-au pus piesele nici pe Youtube (sau au încărcat doar câteva piese). Deci, nici acolo oamenii nu găsesc chiar orice. Chiar nu se întreabă nimeni: cine face recomandările de albume noi pe aceste platforme de streaming? Nu cumva editorii site-urilor? Cât de revoltați au fost oamenii când s-au trezit în telefon cu noul album U2? Și nu doar oamenii de rând, ci și artiștii. Asta înseamnă că ai posibilitatea să alegi? În momentul în care deschizi pagina de Youtube, ce videoclipuri recomandate ai în fața ochilor? Păi, tot Smiley, tot Delia, tot INNA, tot Shakira, tot Ed Sheeran, tot Carla’s Dreams. Teoretic, pe Youtube poți găsi muzică bună, dar trebuie să știi exact ce cauți, pentru că reclama agresivă ți-i scoate în față tot pe cei menționați mai sus. Chiar și pe site-urile Vodafone/Orange, oferta de ringtones (sau cea de piese pe care le asculți până când răspunde persoana pe care o apelezi) este limitată tot la hiturile arhi-difuzate. Așadar, pe scurt, fie că deschizi radioul, televizorul sau Internetul, fie că ești în taxi sau în supermaket, tot peste aceleași nume dai!
Un aspect important în discuție este faptul că cei care ascultă muzică pe diverse aplicații/platforme de streaming nu sunt în mod obligatoriu și ascultători de radio. De fapt, aș spune chiar că numărul mare de vizualizări pe Youtube este o consecință a spălării creierului publicului prin muzica difuzată obsesiv (în plus, știm cu toții cât de ușor e să crești vizualizările online). Atâta vreme cât oriunde ajungi vezi aceleași fețe, poți avea impresia că altceva nu mai există. Este o mare măgărie să îndopi publicul cu „bomboane” și apoi să te miri că a făcut „diabet”!
În majoritatea comentariilor de pe Facebook, oamenii au spus că au trimis mesaje radiourilor cerându-le să difuzeze și altceva. Toți au subliniat că cererile lor au fost ignorate. Au fost acuzați că trăiesc în „bula” lor și nu pot vedea business-ul în ansamblu. N-am știut că „businessul” exclude ascultătorul. Într-un fel, e ca-ntr-o căsătorie eșuată: ne luăm din dragoste, dar pe parcurs ne dăm seama că partenerul vrea să ne „modeleze” viața după chipul și asemănarea lui. Unii „divorțează”, alții (prea mulți) au impresia că așa trebuie să fie și rămân în „căsnicie”.
Cel mai probabil, nu vom afla niciodată cine decide că noi trebuie să-l ascultăm pe X de 700 de ori pe săptămână. Scuza cu „asta cere publicul” încă mai ține. Oamenii sunt prea scârbiți ca să reacționeze. Din păcate pentru noi, trăim în era „artiștilor umflați cu pompa” de departamentul de PR. Nu mai există trupe sau soliști care au succes fără o strategie de marketing bine pusă la punct. Difuzările sunt controlate de casele de discuri, iar publicul începe să-și piardă interesul pentru muzică. Cei care stabilesc playlisturile radio (aș putea să spun simplu „playlistul” pentru că nu sunt diferențe majore între posturile de radio) precum și cei care se află în fruntea caselor de discuri sunt direct răspunzători pentru că au scos „esența” din muzică. Oameni lipsiți de cultură muzicală alterează gustul publicului pentru frumos. Până la urmă, nimic din ceea ce primim nu are legătură cu ceea ce ne dorim de fapt.

Iată câteva mesaje postate pe Facebook:

Patricia MonteroDeci… Sa vad daca am inteles bine. Eu daca ascult aceeasi piesa de 20 de ori într-o zi, I am branded as „obsessed”, „crazy fan”, „freak”. Dar daca la radio e difuzata aceeasi piesa de 200 de ori intr-o saptamana, e ok, normal, frumos, cool, trendy? Concluzia ar fi ori ca suntem toti niste nebuni obsedati, ori ca asa e normal sa fie. :)))
Teddy Chris ThudyVă dați seama cât de importantă e emisiunea Psihologul Muzical? A ramas una dintre puținele care difuzează ALTCEVA. Într-un fel emisiunea este „Costineștiul” generației mele….
Manu ChețanAm mai comentat şi pe altă pagină..în fiecare an..aici se organizează, Zilele Târgumureşene..doar că Antonia şi Smiley sunt nelipsiții festivalului!Parcă ar avea abonament!Oare chiar s-au terminat artiștii buni din România?Trebuie să călătoresc sute de km..ca de ex.până-n Vama Veche pentru a vedea un spectacol de calitate? Apropo..de muzica dată de radiouri..mă aflam azi in maxi-taxi de Auchan şi cine cânta oare?..Smiley,bineînțeles..pe urmă intru într-un supermarket,cine se auzea la radio?.din nou, Smiley.
Andrei PartosFaptul că avem clasamente fabricate, identice cu cele din Belgia arată cât de fals operăm cu difuzarea, cu conceptele. Cum poate crede cineva că românii au gusturi comune cu belgienii, francezii sau italienii? Cum depășim din condei diferențele de 45 de ani de contact cu piața muzicală liberă, mondială? Topurile postate mai sus sunt cele generate de heavy rotation, de decizia producătorilor, nu de opțiunea publicului. Fiind aceleași case, promovează aceleași piese. Sunt case internaționale, nu-i așa? Nici măcar nu se obosesc să scoată o altă piesă de pe un album al artistului aflat în centrul atenției. Americanii fac diferența dintre vânzări și difuzări. Cei care au scris aici tocmai asta subliniau, că un artist difuzat de 700 de ori nu este obligatoriu și preferatul lor! Dacă erau în Billboard, Smiley, Delia &Co, atunci ziceam că n-avem încotro. Prea multă manipulare, prea intensă desconsiderare a ascultătorilor inteligenți. Dacă ajungem să argumentăm cu topuri, sugerând că ele reprezintă opțiunea populară, atunci eu nu am ce discuta. Am făcut topuri din 1982 încoace. Poate trebuie să mai explicăm odată cum sunt, cum se fac, ce urmăresc clasamentele. Cele generate de difuzări nu reprezintă NIMIC privind ascultătorul!
Simona MetalfanDiscutam ieri cu o colegă despre muzică. Ea are tot felul de gadgets şi ascultă muzica pe diverse platforme de streaming. Îmi spunea că nu a mai ascultat radio de câțiva ani buni. Acum o săptămână am văzut o dezbatere în mediul online unde se spunea că radioul moare. Dacă se va întâmpla asta, atunci radioul va muri pe mâna lui, va fi strivit de propria lui creație: heavy rotation. E trist ce se petrece în lume, nu doar în România. Nici nu văd soluții pentru a remedia situația. Ăștia care fac playlist-ul, gândesc în buclă.
Ileana SipoteanuAm luat atitudine o dată când am intrat într-un magazin. I-am rugat să dea muzica mai încet , că mă stresează și eu am nevoie de liniște să mă concentrez atunci când cumpăr ceva. Cânta Delia o melodie nu tocmai grozavă, cu un text de-a dreptul educativ. Au dat puțin mai încet , iar eu mi-am luat adio. ( de la acel magazin ). In restaurante, baruri, coaforuri, îmi spun că ei nu pot schimba pentru că au contract cu nu știu cine ! Eee ?
Marian FilipPutem zice noi orice vrem. Banii lor se invart intr-una, precum rotation-ul. Piese penibile , ce stalcesc limba romana sunt facuta slagare peste noapte. Tot peste noapte vin si banii de la Credidam si UCMR si multi. Daca apelezi la posturi de radio, toate au playlist-uri inchise. Le e bine asa, fac toti plinul la maxim, nu mai au nevoie de altii. Sa le fie de bine si de sanatate ! Oare de ce nu participa Smiley la vreun concurs international, daca tot este nr 1 in Romania ? Pentru ca in afara nu l-a publicat nimeni, vreodata. Nu am nimic personal cu ei, dar au creat un cult de-a dreptul cei ce ung masinaria asta. Si nu e ok, in muzica e buna diversitatea, ceea ce in media romaneasca, in special cea comerciala, lipseste. Ma repet, m-am saturat de smailisme si mogaisme, pana peste cap. In afara posturilor RR si a celor locale, muzica buna in media incepe dincolo de granita Austriei. Dixit.
Marius PopAfara e diversitate mai mare, dar tot disproportionata e treaba, cat despre mainstream-ul de pop si dance, exact aceleasi mizerii merg ca si la noi in tara.Mi se pare ca e o chestie globala mizeria asta.Cat despre sistem…nu cred ca mai are nimeni putere din industrie sa mai vrea sa inteleaga de ce e asa cum e la noi, de aia nu mai obosesc sa deschid radio-ul, cu cat mai multi facem asta, cu atat mai mult ii scade valoarea
Dan SecheliProblema e ca radiourile astea au intrat și in restaurante ,baruri etc.
Cică le fac reclama la restaurante .
E foarte grav ce se întâmpla . s-a interzis fumatul!
Am fost tare fericit.dar au rămas ăștia cu ,,hituri”!
Și afara sunt probleme dar nu chiar așa .la noi e nesimțire totala.
Și nu prea face nimeni nimic.
Totuși te apreciez ca recunoști fiind intr-o poziție destul de subiectiva și deloc confortabila.
Restul sunt muți !:)
Asta e.
Și normal.
Andrei le spune întodeauna cam ,cum stau lucrurile.
P.S.am fost la un restaurant și am ascultat ceva piesa a mascaților de 15 ori cred.in doua ore.
Nu e așa afara!!!

Alain LionAm cerut radiourilor să difuzeze și alți artiști și alte piese. Ca mine mai sunt și alții. Vă rog frumos, nu mai spuneți că „asta cere publicul”. Publicul nu e nici tâmpit, nici obsedat. Dacă împărțim 200 la 7, reiese că aceeași piesă e difuzată în fiecare zi de vreo 28 de ori pe posturile de radio. Practic n-ai cum să eviți să asculți piesa respectivă. Din punctul meu de vedere ar trebui să existe legi clare pentru a evita astfel de situații. Doar pentru că directorii de programe de la radio nu știu muzică, nu e o scuză. Doar pentru că totul se învârte în jurul banilor și drepturilor de autor, nu înseamnă că „asta cere publicul”. Haideți să nu o dăm pe public.Casele de discuri și radiourile să-și asume că:
1. asta-i cultura lor muzicală;
2. e un business din care vor să scoată cât mai mulți bani.
La punctul 1 soluția e simplă: să pună mâna să asculte muzică și să păstreze legătura cu PUBLICUL. La punctul 2: n-aș avea nicio problemă cu businessul acesta, dacă n-ar fi făcut pe nervii mei.
Marius TănaseCu alte cuvinte, dacă noi (eu și cei 10 prieteni ai mei) scriem radiourilor și cerem să ascultăm pe X, Y, Z, iar Alain Lion și prietenii lui scriu și cer pe L, K, M, iar Patricia și prietenii ei cer pe alți artiști, asta nu contează. Pentru că noi gândim în „bula noastră”. Contează, în schimb, o masă de oameni neidentificată, ăia care cer să-l asculte pe Smiley de 700 de ori pe săptămână! Dar de ce n-am conta și noi? Normal că mă refer la gusturile mele muzicale, normal că fiecare prieten al meu se referă la artiștii care-i plac. Logic! De ce nu am fi luați în seamă? Și eu am scris radiourilor și am fost ignorat.
Patricia Montero De acord cu tine! Radioul comercial nu va putea să îi dea pe toți cei ceruți (s-a dovedit că n-au putut până acum să difuzeze nici măcar o părticică). Dar… există Facebook. Nu-i oprește nimeni să posteze pe Facebook piese, știri despre albumele lansate. La fel și casele de discuri. Să zicem că n-au bani să promoveze albumele. Dar, nu te supăra că revin la exemplul dat de mine. Am cerut să fie difuzat Morrissey. Nu s-a putut. Ok. Dar nici măcar pe Facebook nu puteau spune radiourile că are album nou? Albumul lui Morrissey a fost lansat la casa de discuri Harvest/Capitol. Am văzut că aparține de Universal. Există Universal Music România, nu? De câte ori a spus casa de discuri pe Facebook, Twitter, Youtube (o postare nu costă nimic) despre acest album?! Fă-mi, te rog frumos, plăcerea și uită-te la minutul 3.13 din videoclipul de mai jos. Eu nu am văzut ca Universal Music România (sau casa de discuri care ar fi trebuit să se ocupe de asta) să fi anunțat undeva că Morrissey a pus în videoclipul oficial un mesaj în limba română. Aici nu e vorba despre culturalizare, este vorba despre INFORMAȚIE. Presa trebuie să informeze. La fel și casele de discuri. Asta ca să nu ne mirăm după aceea că la Bulgari vin mai mulți spectatori. Și radiourile, și casele de discuri și promotorii de concerte trebuie să informeze.
Te rog să te uiți la minutul 3.13: https://www.youtube.com/watch?v=BxcPv85f2jk

Emilian GuiCare cerere? A făcut publicul din România o cerere comună? Şi în topul listei sunt aceeași producători în fiecare an?
Putem să ne prefacem că nu e aşa, dar cei care au trecut măcar o singură dată pe la Credidam şi îi duce un pic mintea, încep să vadă „circuitul banilor în natură” …
Credidam (şi celelalte „organisme de apărare” ale autorilor şi interpreților), plătește interpretul, dacă se difuzează piesa. Şi, nu că zic, dar vreau să spun, nu cumva interpretul, dacă dă o „atenție” cui trebuie, i se difuzează piesa? Putem să ne prefacem că nu e aşa şi că nu trăim în țara şpăgii…

Călin BârceanParticip la multe evenimente și văd copii de 5-6 ani cântând „De unde vi la ora asta”, pentru că efectiv asta aud toată ziua! Copiii sunt puri și absorb foarte repede ceea ce li se dă. Pe de altă parte, am cântat piese pop-rock unor puștani de liceu. Nu aveau de unde să le știe, dar au răspuns fantastic, ajungând să cânte cu mine! Potențial există, dar nu și alternativă.
Teddy Chris ThudyȘi în alte țări există discrepanțe în ceea ce privește difuzarea muzicii la radio. Diferența este următoarea: dacă eu trimit mesaj și cer piesa X, primesc un răspuns (nu unul robotizat). În România, tot ce am primit a fost ignore. Am locuit în Grecia, în Portugalia și în Marea Britanie. Și acolo asculți Beyonce, Ed Sheeran, Adele, Rihanna, Justin Bieber și alți speriați. Dar acolo există presă muzicală (print și online). Acolo afli că Deep Purple a lansat album. Jurnaliștii britanici își trimit oameni în alte țări ca să scrie despre concertul lui X din nu știu care țară. Acolo afli că Megadeth are album nou. În România, vine Mustaine și e întrebat în interviuri tot despre rivalitatea cu Metallica. Noi avem o grămadă de site-uri care se bat cu cărămida-n piept că sunt „rock”, dar de fapt, nu fac nimic pentru a informa publicul. Așa am ratat venirea lui Bob Geldof în România (am aflat foarte târziu și nu am mai putut ajunge).
Tu spui că e un business. Și ai dreptate. Dar e un business doar între case de discuri și radiouri? E un business care exclude publicul? Ce fac casele de discuri pentru a ajuta artiștii români? Dar radiourile? Concret, nimic. Ca artist, dacă nu faci parte din gașca potrivită, mori de foame.

Andreea AndreutzaSmiley la radio, Smiley la supermarket, Smiley la concertele de Ziua orașului, Smiley în mai multe emisiuni TV… Andra la fel. Delia la fel. Carla’s Dreams la fel. Marius Moga la fel. Loredana la fel. Dimineață, la prânz și seara, azi, mâine și de-a pururea aceleași fețe! Dacă deschizi Youtube-ul (fără să fii logat) ce vezi pe pagina de pornire? Ați ghicit: tot pe ăștia! Păi, cum să nu facă vizualizări dacă promovarea este atât de agresivă?! Asta înseamnă că cere publicul?!
Simona MetalfanN-avem de ce să le ridicăm statuie celor de la Rock FM pentru o singură oră de rock românesc pe săptămână. Pe alții îi auzim de 700 de ori în 7 zile. De ce să ne mulțumim cu puțin? Dacă artiștii ar lua atitudine, publicul i-ar urma. Dar văd că artiștii tac mâlc și atunci când publicul se revoltă. Asistăm la îndobitocirea publicului de vreo 20 de ani. Nu trebuie să ne mire că unii au ajuns să creadă că MUZICĂ înseamnă doar Smiley, doar Andra, doar Carla’s Dreams, doar Delia… Și nici nu avem de ce să așteptăm alți zeci de ani. Presa și casele de discuri să-și facă treaba pe bune, nu să dea vina pe gustul prost al publicului. Ei l-au format prost! Acum ar fi timpul să își facă treaba profesionist.
Jay Jay„S-a anulat concert X pentru că nu a existat interes din partea publicului” (adică nu s-au vândut bilete). Aș vrea să nu mai văd această frază în comunicatele de presă. Organizatorii ar trebui să spună: „s-a anulat pentru că n-am fost în stare să inormez și să promovez artistul pe care singur am decis să-l aduc”. Cred că România e singura țară din Europa care nu mai are fan-cluburi. Și radiourile și casele de discuri au distrus pasiunea pentru muzică și ideea de fan. Câte întâlniri între artiști și fani sunt organizate de casele de discuri. Există bilete speciale puse în vânzare la concerte pentru fan cluburile românești? NU! E vina publicului că radiourile au rămas la hiturile din anii 80 și difuzează aceleași nume până la epuizare? E vina publicului că nu-și fac treaba casele de discuri?
Dacă judecăm după popularitatea artiștilor din heavy-rotation, ar trebui ca biletele să se vândă în câteva minute de la punerea în vânzare. Ceea ce nu se întâmplă.

Ag WeinbergerAm un termen pentru aceste lucruri care se întîmplă in general la noi : fascismul indolentei. Despre asta puteți citi in cartea mea Singular… Cei de vor schimbarea trebuie sa produca anticorpul si sa iasă la iveală cu alte oferte si modele de business… lumea e larga, cu toții avem loc sub Soare… Dacă eu pot sa vind sălile de teatru, discurile si cartile in condițiile in care nu sunt dat la radio comercial si mai am peste astea un nume greu de pronunțat, atunci oricine poate… Așa ca gata cu vorbăria… la treaba !
Danny AnghelUnii se joacă de-a presa, de-a televiziunea și de-a radioul, alții se joacă de-a casa de discuri, iar publicul e obligat să călătorească prin lume ca să vadă pe Jeff Beck, Rainbow sau Van Morrison. Sau află despre un artist român de la prieteni. E mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu!
Există loc sub soare pentru toată lumea. Dar artistul nu trebuie să fie și manager și promotor și șofer, și jurnalist (să-și scrie singur articole despre propria activitate) etc. Eu m-am săturat să aud mereu aceleași imbecilități la radio. Radiourile fac meseria asta pentru PUBLIC? Dacă da, atunci să țină cont că ne-am plictisit.
Trebuia să moară oameni ca Rock FM să bage o oră de rock românesc pe post? Și vorba cuiva care scria mai sus. Au difuzat și Pro Musica? Câte cronici de concert sau de disc publică presa despre concertele/albumele ARTIȘTILOR ROMÂNI?

Bogdann PaunescuMecanismul este simplu: cativa playlist-manageri aleg ce cred ei „ca trebuie” si ascultatorii inghit ce li se ofera:) Este drept ca cei care aleg, nu stiu ce diferenta este intre un accident de tramvai si un tablou de Picasso! Eu aleg in locul posturilor de radio infecte, sa ascult materiale de dezvoltare personala.
Amin!

Simona MetalfanAscult emisiunea lui Andrei Partos pentru că simt că opinia mea contează. Când o piesă cerută de mine e difuzată, mă bucur pentru că am șansa să aflu care sunt reacțiile celorlați. E un mod de a stabili o legătură cu alți iubitori de muzică. Mi-am încercat norocul să cer și piese din zona rock-ului mai dur. Nu m-am supărat că n-au fost difuzate. Ca ascultător, apreciez când un realizator de radio își întreabă ascultătorii ce invitați vor să asculte, ce genuri muzicale preferă. Mai ales că o face pe Facebook, unde oricine poate comenta, oricine poate cere ceva.
De câte ori au făcut radiourile comerciale astfel de sondaje, transparente pentru a afla ce vrea publicul? Și atenție! Radiourile comerciale trebuie să vândă, deci ar trebui să fie interesate de ceea ce dorește ascultătorul. Realitatea, însă, este că radiourile vor să impună direcția. Nu țin cont de opinia publicului, ci își impun propria viziune astfel încât să iasă banul și să „controleze” masele. Așa am ajuns să-l ascultăm pe Smiley de 700 de ori și pe Delia de 600 de ori pe săptămână. Părerea mea este că radiourile se tem de propriul lor public, se tem să îi întrebe direct, deschis pe oameni ce vor. Se tem să-i lase să vorbească pe Facebook. Iar casele de discuri știu foarte bine că industria suferă și se bălăngăne din toate balamalele, așa că urmăresc câștigul rapid, facil. Îi doare fix undeva de public și de artiști.

Marius TănaseTe superi degeaba! Asta este realitatea: dl Andrei Partos a promovat concerte difuzând mai multe piese de pe albumele noi lansate de: Deep Purple, Bonnie Tyler, Morrissey. La el am citit pe site cronici de concert scrise de ascultători ai emisiunii care au fost prin Europa să îi vadă pe: Eagles, Morrissey, Bonnie Tyler etc. La el pe site am citit cronici de disc la albume românești și străine semnate tot de ascultători. La el am auzit în emisiune interviuri cu Steve Hackett (care promova albumul proaspăt lansat), cu Jon Anderson (la fel cu apariție nouă). Cu Glenn Hughes, la fel. Sunt doar câteva exemple. Faptul că dl Andrei Partos este preocupat să ne ofere astfel de informații, mă face pe mine să-i verific zilnic site-ul și să-i ascult emisiunea. Asta nu înseamnă că eu trăiesc într-o „bulă”. Dar îl apreciez și îl urmăresc tocmai pentru că e printre puținii care oferă marfă de calitate și care este interesat și de ceea ce-mi doresc eu, ascultătorul/cititorul. Și am să mă refer mereu la emisiunea lui pentru că, pentru mine, este un punct de referință. Din „bula” pe care și-au creat-o singuri, ar trebui să iasă radiourile și… chiar și casele de discuri. Eu, în calitate de ascultător, iubitor de muzică, am tot dreptul să nu fiu mulțumit de muzica de proastă calitate promovată agresiv de radiouri și de casele de discuri.
Mihail Mihaly KonsztansDar faptul că am importat radiouri din Belgia, arată cât de prost stau unii cu creativitatea,originalitatea. Dacă nu mă înșel, Radio Contact sau Radio Fun erau preluate de la ei. Oricum ne-am obișnuit să importăm și să stricăm imaginea a tot ceea ce importăm. Cât despre partea cu clasamentele se găsesc unii mai inteligenți să zică că ne-am aliat gusturilor vest-europene. De-acord. Poate de la Iliescu încoace, și nici pe jumătate. Deci în România de plagiază până și clasamentele? În loc de toată ipocrizia nu ne-ar trebui mai multe trupe tribut care să aducă în prezent muzica acelor ani de inchizitie pentru români? Cum să avem aceleași gusturi cu țări care n-au trăit în comunism.Unde…? Aici fusese interzisă scena rock-ului,de exemplu,sau ceea ce mai rămăsese din ea regimul a vrut să o asimileze. Cred că în România a durut cel mai tare regimul comunist, din acest motiv, pe când în celelalte țări comuniste adiacente și apropiate rock-ul a însemnat o formă de rebeliunea anti-comunistă, iar când vorbesc de rock, mă refer la punk-rockul din Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia,Ungaria și Bulgaria, ceva mai târziu.În Romania nici tipenie de punk, ci poate doar atitudine. În concluzie, mie mi-e mai ușor să cred că țările din fosta Iugoslavie, Cehia, Slovacia, Polonia,Ungaria ar avea gusturi comune cu belgienii, francezii, italienii. Pana și frații bulgari pot părea mai credibili decât românii. Asemenea aberație n-am mai întâlnit, ori ne-am autodepășit, sau poate intr-o lume paralelă, unde România e o țară vest-europeană, vecină cu Belgia, Franța, Italia,Germania… .
 
 

Articole pe aceeași temă:

Smiley, 745 de difuzări pe posturile de radio și pe posturile TV muzicale în perioada 8 – 14 mai: http://andreipartos.ro/smiley-745-de-difuzari-pe-posturile-de-radio-si-pe-posturile-tv-muzicale-in-perioada-8-14-mai/

Moartea pasiunii la radio: muzica în heavy-rotation: http://andreipartos.ro/moartea-pasiunii-la-radio-muzica-in-heavy-rotation/

DJ-ul de radio, un asistent de playlist?  http://andreipartos.ro/dj-ul-de-radio-un-asistent-de-playlist/

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

52 COMENTARII

  1. problema nu e ca smiley e difuzat de 800 de ori pe saptamana, problema e daca merita el asta? chiar e cel mai bun cantaret din Romania?? nu mai e nimeni mai bun ca el?? ce super voce are el?? stau atatea alte voci de 1000 de ori mai bune pe tusa, nu mai au loc de el, ar trebui cineva sa mai dea niste legi sa schimbe strategia caselor de productie si a agentiilor de promovare.

  2. Cand eram mic, aveam acasa un radiocasetofon atat de slab incat legam sarma in atena pe care o trageam pana pe balcon, afara, agatata de un copac. Asta doar ca sa nu se mai auda fasaitul pe Radio Romania Tineret. Astazi, accesul la informatie si continut media nu mai e o piedica pentru nimeni, aproape, totul se reduce la ce vrei sa cunosti sau la ce lasi sa te bombardeze. Vina e intr-adevar in mare masura a producatorilor, radio si, la care tot mai des se adauga acum promovarea in social media a unor nonvalori ridicate la rang de arta de catre diversi „influenceri”. Nu am nici 30 de ani insa pot spune ca adolescentii din ziua de azi si chiar multi din generatia mea ma dezamagesc in ce priveste setea lor de a descoperi muzica care e atat de diversa si de calitate, chiar si pe marele Youtube. Mai ales acolo, de fapt. Si totusi isi limiteaza optiunile la un RadioZu, sau Utv, CatMusic sau MediaPro. Poate nu e ok sa dai nume, dar sunt produse care ar trebui sa treaca de un filtru al audiovizualului nu din motive de limbaj tendentios ci din contra, pentru tentativa de idiocratizare a auditorului :)) . In rest, pentru tineri, millenials, pensionari si alte categorii de varsta cu acces la internet, nu cred ca exista vreo scuza pentru a te lasa abuzat de lucrurile ade genul asta. Avem optiunea sa ii ignoram, sa nu ii ascultam si sa le impunem sa ofere calitate, nu heavyrotation. Dar asta e o utopie, heh.

  3. este un mecanism comercial: după moartea CD-ului casele de discuri au rămas fără un suport, un mediu prin care să reușească să facă profit din vânzarea de muzică și atunci au descoperit o altă cale: casele de discuri cumpără în avans SPAȚIUL DE EMISIE AL RADIOURILOR astfe încât ele aleg playlisturile care rulează pe postul respectiv precum și frecvența cu care apar artiștii produși de ei sau a căror licență de difuzare pe România o au pe mână. Artiștii cu care au ei contract dau parte din veniturile din concerte caselor de discuri acoperind aceste cheltuieli și generând profit. Mai sunt și evenimentele de gen Romanian Music Awards care sunt de fapt niște platforme de reglat conturile între casele producătoare și artiști, aceștia din urmă plătind scump toate serviciile de scenă, scenografie, etc la prețuri destul de umflate.

  4. Nu știu ce să zic, aș vrea să rămân imparțială pentru că am un copil care abia se dezvoltă muzical, fiică-mea, la 14 ani, ascultă Delia, Adele, Bruno Mars, Jessie J, Amy Winwehouse, dar ascultă și Beth Hart, Aerosmith, Pink, Anastasia, Dolly Parton… Cu cine să țin!? Personal, nu există curățenie în casa mea, fără Bon Jovi, Metallica, Deff Leppard, Aerosmith, Tina Turner….că eu așa mă „hrănesc”, dar las opiniile muzicale ale întregii familii să fie exprimate. Și-atunci, dacă eu ascult aceeași muzică și aceiași artiști de ani și ani de zile, înseamnă că sunt îndoctrinată? Nu înseamnă că asta îmi place? Nu avem ocazia să alegem? Fiică-mea caută, e avidă de sunet, de voci bune, de voci grele, învață și de la cei mai buni, dar și de la cei slabi. Chiar e greu de vorbit corect despre asta. Suntem fani împotriva sau pro artiști.

    • Cine a zis că trebuie să fiți într-o tabără sau alta? Vă sugerez să citiți articolul. E vorba despre „heavy-rotation”, despre faptul că sunt unii artiști difuzați pe radio și TV de 700 de ori pe săptămână și despre faptul că radiourile se ascund în spatele scuzei: „asta cere publicul”. Întrebarea este: ați cerut să îi ascultai de 700 de ori?
      N-a zis nimeni să nu-i ascultam deloc. Nu vreți să citiți articolul?

  5. Problema este mult mai complicata. Auziti in fiece zi la tv sau radio ca ele nu sint formatoare de opinie ca nu au scop sa educe. Poate ca au dreptate. Aici intervine si ceea ce face radio Bucuresti sau TVR care au scos emisiuni care cit de cit mai aratau si altceva ca Taverna sau blues cu Godoroja si Florian Lungu. Nu exista jazz, rock , blues deși inca in lume se cinta si se bucura de showuri speciale. SI MTv-ul a stricat totul. Nu vor decit aventurieri in arta doar pentru un sezon. Nu mai intereseaza crearea de idoli etc. Cei multi sint cei care dicteaza gustul, dar cei multi sint tot aia care au votat crucificarea lui CRistos nu? Este greu sa distrugi un curent muzical dar pot fi promovate in egala masura. Nu exista post de radio underground care sa difuzeze si altfel de muzici care tin de cu totul alte gusturi. Este paradoxal ca pe vremea sumarului impuscat se cinta mai mult rock. Fie el cenzurat, dar se cinta. Azi nu mai auzi o chitara pe undeva. Cind vor bani se mai fac spectacole pe la Arenele Romane sau Tg Mures , Garana si asa mai departe. Trist foarte trist. Pleaca din tara multi rocker si ramin manelistii si cei cu dance exact ceea ce spunea acest individ fara suflet fara minte fara scrupule, numit Popi; asta a si afirmat ca sint interesati sa scoata, sa vinda. Da, tara te vrea prost si asa vei ramine daca nu vei face eforturi singur sa te informezi, sa-ti cizelezi gusturile. NU se poate sa nu fie vreo diferenta dintre Sting si Adi Minune nu? Sau FLoyd si Clejani? fiecare pe drumul lui dar promovati complet diferit. Vezi la Maruta pe nelipsita Merisoreanu si alte moldovence care nu stiu decit sa vina la tv. TOt felul de manelisti plini de spagi pentru a aparea la tv… Asta sa fi fost tara care a dorit sa fie libera? Pentru asa ceva? Este o rusine ce se intimpla si asta ne arunca in lumea a treia, in lumea balcanica opulenta plina cu zorzoane si kitchuri.Inutil sa amintesc de spectacolele IRIS cu Adrian Copilul Minune. Inexplicabil. Cind te nasti nu poti alege, dar iti poti alege moartea. Felicitari pentru acest articol, domnisoara!
    Read more at: http://andreipartos.ro/suntem-indopati-cu-smiley-delia-carlas-dreams-andra-ed-sheeran-sia-ne-a-ajuns-sau-mai-putem/

  6. Trebuie să înțelegem că vorbim despre o industrie care este nevoită să se susțină și, eventual, să aducă profit. În aceste condiții, orice producător și orice proprietar de post de radio sau producător de emisiune tv va apela la orice mijloc pentru a face acest lucru. Să nu uităm că prostul-gust în muzică nu e de azi, de ieri, ci s-a manifestat mereu, în contra calității și spre binele profitului, și nu doar la noi, ci, pretutindeni (Pe alocuri, Elvis, Roy Orbinson, Dalida, Surorile Kesler etc., doar ca să dau câteva exemple de prost-gust perfect adaptat vânzărilor). E ca în Industria alimentară: Vrei calitate? Produci, ca Angst, dar vinzi mai puțin, sau vinzi mult, dar produci precum Fox. Diferența e dată de altceva: Orice casă de producție serioasă se susține prin vânzarea de muzică proastă dar, din venituri, asigură finanțarea pentru alte secțiuni: clasic, jazz, rock, progresiv etc. Aidoma editurilor care se susțin din publicarea și vânzarea de ”poches”-uri (cărți ușurele, de larg consum), dar, din venituri, se asigură republicarea clasicilor sau a literaturii de mare valoare, însă cu vânzări mai mici. În acest sens, este asigurat și un marketing specializat pentru acest tip de produse cu valoare cultural-artistică reală. Exact această preocupare lipsește industriei muzicale românești (gândind că editurile au adoptat, multe din ele, politica expusă mai sus). Asta, pentru că proprietarii de posturi de radio sau producătorii, ori chiar gașca de pseudo-compozitori care fac astăzi jocurile pe piața muzicii de larg consum, văd bine că pot scoate bani foarte ușor, în acest fel, nemaibătându-și capul și cu altceva. Spre diferență, în 97, când am scos albumul ”Bestiar”, producătorul meu de la Univers a făcut contract de multiplicare a CD-urilor cu o altă casă de producție care avea și ”fabrică”. Ei, bine, acea casă nu avea decât trei activități: 1) Multiplicări pentru terți, 2)Editarea și promovarea de muzică populară, de pahar, lăutărească, manele în fază incipientă, IAR, CU O PARTE DIN BANII ÎNCASAȚI DIN ACESTE DOUĂ DIRECȚII DE AFACERI, SUSȚINEA CEA MAI CONSISTENTĂ AFACERE DE EDITARE DE MUZICĂ CLASICĂ DIN ROMÂNIA! ȘI FĂCEA PROFIT ȘI CU SECȚIUNEA ASTA!!! (Pentru can-can, să amintesc că sediul era pe Nuferilor, la trei case de sediul Radio de stat! 🙂 ). Cât despre public, imensa majoritate e formată din idioți care înghit orice, de unde și monstruozitatea momentului, concertul comun Iris-Adi Minune.

  7. Ar fi fost tare bine sa se faca publice listele cu veniturile compozitorilor de muzica usoara de pe vremea lui PINGELICA> Ati ramine uimiti. Sute de mii de lei sau chiar milioane. Sa mai amintesc cum se faceau banii in Cenaclul Flacara unde media era de 595 de lei pe zi… atentie pe zi? Si azi la fel. Spagi pe la radiourile care fac listele de difuzare si asa mai departe. Acesta este motivul pentru care auziti doar anumite cintece. Banul guverneaza. Chiar spuneam unor adevarati artisti ca singura cale de a supravietui ca artist adevarat fara sa te cobori in halul asta este sa aiba un serviciu decent si restul sa ramina un hobby. Altcumva producatorii , impresarii dicteaza viata ta si ajungi sa faci ceea ce nu credeai ca ai sa faci. Bani vei avea si chiar popularitate dar nu notorietate. O tara din pacate uitata in timp unde smecheria, tupeul, servilismul, merecantilismul, minciuna, cameleonismul au fost ridicate la rang de virtute. atit
    Read more at: http://andreipartos.ro/suntem-indopati-cu-smiley-delia-carlas-dreams-andra-ed-sheeran-sia-ne-a-ajuns-sau-mai-putem/#comment-4414

    • Deduc că ești unul care cunoaște bine fenomenul dinainte de 89, iar eu fiind prea tânără nu-mi permit să te contrazic cu nimic. Poate ne spui cum se petrec lucrurile în alte țări.

  8. De multa vreme nu mai ascult radio in mod constant… Ce se intampla, de ani buni, pe FM este o gluma proasta! Nici nu mai merita atentia… De cand cu digitalizarea si cu accesul facil si de calitate la melodiile preferate, imi iau muzica la purtator si ascult strict ce imi doresc.

  9. Am 36 de ani. Cumpăr muzică pentru că este minimum respect pe care îl poți da unui artist care ți-a oferit atât de mult. Ascult ce vreau și iubesc ce vreau. Chimene Badi,Aurelian Andreescu, Gigi Marga, Julio Iglesias,Mircea Vintilă, Ruxandra Donose, Gabriel Dorobanțu.

    • Vorbeam despre difuzările în heavy-rotation și despre faptul că eterna scuză este: „asta cere publicul”. Am adresat o întrebare simplă.

    • Nu este chiar așa. Și dacă schimbi postul dai peste aceleași piese. Nu înseamnă că validezi playlistul. Dacă închizi radioul și TV-ul și Internetul nu înseamnă că au dispărut toate acestea.

  10. „Chiar suntem toți la fel? Gândim și simțim la fel în orice colț al lumii în care ne-am afla?! Mă simt de parcă aș purta o uniformă.” Aici mi se pare putin dus departe, suntem toti oameni si simtim aproximativ la fel. Exista nuante diferite in culturi si de asta nu s-ar potrivi o piesa in toata lumea, dar nu pentru ca am fi diferiti radical de ceilalti. In prezent se incearca o apropiere intre diferite etnii, nu distantare.

    • Adică dvs spuneți că toată planeta vibrează la Spice Girls, Backstreet Boys apoi când casele de discuri decid că s-a schimbat trendul planeta vibrează la Timberlake, Robbie Williams, apoi se schimbă iar (între timp i-am „consumat”/uitat pe cei pe care-i adoram) și vibrăm la Bieber, Miley Cyrus, One Direction, Shakira. La anul vibrăm la alții. Toți, deodată. Interesantă viziune.

  11. Problema e pusa gresit atat de autorul articolului cat si de cei care au comentat aici in general fara sa citeasca articolul. Treaba e simpla: posturile de radio nationale nu au ca scop satisfactia ascultatorului, ci satisfactia proprie (financiara) si, pe cale de consecinta, satisfactia artistilor/caselor de productie care platesc sub diverse modalitati pentru ocuparea spatiului de emisie. Deci, difuzand anumite piese si anumiti artisti, postul de radio face bani, artistul face bani de la UPFR, Credidam si alte institutii fantoma, casa de discuri face bani. Cu publicul treaba e alta: publicul tanar (acela care conteaza in mod real pe segmentul de publicitate) consuma aproape orice, cu conditia sa ii fie bagat pe gat cu forta (de aceea se repeta atat de des anumite piese, ca publicul sa le memoreze si sa le „faca” hituri, si tot de aceea hiturile actuale au versuri putine, mesaj zero, ritm de dat din buric, preferabil de 100-110 bpm). Totul e gandit si e gandit bine. Problema e la public. Mare parte din ascultatori sunt manelizati deci consuma cu placere sau tolereaza ceea ce aud pe posturile de radio CHR nationale. Multi dintre ei nici nu stiu sa dea o scanare serioasa pe FM si sa aleaga un post de radio fiferit fata de CHR sau diferit ca stil, in general. Se multumesc cu ce asculta „turma”, sunt momiti cu concursuri, se plimba intre kiss, zu si pro sau intre europa si digi si cam gata. Sunt atatea posturi locale care ofera continut de calitate, dar e mai usor pentru unii sa se lamenteze de muzica de pe nationale in loc sa scaneze un pic FM-ul. Eu reprezint un post local si va pot spune ca piesele care sunt in topul Mediaforest fie au fost difuzate de noi RAR acum cateva luni, fie nu au ajuns niciodata in playlist, fiind execrabile. A, si noi difuzam majoritar muzica noua. Dar NOUA, nu ca la CHR-urile nationale care promovau Jax Jones – You don’t know me drept „fresh” in martie 2017, piesa fiind din decembrie 2016. Si sa stiti ca publicul a primit cu bratele deschise un post local care e plin de informatie scurta si de muzica noua, majoritar straina, aleasa dupa gustul unui playlist manager care nu se uita niciodata pe mediaforest, ci la topurile de pe Shazam, pe diverse tari, si pe la noutatile de la case de djscuri din afara, de pe la Spinnin, Kontor, Monstercat si altii. Ca mai sunt destui care nu stiu altceva decat Piss FM sau Zu, asta e. Alternativa in FM e radioul local, acolo unde el exista. Exemple deosebite sunt CFM Constanta, Terra FM, Impuls, Impact.. pentru cine stie sa dea search si scan si „memo” la radioul din dotare. Pentru restul vor exista intotdeauna CHR-uri. Si sa fim seriosi, nici cu AC-urile nu e o poveste diferita. Magic, Europa, Digi au un playlist foarte repetitiv..
    Read more at: http://andreipartos.ro/suntem-indopati-cu-smiley-delia-carlas-dreams-andra-ed-sheeran-sia-ne-a-ajuns-sau-mai-putem/

  12. Sunt o gramada de solutii alternative. Eu am ascultat o gramada de indie music atat pe youtube cat si pe Apple Music, fara sa ma trezesc cu albume ciudate in telefon. Intr-adevar, ei \”recomanda\” ce e \”trendy\” dar pana la urma ai libertatea de a spune \”nu\” si a asculta ce vrei. Muzica e acolo destula pt toate gusturile.

    • Cred că nu ați citit cu atenție. NU este vorba despre recomandarea unor alternative. Este vorba despre o promovare excesivă a 10 nume. Le vezi/auzi oriunde. Pentru a căuta „altă” muzică pe Youtube trebuie să știi mai întâi CE să cauți. Faptul că vorbiți de pe poziția celui care știe deja ceva, nu-i ajută cu nimic pe cei de 5-15 ani care cresc doar cu un anumit gen de muzică, văzând și ascultând mereu aceleași piese.

  13. Nu, n-am cerut asa ceva. Si cred ca nimeni n-a facut asta. Si tocmai pentru ca nu inghit asa ceva si pentru ca nu mai am ce asculta in FM-ul romanesc, m-am mutat pe online. Si ascult radiouri din UK (Radio X sau Capital FM) sau din RO. Va recomand altradio.ro. Fara rotatii imbecile, fara vorba, fara reclame. Dar cu muzica (alternative rock & altele asemenea) pe care, in marea ei majoritate, nu o auzi pe alte radiouri de la noi.

    • Și dvs vorbiți de pe poziția celui care deja ȘTIE ce să caute, ce să asculte. Hai să privim situația în ansamblu. Cei de 5-15 ani cresc ascultând același gen muzical. Văd peste tot aceleași fețe. Sunt aproape 20 de ani de când radiourile comerciale au adoptat sistemul heavy-rotation și au alterat gustul ascultătorului pentru muzică. Despre asta este vorba. Dacă publicul NU a cerut să asculte și să vadă același artist de 700 de ori pe săptămână, atunci e cazul să se exprime, să ia atitudine.

  14. E natural ca la vârsta de 15-16 ani să vrei să „te potrivești cu lumea” și îți place tot ce e la modă, face parte din dezvoltarea naturală a copilului.
    Lăsând ipocrizia la o parte, nu cred că a fost vreunul din noi căruia la 15 ani aceea să nu le fi plăcut ce era „la modă”. Dar educația se face și în casă – și eu am ascultat Andre și N&D și La Familia și chiar am dat banii pe o casetă cu L.A. – dar după ce mama mi-a făcut cunoștință cu Metallica și tata cu Pink Floyd, am lăsat mainstream-ul pt totdeauna (și mă refer aici la faptul că mi-au deschis ochii la versurile pe care le ascultam și m-au întrebat dacă așa vreau să fiu tratată de băieți, cu atitudine de genu „hai fetiță, ridică fustița”?) Cu alte cuvinte, familia are o FOARTE MARE responsabilitate în educația copilului. Lumea e plină de bune și de rele dar nu poți să ceri lumii să ți-l ferească, ci să-l EDUCI. Nu poți să ții copilul într-un bol de sticlă, să nu-i ajungă la ochi/urechi nimic de proastă calitate, ci să-l înveți să judece SINGUR și să ALEAGĂ.
    Și nu e ca și cum „nu găsești” muzică bună, trebuie doar să fii suficient de deschis la minte încât să deschizi piese ale unor artiști de care n-ai mai auzit niciodată, să vezi dacă îți plac sau nu.
    În plus, Apple Music ai toată varietatea posibilă de muzică – iar ce îți recomandă, îți recomandă bazat pe preferințele TALE, adică porning de la piesele la care dai „love” sau „dislike”. Dacă dai dislike la Carla’s Dream și la Delia, cu siguranță nu ți-i va mai recomanda niciodată.

    • Dar cine a cerut „lumii să-i ferească pe cei mici de rele”??? Eu cer DECENȚĂ. Să difuzezi același artist și aceeași piesă de 500, 600, 700 de ori pe săptămână este o crimă la adresa muzicii și o manipulare ordinară a oamenilor. Nu am nimic cu artiștii și nu vorbim despre genuri muzicale. Dar de ce trebuie să-i ascultăm în buclă? De ce de sute de ori pe săptămână?
      În anii 90 existau emisiuni de autor la radio, existau emisiuni care difuzau diverse genuri de muzică. Exista DIVERSITATE pe radiouri la TV. Puteai alege ce îți place. Între timp, la radio și la TV, „peisajul” s-a uniformizat. Sunt aceleași nume și la radio și în emisiunile TV. Ca să poți alege trebuie să ai posibilitatea să asculți. Trebuie să fii informat.
      Greșit! Pe Apple Music nu există chiar orice. Sunt mulți artiști care au refuzat să își lase piesele pe orice platformă de streaming. În plus, radioul este gratuit, în timp ce pe site-urile de streaming trebuie să plătești. Mass-media are datoria să informeze, nu să educe. Deci, am tot dreptul să cer să fie profesioniști, nu să-mi „servească” aceleași 20 de nume. Hai, să fim serioși!

  15. E trist totuși ca la nivel național să nu existe cel puțin un radio care să difuzeze muzică de calitate. Sună a clișeu obosit dar ăsta e adevărul: suntem cu decade în urma țărilor din vest.
    Ar fi bine dacă SRR ar repune în funcțiune, în eter, postul Radio România Tineret. Nici nu vă puteți imagina cât de mult duc dorul acelui post de radio! Din punctul meu de vedere, a fost o greșeală imensă faptul că s-a renunțat la un frecvențele FM. Faptul că emite în online e trist și revoltător în același timp. O soluție mioritică. E ca și cum BBC 3 sau RNE 4 ar începe să emită exclusiv online. Dar nu mă mai miră nimic, doar trăim în România, țara unde orice e posibil. Fie și batjocorirea unui post de radio național.

  16. Follow the money.
    Daca oamenii nu ar mai asculta radio, din moment ce difuzeaza aceeasi muzica iar oamenii nu vor asa ceva, atunci vanzarile din publicitate ar scadea si radiourile si-ar schimba politica muzicala.
    Insa nu se intampla asta pentru ca oamenii asta vor sa asculte: Smiley, Inna etc.

    • Greșit! Nu i-a întrebat nimeni pe oameni ce doresc. Pot înțelege că unii vor fi mereu împinși în față, dar trebuie să existe și diversitate.

  17. Salutare. As vrea sa adaug ca acest fenomen de indopare a radiourilor romanesti cu muzica pop/popcorn autohtona este un fenomen care se intampla de la revolutie, cand primele radiouri private (Radio Nova 22, Radio Contact etc) au fost asaltate de casele de discuri romanesti de pe vremea aia (Cat, Mediapro) cu piese romanesti. Din fericire, existau doar putine trupe pe vremea aia astfel incat muzica romaneasca era undeva doar 10% din playlist (chiar mai putin). Dupa hit-ul Innei „Fly”, s-a produs o explozie a industriei romanesti. A inceput sa apara un val urias de productii romanesti, majoritatea ajungand pe radiouri, fiind impinse de casele de discuri.
    Acum, revenind in prezent, nu s-a schimbat nimic. Radiourile romanesti sunt controlate de casele de discuri locale,astfel incat primele difuzeaza non-stop piesele impuse, pentru avantaje materiale uriase: drepturi de autor si editare.
    Casele de discuri din Romania nu fac bani decat din YouTube si difuzari radio, pentru ca piata romaneasca mainstream nu cumpara muzica, ci o pirateaza. Astfel, pentru a sta in viata, casele de discuri trebuie sa castige niste bani. Pentru o piesa difuzata in heavy rotation pe KissFM sa zicem, timp de 3 luni, casa de discuri poate castiga sume cuprinse intre 500 si 5000 euro pt o singura piesa (depinde de radio si de numarul de difuzari). Inmultiti aceste cifre cu numarul de piese de pe radio si aveti o parte a castigului casei de discuri. Celalalt castig, provine in mare parte din YouTube iar restul din spectacole. Conform site-ului SocialBlade Cat Music castiga estimativ undeva intre 22.ooo $ – 300.000 $ pe luna din YouTube: https://socialblade.com/youtube/user/catmusicoffice
    Asadar, toate acele videoclipuri, impuneri de playlisturi pe radiouri, aparitii in reviste si bloguri costa foarte mult. Din acest motiv, prea curand o schimbare nu se va intampla pentru ca ar echivala cu falimentul caselor de discuri din tara.
    Norocul celorlalti este ca, usor si sigur, fenomenul EDM (Electronic Dance Music) din restul lumii ajunge si la noi. Vezi Untold Festival, Electric Castle, Neversea si multe altele. Eu reprezint o casa de discuri romaneasca cu piese care au fost auzite la Tomorrowland, Ultra Music Festival si asa mai departe. Muzica noastra este destinata exclusiv tuturor de afara pentru ca noi traim din vanzari si streamuri. Romania este o piata moarta, pentru ca romanii nu cumpara, ei pirateaza. O sa pastrez anonim numele casei de discuri pentru a evita reclama.
    Conclusiv, cine vrea sa asculte altceva, poate cauta Spinnin’ Records, Armada Music, Revealed Recordings… case de discuri majore de afara care ofera altceva.

  18. Am propia lista pe youtube cu ce i-mi place mie sa ascult,
    de ce ascult ce vor alti, si oricum am genul meu de muzica
    pe care îl caut. Dar ca eu dau boxele la maxim si îi oblig
    si pe alti sa-mi suporte genul muzical, in fiecare zi câteva
    ore nu re loc acelasi fenomen? Nu a venit nimeni sa-mi spuna
    ceva. Da nu ascult radioul si nici canalele tv de muzica.
    Nu ascult muzica impusa, de 700 ori pe săptămâna, si nici voi,
    asa ca nu inteleg de ce nu inchideti tot si sa va ascultati vocea voastră.

    • Pentru că nu trăim într-o bulă. Pentru că circulăm cu taxiul, pentru că mergem în magazine, pentru că ieșim la terase, pentru că ne uităm la TV, pentru că ascultăm radio pentru că trăim în viața reală. Și în toate aceste locuri ne „lovim” de aceleași nume. Pentru că atunci când deschizi prima pagină a Youtube-ului (fără să fii logat) vezi aceleeași nume (există print screen). Pentru că cei de 5-15 ani cresc cu un singur gen de muzică și ajung să creadă că altceva nu mai există.
      Pentru că nu vrem să devenim niște „zombi” care umblă cu căștile pe urechi. Pentru că muzica este făcută să circule. Și nu în ultimul rând, pentru că nu e sănătos să asculți același artist de 700 de ori pe săptămână.

  19. Am trimis mesaje de genul acum cateva luni,bineinteles ca nu am primit raspuns
    „Buna seara,
    Am o intrebare pentru DJ-ii dvs,si pentru cei care se ocupa de departamentul Muzica.
    Va rog sa va imaginati ce ar fi, daca,in fiecare zi,ati manca acelasi fel de mancare pe o perioada nedefinita..
    Cum v-ati simti?
    Considerati ca este normal ca sa aveti acelasi playlist in fiecare zi ?
    Din cate am ascultat am ajuns la concluzia ca spectrul dvs muzical nu se extinde foarte mult dar din multitudinea de piese „comerciale” (ca sa nu le numesc in alt mod mai vulgar) care exista,ati puteti opta pentru ceva mai divers
    In caz ca ati uitat as dori sa va reamintesc ca scopul muzicii este acela de a fi hrana pentru suflet.
    Inteleg si faptul ca probabil aveti contracte cu anumite case de productie care va baga si dvs. aceeasi „muzica” pe gat,totusi aveti responsabilitatea si datoria de a nu fii niste oi fara judecata.
    Si ca sa va raspund la intrebare ..daca ati manca acelasi fel de mancare in fiecare zi (si nu o mancare buna..) v-ati imbolnavi, vi s-ar face greata scarba..si ati dori sa bateti pe cineva.
    Doresc sa inchei prin a va intreba daca dvs ascultati acasa ceea ce difuzati pe post..sincer imi e greu sa cred,dar daca totusi raspunsul este da,atunci imi pare rau pentru dvs. si sper ca intr-o zi sa descoperiti ce inseamna muzica.
    Astept raspunsul dvs.
    Multumesc,
    O seara buna
    P.S Daca raspunsul dvs. este ca ascultatorii cer ,va informez ca este vina dvs pentru ceea ce ati oferit la inceput.Ascultatorii cer ce li s-a dat,majoritatea neavand o alternativa mai buna.
    P.S 2 Daca ati difuza o muzica de calitate ati avea un public mult mai numeros, care nu face parte din randul oilor.Asta daca nu cumva va doriti ca Romanii sa fie niste oi.”

  20. Îmi pare rău că sunt pe graba și nu am citit decât jumătate din articol. Treaba este simpla: noi 2 plus alții facem parte dintr-o minoritate. Majoritatea (2/3 din populatie) este retardata. Majoritatea asculta cu placere muzica aia si se uita la ProTv, Antena și Kanal D tot cu placere. Acestea fiind spuse, atât în radio cat și în televiziune, se merge pe rating. Piesele/emisiunile care la final au cei mai multi telespectatori/ascultători sunt considerate cele mai bune. Asa se aleg hiturile. 2. Oricine a încercat vreodată sa livreze servicii de calitate, a observat ca vecinu’ ala care da mai ieftin și mai prost face mai multi bani. Și atunci ce e de făcut? Sa te pui Gica contra și sa mergi pe calitate, sa muncești în plus și sa nu fii apreciat sau sa faci bani repede și multi de pe urma proștilor? A ieșit Trump președinte, ce dracu’ sa te mai mire. Nu ca Hilary era vreo opțiune. Ăștia suntem!

    • Vă sugerez să citiți articolul cu atenție. Eu vorbesc despre faptul că se spune: „asta vrea publicul”. V-am întrebat simplu: Ați cerut să auziți și să vedeți același artist de 700 de ori pe săptămână? Bineînțeles că totul se reduce la bani, difuzările excesive înseamnă bani din drepturi de autor. Asta spun în articol. Nu cred că populația este retardată. Cred că e scârbită. Cred că e cazul să ia atitudine.

  21. Nu e vorba cu publicul cere muzica aia. Multi asculta ceea ce li se pune si accepta muzica aia. Majoritatea nu sunt atat de selectivi cu ce asculta, si foarte multora da, le place Smiley, Delia etc.
    Cine e selectiv, schimba frecventa, are Youtube-ul logat si primeste sugestii in concordanta cu ce asculta de obicei, nu se uita la TV pe ZU, MTV etc.

    • Ba este vorba că „publicul cere” pentru că asta susțin radiourile. E replica lor preferată. Întrebarea este: ați cerut?
      Și mie îmi plac unele piese din repertoriul acestor artiști, nu mă deranjează să îi ascult, dar de ce de atâtea ori pe săptămână, de ce doar pe ei? Cu ce mă ajută că schimb frecvența? Dau peste aceleași nume.
      Au ajuns oamenii să credă că nu mai cântă nimeni în țara asta.

  22. YouTube îți dă recomandări personalizate, bazate pe ce ai vizionat deja. Daca inca nu ai vizionat nimic, mare parte din recomandări sunt bazate pe locație. Nu văd nicio problema aici, pentru că search-ul e chiar foarte ușor de folosit.
    Cat despre artiștii care nu își pun albumele pe un serviciu de streaming, ma îndoiesc că îi găsești la radio. Și dacă am nevoie așa mare de un album care nu-i pe Google Play pot sa il cumpăr. Muzica e ieftina zilele astea, la fel și serviciile de streaming. De ce ne batem capul cu radioul, care e din toate punctele de vedere inferior platformelor de streaming?

    • „search-ul e chiar foarte ușor de folosit”?! Aroganța aceasta este aproape la fel de nocivă ca sistemul heavy-rotation de la radio. Când vom învăța să privim dincolo de pătrățica noastră, ne va fi mult mai bine. Când vom conștientiza că un copil de 3 – 18 ani, expus zilnic prostului gust și acelorași nume, nu știe că există și altă muzică, atunci ne va fi mult mai bine. Deocamdată, observ cu tristețe, că trăim înt-o lume de „cunoscători”, oameni care folosesc Youtube-ul pentru a asculta muzică adevărată, nu porcării. Probabil că aceasta este o soluție pentru cei care își pun căștile pe urechi și puțin le pasă de ceilalți. Atâta vreme cât ei se consideră cunoscători, e ok.
      Eu l-am auzit la radio pe Neil Young, de exemplu, chiar și atunci câd își retrăsese muzica de pe toate serviciile de streaming. Și pe Dylan. Și mulți alții. De fiecare dată când au fost ceruți, de fiecare dată când au lansat ceva nou, Andrei Partoș l-a difuzat. Poate au mai făcut-o și alții.
      De ce să ne batem capul? Pentru că ne pasă. Pentru că muzica trebuie să circule. Pentru că radioul este gratis, spre deosebire de platformele de streaming. Pentru că mass-media are rolul să informeze, iar dacă nu o face, e normal ca o societate sănătoasă să reacționeze. Pentru că e anormal să nu reacționezi dacă ești bombardat zilnic cu aceleași nume. Pentru că nu e ok să te faci că nu vezi cursul lucrurilor…

      • Mai usor cu judecatile de valoare despre mine.
        Entertainment-ul nu este un drept. Nici o metoda de educatie. Educatia nu se face la radio sau pe youtube. Este o diferenta intre o emsiune de radio care are scopul de a informa (de exemplu o emisiune de stiri), si una care are rolul de a relaxa (de exemplu, una de muzica). Exista si servicii de streaming gratuite, daca nu iti permiti/nu consideri ca e necesar sa platesti pentru muzica pe care o asculti. Sau si mai bine: soundcloud (aici chiar gasesti artisti pe care nu ii prea poti gasi in alte locuri, si uneori chiar dai de oameni foarte interesanti, dar ai nevoie de timp). Gusturile unei persoane nu se pot forma prin consumul de servicii facute sa placa unui numar mare de persoane, pentru ca alea automat merg pe calea „safe”, pe ce e dovedit ca prinde. Gusturile ti le creezi singur si nu e nimeni dator sa te ajute.
        Stii cum ii convingi sa isi schimbe playlist-ul? Nu ii asculti.
        Logica e simpla:
        1. Vin e-mail-uri la redactie care cer schimbarea playlist-ului
        2. Numarul de ascultatori ramane constant
        De aici rezulta ca lumea oricum asculta „ce se da”. Asta e valabil pentru orice mediu: atata timp cat numarul de cumparatori (in cazul asta ascultatori) este constant/in crestere/suficient de mare cat comerciantul sa fie in castig, inseamna ca nu e nevoie sa schimbam nimic. Daca brusc toti oamenii aia care cer altfel de piese la radio s-ar opri din ascultat radio ce crezi ca s-ar intampla? Dar sa luam in calcul totusi ca un post de radio e uneori focusat pe un anumit gen, si o variatie prea mare („de toate pentru toata lumea”) nu e neaparat un lucru bun (stii cum se zice, „I became a jack of all trades and master of none”).

        • V-a judecat cineva?
          Faceți o gravă confuzie. „A informa” nu înseamnă „a da știri”. Cine îi oprește pe oamenii de radio să anunțe titlul să interpretul unei piese? Asta este o informație necesară pentru ascultător, dacă vrei să și rămână cu ceva după ce ascultă un program. A face divertisment nu înseamnă a nu fii profesionist sau a fii vulgar. Poți să faci divertisment și într-un mod inteligent. Cele două nu se exclud.
          Lumea ascultă ce să dă pentru că nu are alternativă, peste tot au aceleași nume. Asta nu înseamnă că a cerut să le audă de 700 de ori pe săptămână. Îi determini să își schimbe playlistul atunci când iei atitudine și te exprimi.
          Am zis eu ca un post să dea de toate pentru toată lumea? Am cerut decență în crearea playlistului. Orice nișă este generoasă, de ce trebuie să-i ascult pe aceeași artiști peste tot?!

          • Nu ii determini sa faca nimic daca doar ceri, dar accepti in continuare playlist-ul actual. Asta e singurul mod in care tu, ca ascultator, ai vreo putere asupra lor: nu iti place, nu consumi. Repet: de ce si-ar schimba vreun post playlist-ul atata timp cat cu playlist-ul ala are ascultatori si implicit profit? Doar pentru ca am scris noi un text argumentativ de doua pagini ca la BAC? lol
            Tu nu ai cerut diversitate, dar cand ai cereri de „baga si pe x pe radio” de la foarte multi oameni, inevitabil acel x inseamna foarte multi artisti diferiti. Toti vrem sa ascultam ceva diferit de ce e la radio, dar totodata acel ceva e diferit si de la o persoana la alta. Dar asta-i alta discutie.

          • 1. Vorbim despre RADIO, despre jurnalisti sau despre amatori care au strans piese pe un hard si le ruleaza la greu de vreo 20 de ani incoace? Mai exista respect pentru aceasta meserie sau nu? Un om de radio adevarat stie foarte bine sa filtreze piesele, artistii, stie foarte bine sa faca un playlist astfel incat postul lui de radio sa aiba IDENTITATE (sa nu se confunde cu altele) fara sa agreseze ascultatorul cu aceleasi piese si aceleasi nume rulate non-stop. Nișa (fie că vorbim despre pop, pop-dance, R&B, rock, folk, blues, heavy-metal) este ofertanta. Totul este ca omul de radio sa asculte muzica, sa aiba fler si sa tina cont si de mesajele oamenilor (pentru ca pana la urma pentru ei fac radio).
            2. Nu ma refeream neaparat la tine. Da, exista o aroganta a oamenilor care au impresia ca daca au strans cateva piese in computer, le știu pe toate. Da, exista o autosufienta nociva. Daca nu discutam despre aceste lucruri nu inseamna ca nu exista.
            3. Ca să cauți pe Youtube trebuie să știi ce anume vrei să asculți. Altfel, găsești doar recomandările pe care le auzi la radio zilnic. Radioul, printre altele, trebuie să informeze, trebuie să rămână o sursă de informație credibilă. Asta daca e făcut de profesioniști.

          • Cat despre „v-a judecat cineva”, poate am interpretat eu gresit partea asta: ‘„search-ul e chiar foarte ușor de folosit”?! Aroganța aceasta este aproape la fel de nocivă ca sistemul heavy-rotation de la radio. ‘; nu stiu ce sa zic.
            Ca sa nu ramanem fara confuzii, o sa explic ce am vrut sa spun acolo. Ai afirmat ca si recomandarile de pe site-uri precum YouTube sunt la fel de nocive ca heavy rotation-ul de la radio; ei bine acolo ai o portita de scapare: incepi sa cauti ceea ce iti place cu adevarat (nu-i deloc greu, jur) si site-ul invata si incepe sa-ti recomande materiale asemanatoare.

  23. Radiourile comerciale sunt fix asta: radiouri comerciale. Ce incerc eu sa spun prin aici e ca putem sa ne plangem, sa trimitem mesaje si sa scriem postari pe bloguri cat vrem, la final tot numerele vorbesc.
    „Ca sa cauti pe youtube trebuie sa stii ce sa cauti”. Asadar problema ta e ca nu stii ce iti place, dar nu iti place ce e la radio? Ti-am mai spus: tu esti singura persoana responsabila de cultivarea propriilor gusturi in materie de entertainment. A reprosa unui radio comercial ca nu te ajuta sa-ti dezvolti gusturile (pentru ca „nu stiu ce sa caut” asta implica) e inutil, pentru ca nu asta e scopul lui. Nu zic ca nu sunt mizerabili cand tot ce fac e sa invarta aceleasi 4 piese, dar daca momentan strategia asta functioneaza de ce ar schimba-o? Din simt civic? Din dorinta de a te ajuta pe tine sa-ti largesti orizonturile muzicale? Nu.
    Faci o confuzie grava intre ceea ce e un radio comercial si ceea ce vrei tu sa fie un radio comercial (asta-i in legatura directa cu „entertainment-ul nu e un drept”). Adevarul e ca e o afacere ca oricare alta (minimizam costurile, maximizam profiturile). Mai departe tine de tine, ca si consumator sa iti filtrezi sursele si sa spui stop atunci cand ceva nu iti place (valabil pentru orice industrie). A se observa ca exista o diferenta intre un produs care nu iti place si unul care nu functioneaza. In situatia de fata produsul nu iti place, dar e perfect functional.
    Sunt curios, daca vin si iti refac toata garderoba dupa cum cred eu ca-i mai bine, o sa porti hainele alese de mine doar pentru ca nu stii ce haine noi sa cauti?

    • A fi comercial și a fi profesionist pot merge mână în mână. Entertainment se poate face și într-un mod inteligent. Confunzi lucrurile. Publicul îl ai așa cum ți-l formezi. De 20 de ani ascultăm muzică în heavy-rotation. Dacă pe piață ar exista alternativă, abia atunci ai putea spune ce vrea publicul. Văd că publicul plătește bilete să vadă alți artiști, care nu sunt difuzați. Industria e pe bani. Într-o industrie „sănătoasă” artiștii ar trebui să trăiască din vânzare de bilete și albume. În România nu există un clasament real de vânzări, deci nu avem despre ce industrie să vorbim. Nu există. La noi există interese, există o „gașcă” pentru care lucrurile merg bine (bani din drepturi de autor, bani din petreceri private). Dar nu pentru că publicul vrea să-i asculte, ci pentru că acesta-i interesul. Radiourile să-și asume că difuzează ce doresc, dar să nu mai arunce vina pe public.

      • Publicul are o singura vina: ca inca asculta radio, desi nu ii place ce aude acolo. Simplu, nu? De ce toti oamenii astia nemultumiti de radio inca asculta radio? Ii obliga cineva?
        Stai linistita, ca aceeasi strategie se aplica la radio si in alte tari, nici n-am inventat-o si nici n-am perfectionat-o noi. Radiourile si televiziunile noastre nu sunt la nivelul la care sa poti avea vreo pretentie de la ele, si cat timp publicul inghite, media livreaza. Educatia incepe de la public, nu de la radio. Dar ca in multe alte situatii e mai simplu sa arunci vina pe „ei”, sa astepti sa se schimbe cineva pentru tine, si tu sa nu faci nimic. Si in cazul asta solutia e simpla: daca toti oamenii astia care nu sunt multumiti de radio (din articolul asta eu inteleg ca ei ar reprezenta o majoritate) se opresc din ascultat radio crezi ca nu o sa se intrebe nimeni de ce?

        • Nu citești nimic din ce scriu. Ai învățat un refren și îl spui la nesfârșit. În plus, spui niște enormități. Discuția nu are sens. Noi, aici pe site dar și în emisiunea realizată de Andrei Partoș, facem ceva. Dacă nu știi, atunci e mai bine să te oprești. În plus, comentăm ceea ce vedem și auzim, luăm atitudine, spre deosebire de alții care în loc să se exprime pun căștile pe urechi și au impresia că totul merge bine în lume. Ești pe lângă subiect. Chiar n-are sens să continuăm.

  24. Nu cred că e o conspiraţie!…
    ascultăm muzică, în birou, şi colegii aleg, in fiecare zi, Magic FM!… După câteva zile, ştiam melodiile pe de rost! Nu mai e, deloc, fun! E groaznic dar, colegii asta vor! Dacă s-ar difuza piesele la aceleşi ore, nu le-ar displăcea!…
    Din fericire, fiecare post are piesele lui, exceptând cele 3-4 hituri care domină clasamentele zilei! I-ai numit corect şi nu cred că e vreo conspiraţie!…
    Eu schimb posturile, în fiecare zi alt post! Slavă Domnului, avem de unde alege!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here